Sănătatea Cluj, trupa de „old boys” din Liga a III-a, ne oferă una dintre poveștile acestui sezon

Dacă faci un scenariu de Hollywood cu gașca de băieți trecuți bine de 35 de ani, alții chiar de 40, care s-au lăsat de ani buni de sportul de performanță și care se adună din nou, care de pe unde, pe un maidan de la marginea orașului și pun de o echipă de amatori cu care ajung până sus, joacă împotriva celor mai buni și trag de ei pe ploaie și pe mocirlă, – că așa-i la Hollywood, totul e îngroșat, meciul cel mare musai trebuie să se joace sub potop! – iar la final bat chiar deținătoarea trofeului, dacă faci un film după un astfel de scenariu, nu te crede nimeni.

Poți să dai lovitura în box office, lumea nu poate trăi fără iluzia, asumată, de fapt, că astfel de povești sunt, cumva, posibile, dar, de fapt, toți spectatorii știu, în sinea lor, că scenariul e grosier și că – iar aici e, de fapt, magia cinematografului! – astfel de povești de succes, cu gașca de „old boys” care se antrenează pe apucate, în pauze de job și de responsabilități de familie, și care bate cea mai în vogă trupă din țară, astfel de povești nu se pot întâmpla decât pe dreptunghiul alb al sălii de proiecție, niciodată pe dreptunghiul verde al stadionului de fotbal.

Numai că Sănătatea Cluj, locul 6 în seria sa din Liga a III-a, tocmai a scos-o din competiție, în faza „șaisprezecimilor” de finală ale Cupei României, pe deținătoarea trofeului, Viitorul Constanța, locul 1 în Liga 1 și câștigătoarea, la start de sezon, a Supercupei României! Băieții care joacă la Someșeni, la margine de Cluj, au făcut meciul vieții lor în decorul de gală de pe „Cluj Arena”, iar viața asta căreia „verzii” i-au dat sens prin pasiunea lor a întrecut, acum, până și cel mai exagerat scenariu de Hollywood.

*

Cu un an mai mare decât Gică Hagi, patronul Viitorului, dar încă în activitate, gata oricând să se arunce în atac dacă e nevoie de el, Aurelian Ghișa, conducătorul celor de la Sănătatea, strânge, de multă vreme, în jurul său, jucători de mare calitate aflați la final de carieră, alături de care atacă în fiecare sezon fazele superioare ale Cupei României. Asta e nebunia lui Aurelian Ghișa: să aducă la Cluj, an de an, dacă se poate, echipe cu nume din Liga 1. I-a reușit în 2007, când a ajuns în „optimi” și a primit la Cluj vizita celor de la Dinamo, i-a reușit acum doi ani, când i-a adus la Cluj pe cei de la FCSB, dar acum a depășit toate așteptările.

Sănătatea își egalează cea mai bună performanță din istorie, dar nu oricum, ci eliminând pe Viitorul, câștigătoarea ultimului trofeu și una dintre cele mai în formă echipe din actualul sezon. Din nebunia aceasta minunată a lui Ghișa, ani și ani de zile jucător de liga a patra, din încăpățânarea de a trage de el să mai joace încă un meci, apoi încă un meci, s-a născut una dintre cele mai frumoase povești ale fotbalului nostru din ultimii ani.

„Virușii verzi” își spun jucătorii și suporterii celor de la Sănătatea: „virusul” Ghișa a molipsit o gașcă pe cinste, băieți cu CV-uri serioase de Liga 1, oameni care au ajuns și pe la loturile naționale, oameni care au câștigat cupe și campionate în România, fotbaliști care au jucat în cupele europene, cărora li s-a cântat imnul Champions League, dar care spun acum, după victoria din Cupă cu Viitorul, că meciul de pe „Cluj Arena” e unul dintre cele mai frumoase momente din viața lor.

