„Să fiu aici e un vis împlinit”. Anca Polocoșer se pregătește de debutul ei la un turneu final de senioare. Poate fi contra Germaniei
Andreea Giuclea 3 decembrie 2018O jucătoare de 21 de ani, îmbrăcată în treningul roșu al României, aplauda în picioare din mijlocul tribunei la începutul meciului de debut al României la Euro. „Hai, fetele!”, le-a strigat când au intrat pe teren. „Bine, Iuli!”, a însoțit paradele Iuliei Dumanska, colega ei de generație, alături de care a câștigat medalia de bronz la Mondialul de Tineret din 2016.
Anca Polocoșer, cea mai tânără handbalistă din lotul României, a privit primul meci al României din tribună, ca rezervă. A fost emoționată, pentru că era pentru prima oară alături de lotul de senioare la un turneu final. „Am avut emoții”, ne-a spus a doua zi, „dar nu pentru ce-o să se întâmple la meci, dacă o să câștigăm sau nu. Aveam emoții pentru că era primul meci în Campionatul European și pentru că e primul meu campionat de senioare. Dar e grozav!”.
Grozavă e și atmosfera din echipă, spune, grozave sunt și fetele care au primit-o cu brațele deschise. „Cine nu s-ar simți grozav aici?”, spune cu un zâmbet larg în fața camerei de filmat, la primul ei interviu în calitate de jucătoare a naționalei de senioare.
Dar grozave sunt mai ales încrederea și entuziasmul interului stânga de 21 de ani, născută în Suceava, care joacă pentru Minaur Baia Mare. „Ne dorim cât mai multe victorii”, a continuat handbalista, „oricum aveam înainte încredere în noi și avem în continuare. Germania e o echipă tare, dar eu cred că noi suntem și mai tari, e vorba de ce jucăm noi, nu Germania.”
Când a aflat, la finalul Trofeului Carpați, că va face parte din lotul pentru Franța, a simțit că și-a îndeplinit un vis. „Convocarea a însemnat un pas foarte mare în cariera mea. E un vis pe care l-am împlinit, nu credeam c-o să ajung aici, dar sunt aici și mă bucur pentru asta”, ne-a spus înainte de un antrenament.
E un pas înainte într-o carieră începută la 12 ani, când a plecat de acasă să joace la Clubul Sportiv Şcolar nr. 2 din Baia Mare. „Când m-am văzut departe de casă și singură”, spunea într-un interviu, „mi-am dat seama că deja trebuie să mă gândesc la viitorul meu și am început să visez cum o să câștig medalii, cum o să joc pentru România!”. În 2016, a câștigat un bronz mondial cu naționala de tineret, din care făceau parte Iulia Dumanska și Cristina Laslo, jucătoare deja importante și pentru echipa de senioare, care s-au bucurat că li se alătură o nouă colegă de generație.
„M-am bucurat enorm”, ne-a spus Cristina Laslo despre convocarea Ancăi. „Îmi aștept în continuare colegele de generație, sper să vină cât mai repede. Sunt talentate, avem o generație bună, am demonstrat nu o dată, ci de două ori, avem două medalii (n.r. bronz în 2016 și aur în 2014) și le aștept să fim pe toate posturile. Păstrăm legătura, chiar dacă ne întâlnim destul de rar, pentru că ce am avut împreună nu se va pierde niciodată.”
Sentimentul de-a fi parte dintr-o echipă e ce-i place Ancăi cel mai mult la handbal, cum spunea într-un interviu din 2015: „Nu cred că cineva care nu face handbal ar putea să simtă ce simt eu acum. Nu pot să exprim sentimentele pe care le ai când ești pe teren, când lucrezi într-o echipă. Să ai o familie alături de tine, alta decât familia propriu-zisă, e ceva extraordinar. Antrenorii sunt părinții tăi adoptivi, ei te învață despre viață, te învață cum să lupți.”
Acum învață cum să lupte de la jucătoare pe care le admiră, cum e Cristina Neagu, pe care o are ca model pentru că „a ajuns la un nivel și a avut și multe greutăți și accidentări, dar a trecut peste ele și a ajuns acolo unde și-a dorit”, spune Anca, care a trecut și ea peste câteva accidentări grele în drumul ei până aici.
Așa că se bucură de ce trăiește zi de zi la antrenament, de ce-a trăit în tribună – „chiar dacă eram în tribună, eram alături de fete, le simțeam, dacă se bucurau ele, mă bucuram și eu. Fiecare moment îl trăiam cu ele” – și de ce-o să trăiască când va intra în teren. E sfatul pe care l-a primit și de la selecționerul Ambros Martin, care i-a spus să se bucure de fiecare moment alături de echipa mare.
Poate debuta chiar împotriva Germaniei (luni, ora 19.00, TVR), așa cum a aflat în dimineața meciului. Și chiar dacă știe că o să aibă emoții, crede că o să fie constructive și-o să le depășească ușor, pentru că o vor ajuta fetele din noua ei familie.
Foto: Sabin Malisevschi / Sport Pictures
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 3 săptămâni