Ronaldo sparge zidul lui Wolfsburg, Man City câștigă duelul bogaţilor cu PSG și se repede în semifinalele Champions League

Există două lucruri care te pot sprijini în faţa adversităţii. Confruntați cu un obstacol dificil, mulţi au nevoie de încurajare, de susţinerea celorlalți. Așa ajung să creadă în propriile puteri, așa reușesc să se ridice la înălţimea ocaziei. Alteori, însă, ceea ce nu reușește să facă încurajarea reușește critica. Ca o palmă metaforică dată unui cap visător, critica poate trezi din reverie şi poate semăna o dorinţă înverşunată de a arăta tuturor cine eşti şi ce poţi de fapt.

Marţi seară, cele două retururi din sferturile Champions League au pus în scenă două poveşti de izbăvire născute din sentimentul ăsta. Pe Santiago Bernabeu, Realul lui Zinedine Zidane se alinia în faţa lui Wolfsburg după şase zile în care presa spaniolă, în ton cu bine-cunoscuta reputaţie isterică, a dat nemilos de pământ cu madrilenii. Acel 0-2 din Germania a fost descris, printre altele ca „Rău, rău, rău‟ şi o „trădare‟. Mai mult, înainte de meci pluteau zvonuri că întregul vestiar al lui Real Madrid era pe cale să se răzvrătească împotriva lui Zidane, care îşi criticase echipa pentru prestaţia din tur. Dacă poveştile astea merită crezare, contează mai puțin. Important e că ochii erau aţintiţi pe Ronaldo şi compania pentru a vedea cum vor răspunde în faţa criticii.

Aici intră în joc reacţia de orgoliu, și nimeni din lumea fotbalului nu are un orgoliu mai mare decât Cristiano Ronaldo. Din primul și până în ultimul minut, portughezul parcă se vedea singur împotriva tuturor pe teren, cu misiunea de a fi eroul principal încă o dată. În dezbaterea clişeică care îi compară pe Messi şi Ronaldo, voinţa neînduplecată e adesea numită marca distinctivă a celui din urmă. Contra lui Wolfsburg, talentul indisputabil al celui mai bun marcator din istoria Realului chiar a căzut pe locul doi, în urma determinării furibunde de a fi omul meciului. Hat-trick-ul lui Ronaldo a fost povestea carierei sale în miniatură: un om care s-a luptat cu ghearele şi cu dinţii să ajungă în top. Şi a reuşit.

Ronaldo has now scored 45+ goals in the last 6 seasons:

53
60
55
51
61
45*

Ridiculous numbers! pic.twitter.com/TdTHtE6pLE

— BreatheSport (@BreatheSport) April 12, 2016

90 de secunde i-au trebuit atacantului să egaleze scorul general la doi, între minutele 15 şi 17. Ambele goluri au ilustrat perfect transformarea lui Ronaldo din playmaker creativ, cum era pe vremea sa la Manchester United, în marcator pur-sânge. O poziţionare oporturnistă în centrul careului a adus deschiderea scorului, şi o lovitură de cap în cros dintr-un corner a desăvârşit revenirea. Cea de-a doua repriză a părut uneori o simplă aşteptare a inevitabilului: golul care să facă scorul la 3-0 pentru Real. Şi golul a venit dintr-o lovitură liberă bătută prin zid. Bucuria colorată de frustrare şi furie a arătat cât de mult îi pasă portughezului nu numai de propria performanţă, ci şi de ce cred ceilalţi (mai ales fanii Realului) despre ea. În ciuda măștii macho pe care o afişează, Ronaldo e suficient de sensibil în faţa criticii încât să se simtă rănit. Şi, după cum a aflat Wolfsburg pe propria piele, nimic nu e mai periculos decât un Cristiano Ronaldo rănit.

După meci, Zidane şi Gareth Bale au vorbit despre izbăvirea lui Ronaldo şi a echipei, două procese care se suprapun unul pe celălalt. Zidane: „Ronaldo a arătat cine e, şi anume, cel mai bun jucător din lume.‟ Bale: „Am arătat lumii de ce suntem capabili.‟

Pe Etihad în Manchester, City venea după un tur mult mai pozitiv (2-2 cu PSG), dar după un sezon cel puţin la fel de presărat cu critică. Echipa lui Pellegrini deabea se menţine pe locul patru în Premier League şi şi-a luat de mult adio de la titlu. Principalul punct nevralgic a fost identificat de mulţi drept apărarea, sau mai precis, apărarea fără căpitanul Vincent Kompany. Cu belgianul pe tuşă, fundaşii Otamendi şi Mangala, care au costat împreună peste 80 de milioane de euro, au dezamăgit complet aşteptările de-a lungul stagiunii. În ciuda rezultatului pozitiv de la Paris, nici în tur defensiva lui City nu a arătat capabilă să ducă 90 de minute fără gol primit.

Aşa că a fost cu atât mai surprinzător să vezi cum, în felul lor uşor haotic şi febril, Mangala şi Otamendi au reuşit marţi seară să blocheze din nou şi din nou drumul spre poarta lui Joe Hart. Prin mijloace mai puţin ortodoxe, cei doi s-au aruncat în faţa oricărei mingi aflate în apropiere şi l-au blocat pe Zlatan Ibrahimovici. Asta nu auzi prea des şi cu atât mai puţin referitor la apărarea lui City. Dar întreaga echipă, nu numai apărătorii, a reuşit în sfârşit să se ridice la înălţimea ocaziei unui meci de Champions League. Şi în Kevin De Bruyne, marcatorul unicului gol, Man City are un jucător vrednic de semifinalele competiţiei, unde City a ajuns pentru prima dată în istorie. Belgianul pur şi simplu face diferenţa aproape de fiecare dată când e pe teren. Dacă Aguero nu rata complet un penalty în prima repriză, scorul putea fi şi mai convingător.

Amazing night. Fantastic performance by every single player – proud to be blue as always #MCFC pic.twitter.com/3BMB6Yd0Sq

— Kevin Cummins (@KCMANC) April 12, 2016

Cuvintele lui Laurent Blanc, ușor bosumflat, pot fi puse pe seama necazului ratării. Antrenorul lui PSG a sugerat că Man City va fi un simplu musafir la masa granzilor de la Real, Bayern şi Barcelona. Lăsând la o parte faptul că mai sunt totuşi de jucat două returi care stau în echilibru, City a arătat mai confortabilă în contextul ocaziei prestigioase decât PSG. În ciuda aspiraţiilor fastuoase, francezii au căzut la acelaşi gard pentru al treilea an consecutiv. Deşi în campionat PSG domneşte mai categoric ca oricând, adevăratul progres (cel de care le pasă patronilor din Qatar) se vede mai degrabă la City.

Miercuri seară se joacă concluziile celorlalte două sferturi, Atletico Madrid – Barcelona şi Benfica – Bayern München.