*

„Nici n-am îndrăznit să ne gândim la prime de joc înainte de meci. Acum, tre’ să facem pe dracu’ în patru să facem rost de prime pe măsura performanței pentru băieți”, îmi spune, râzând, Kis Csaba, antrenorul-jucător al celor de la Sănătatea. Jucător serios, de mare caracter, trecut pe la CFR Cluj în anii de după revenirea în Liga 1, Kis Csaba este chiar prototipul de jucător pe care îl caută Aurelian Ghișa la Sănătatea. Acum, la 44 de ani, „Ciobi” e de aproape un deceniu la Sănătatea.

„La echipă am ajuns ca majoritatea jucătorilor care sunt de pe aici, de prin Cluj, și care au jucat un pic de fotbal de performanță în prima ligă. Omul ăsta, Aurelian Ghișa, tot timpul <racolează> jucători cu nume. Am vrut să mă las de fotbal la 34 de ani, dar l-am întâlnit odată, întâmplător, la un meci de liga a III-a – m-am dus să-i văd – și mi-a zis: <Mă, da’ tu nu vrei să mai joci un pic de fotbal? Avem niște băieți așa de inimoși la echipă…>. M-a convins imediat, și de atunci mi-a intrat și mie în sânge acest virus verde, la fel ca tuturor celorlalți jucători”, îmi povestește „Ciobi”.

– Ce te motivează să mai tragi de tine la 40+, după ce ai în spate o carieră serioasă, pe maidanele ligii a III-a de prin Cluj?, l-am întrebat de antrenorul-jucător al celor de la Sănătatea.

– E greu să lași deoparte fotbalul așa, dintr-o dată. Apoi, ușor, ușor, după ce ajungi la o echipă cum e Sănătatea Cluj, nu îți mai vine să te lași…

Unii i-ar spune disperare acestui fenomen, despre care aveau să îmi vorbească, fără excepție, toți jucătorii „cu nume” de la Sănătatea. Kis Csaba îi spune, pur și simplu, cu vorba lui ardelenească, curată și directă, distracție. „La ședința de dinainte de meci le-am zis băieților să intre cu sufletul pe teren, să arătăm ce putem. Toată planeta asta s-a uitat la meci: și din India am primit felicitări aseară! Și asta le-am și zis: ne vede o lume întreagă, hai să ne distrăm și azi, că pentru noi, acuma, fotbalul e o distracție. Băieții au dat totul, a fost o seară de vis!”.

*

„Distracției” lui „Ciobi”, Aurelian Ghișa îi spune pasiune. „Nu vă imaginați că există cine știe ce contracte la echipa noastră. Abia reușim să ne plătim cheltuielile curente. Dar am creat o atmosferă de familie aici, ne leagă pasiunea. Cred că jucătorii care au venit de la un alt nivel, unde, într-adevăr, partea financiară era importantă, aici au găsit altceva, o liniște care le lipsea, au găsit o familie, au găsit prietenia. Mai ales la final de carieră, cred că pentru fotbaliști e important să aibă un mediu confortabil, plăcut, în care să se manifeste. Atmosfera e secretul, tot ce facem, facem cu pasiune. Și iată că iese bine!”, îmi dezvăluie președintele-jucător Aurelian Ghișa. 

Aurelian Ghișa (dreapta), alături de veteranul Dan Matei

„Atmosfera face totul, așa libertină cum e ea”, îl completează Kis Csaba. „Nu suntem noi profesioniști, nu facem cantonamente, nu facem vitaminizări, la noi vine fiecare de plăcere, antrenamentele le facem cu drag, dar și cu seriozitate, căci avem aici băieți de caracter, de-aia au și ajuns la noi”, spune „Ciobi”. „Eu sunt anternor, dar mă bag la antrenamente cot la cot cu băieții. Rutina e clară: ne antrenăm luni, marți, miercuri și joi, iar vinerea avem meciul de campionat. Trecem cu vederea dacă cineva are o problemă și nu poate veni la pregătire. Nu avem noi salarii ca să putem emite pretenții, îi înțelegem și noi pe jucători, ne înțeleg și ei pe noi, nu lipsesc cu grămada de la pregătire, lipsesc așa, câte doi-trei, pe rând. Unii mai merg la școală, alții mai merg la lucru, alții au afaceri, dar nu avem probleme pe tema asta. Și domnul Ghișa vine deseori la antrenamente, vine cu voia bună, după antrenament bem câte o bere, așa, pentru relaxare, și abia așteptăm să ne vedem a doua zi…”.

„Când nu mai ai contact cu vestiarul, cu echipa, cu jocurile, simți asta, îți lipsește. Nu poți să dispari așa din viața echipei și să te apuci de altceva, și atunci încerci să te regăsești undeva. Cred că la noi e mediul ăsta. Avem jucători buni, cu experiență, de calitate și uite că arătăm bine ca echipă. Ionuț Rada are proiecte pe partea sportivă, Cosmin Tilincă antrenează, fiecare are o mică activitate, dar după-amiaza ne întâlnim cu toții și ne bucurăm de fotbal. Când ai bucuria de a te întâlni la un antrenament, la un joc, lucrurile ies bine, ați văzut!”, adaugă Ghișa.

*

La 37 de ani, Ionuț Rada e cel mai titrat dintre jucătorii de la Sănătatea. A jucat la Craiova, la Rocar, la Rapid, Steaua și la CFR Cluj, are în palmares toate trofeele interne, a jucat și în Champions League, și în străinătate, a îmbrăcat și tricoul tricolor. Când a revenit acasă, după ultima experiență afară, ca să fie mai aproape de familie, spera să prindă un proiect serios. Nu s-a concretizat nimic, apoi, la un moment dat, a fost chemat de Aurelian Ghișa. „M-a chemat să ne cunoaștem, să văd cum e grupul, apoi, când am ajuns să cunosc familia de la Sănătatea Cluj, mi-a venit greu să renunț. E tot meritul domnului Ghișa, e meritul felului său de a fi. Știe să respecte omul, jucătorul, meseria, iar asta te face să mergi înainte. Sunt foarte puțini patroni sau oameni de fotbal care știu să respecte jucătorul așa cum o face domnul Ghișa. Iar asta e mai presus de orice. Dacă vorbim despre secretele victoriei cu Viitorul, acesta e unul dintre ele. Rareori m-am simțit mai apreciat ca aici, la Sănătatea…”, spune Ionuț Rada. 

Ionuț Rada, în postură de ultim apărător împotriva Viitorului

L-am întrebat și pe Ionuț ce-l mai mână în luptă la 37 de ani împotriva puștilor de la Viitorul, pe ploaie, pe un teren desfundat. „Fac din plăcere ce fac, am iubit acest sport, iubesc în continuare ceea ce fac. Pasiunea vine de la sine. Sincer, chiar îmi era dor de intensitatea unui meci important, de concentrarea, de nivelul jocului. Mă bucur că am ajuns până aici, să avem parte de un astfel de meci. Acum, că a ieșit și bine, e cu atât mai frumos. Mi-e dor de meciurile tari, de meciurile cu miză, iar meciul de aseară a fost un astfel de meci. De fapt, de asta și joc, pentru că îmi era dor de emoția de a fi pe teren, cu vestiarul, cu adversarii, cu arbitri, cu tot ce înseamnă emoția de dinainte de un meci. Nu e ușor pentru un jucător să încheie etapa asta. E o vorbă: un sportiv moare de două ori, o dată când se lasă de sport, a doua oară când îi vine vremea. Nu e ușor, mai ales după ce ai fost tot timpul acolo, pe teren, de la 8 ani, mers la antrenamente, vestiar, meciuri, cantonamente, vine vârsta când să te retragi, dar tragi să o tot amâni. Îmi doream să rămân aproape de familie și am zis să mă sacrific eu, pentru că fetele mele s-au sacrificat pentru mine destul timp. Și atunci am coborât categoria fără nici un fel de problemă, atâta timp cât am găsit bucuria de a mai juca, de a mă simți în continuare un jucător de fotbal. Nu spun vorbe mari: victoria de joi e una dintre cele mai frumoase din întreaga mea carieră!”.

*

Ionuț Rada e doar unul dintre numele sonore de pe foaia de joc a Sănătății Cluj în meciul cu Viitorul. Raul Ciupe (35 de ani) are 120 de meciuri în Liga 1, Dan Roman (34 de ani) are 144 de meciuri și 21 de goluri în Liga 1, Dan Matei (38 de ani) are 157 de meciuri în prima ligă, Cosmin Tilincă (39 de ani) are 135 de meciuri și 23 de goluri în Liga 1, Laurențiu Rus (34 de ani) a fost căpitan la Dinamo și jucător de bază la CFR Cluj și Poli Iași. O mână de oameni, trecuți toți de 30 de ani, foști adversari prin Liga 1, pe care i-a adus împreună, la Cluj, pe unde au jucat cu toții la un moment dat, fie la Universitatea, fie la CFR, seriozitatea și pasiunea pentru fotbal.

În vreme ce unii au agățat ghetele în cui pe la 30 de ani, Kis, Matei, Rus, Tilincă și Rada încă fac față cu brio duelurilor cu jucători de top de la Viitorul, care le-ar putea fi copii. „Sincer, mai mult decât golul victoriei marcat în poarta Viitorului, pe mine m-a bucurat cel mai mult faptul că mi-am demonstrat mie că pot să alerg cot la cot, 90 de minute, cu jucători mult mai tineri și mai bine pregătiți”, îmi spune Laurențiu Rus, omul care a calificat Sănătatea în „optimile” Cupei României.

Cosmin Tilincă, la fel de motivat ca pe vremea când era golgheter la CFR Cluj

La 39 de ani, Cosmin Tilincă, fostul golgheter al CFR-ului, se împarte între jobul de la centrul de copii al fostei sale echipe și antrenamentele și jocurile de la Sănătatea. „Nu e ușor, sunt tot pe fugă”, îmi spune „Tili-gol”, care tocmai ce-și luase copiii de la școală. „Dar sunt mândru să fiu parte din această poveste, să împart vestiarul cu băieți așa de faini, e o binecuvântare ca, la vârsta noastră, să trăim așa emoții ca joi, nu mai zic de bucuria victoriei… Cu toții am avut, fiecare în generația lui, colegi mai talentați. Dar uite că unii poate n-au prins 30 de ani pe teren, iar noi, la 40, batem o campioană și o câștigătoare a Cupei României! În momente ca acesta înțelegi, de fapt, că toată munca asta de ani de zile, că toate sacrificiile, că toată pasiunea – toate astea nu sunt în zadar”.

*

Kis Csaba îi zice distracție. Aurelian Ghișa îi spune pasiune. Ionuț Rada îi spune bucurie. Laurențiu Rus merge pe ambiție. Cosmin Tilincă îi spune muncă. Cinci voci distincte, cinci personalități puternice și, subtil, în backround-ul vestiarului gălăgios de după victoria cu Viitorul, în care jucătorii cântă, autoironic, celebrul „Să vină banii la băieți!”, vocea televizorului din holul stadionului, unde crainicii precipitați ai televiziunilor de sport se grăbesc să anunțe marea surpriză a „competiției surprizelor”, Cupa României: „Locul 6 din Liga a III-a, Sănătatea Cluj, a dat lovitura în Cupa României, învingând deținătoarea trofeului, Viitorul”. Devastați după alergătura prin mocirla de pe „Cluj Arena”, jucătorii Sănătății se freacă la ochi înaintea interviurilor de după meci. Burtierele trec pe ecrane în mare viteză, ca extremele Viitorului, „verzilor” nu le vine să creadă că toate titlurile sunt despre ei, gașca nebună de „old boys” din Someșeni care bate trupa puștilor-minune a Viitorului: viața bate filmul!

Foto: Dan Bodea / „Transilvania Reporter”