Seria lui Bayern nu păcălește pe nimeni: la München chiar sunt probleme serioase. Ultima dintre ele: BVB arată bine și când joacă prost

Danny Coposescu 1 noiembrie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Un 3-1 la Wolfsburg a oprit alunecarea în criză. Un 2-0 la Atena a mai risipit norii și acel chinuitor 2-1 la Mainz a scurtat la două puncte distanța până la primul loc în Bundesliga. Ai zice că a patra victorie consecutivă pentru Bayern München, 2-1 împotriva lui Rödinghausen, în Cupa Germaniei, a fost încă un pas în direcția bună. Dar nimeni nu vede lucrurile așa.

De fapt, deplasarea de la Osnabrück a lăsat o impresie atât de neplăcută, încât atmosfera a fost ca după o înfrângere. Singurul aspect pozitiv pentru bavarezi e că au trecut mai departe în cupă. Însă au făcut-o cu chiu cu vai în fața unui adversar din liga a patra, care a trebuit să găzduiască meciul în alt oraș, pentru că propriul stadion are puțin peste 2.000 de locuri. Majoritatea celor 16.000 de pe Bremer Brücke, suporteri ai lui Rödinghausen sau pur și simplu membri ai brigăzii „Oricine în afară de Bayern‟, au avut ce aplauda. Susținătorii gigantului letargic și neinspirat, mai puțin.

Vreo 20 de minute au jucat băieții lui Kovac, timp în care a marcat Sandro Wagner și arbitrul le-a acordat două penaltiuri. Primul a fost transformat perfect de Thomas Müller, însă Renato Sanches l-a trimis în transversală pe al doilea. Brusc, în buza lui 3-0, s-a rupt filmul pentru Bayern. E ca și cum cineva ar fi scos-o din priză și, lipsită de alimentare, n-a mai fost capabilă să joace decât din inerție. Iar asta nu-i de ajuns nici măcar când ai de-a face cu o echipă dintr-o divizie regională.

Rödinghausen putea să marcheze dinainte de pauză, când a început să observe că „astăzi chiar ar putea să iasă ceva‟, în cuvintele căpitanului Daniel Flottmann. Ratarea lui Simon Engelmann trebuia s-o fi trezit pe Bayern din acest somn bolnăvicios. Și totuși, de la cabine a ieșit o formație și mai incapabilă să-și arate superioritatea. Nu trecuseră cinci minute din partea secundă când Linus Meyer îl depășea ușor pe Rafinha și înscria dintr-o centrare pe care Javi Martinez, practic cu mâinile în buzunare, nu reușise s-o blocheze.

N-a urmat tocmai un asediu la poarta lui Neuer, dar nici omologul său Niclas Heimann nu a fost bombardat cu șuturi. Reacția de orgoliu s-a tot lăsat așteptată, iar la ultimul fluier expresiile celor de la Bayern au fost sumbre. La fel și cuvintele lor: „Ne-am prăbușit‟, a spus Leon Goretzka. Hasan Salihamidzic s-a declarat bulversat de ce s-a întâmplat după începutul decent: „Nu pot să-mi explic. Chiar nu pot.‟

Kovac a găsit un diagnostic: „Am murit cu frumusețea de gât. Am greșit mult prea multe pase, ceea ce i-a încurajat pe adversari.‟ O problemă în plus pentru el e accidentarea serioasă a lui Thiago Alcantara, care ajunge și el pe lista lungă unde mai sunt Tolisso, Coman, Hummels, Boateng și Robben – ultimii trei întorși de miercuri la antrenamente. Pierderea spaniolului (în jur de patru săptămâni), cel mai constant jucător al lui Bayern în perioada asta dificilă, e o lovitură grea care vine cu 10 zile înainte de un „Der Klassiker‟ așteptat cu nerăbdare. Pe bună dreptate, de vreme ce forma celor două rivale sugerează că status-quo-ul e pe cale să se schimbe în fotbalul german. 

Și Dortmund s-a chinuit serios să ajungă în runda a treia din DFB Pokal. Și acolo e înghesuială mare în sala de tratament. Dar perspectiva de pe Westfalenstadion e la polul opus. În primul rând, datorită loviturii de pedeapsă marcată de Reus în minutul 120 al confruntării cu Union Berlin, încheiată cu 3-2. Faultul lui Marvin Friedrich, comis în ultimele secunde ale unei partide nebune, a ținut departe loteria penaltiurilor.

Trebuie precizat că Borussia n-a jucat „doar‟ cu o divizionară secundă. Alături de galben-negrii, oaspeții erau singurul club încă neînvins din Germania, or asta s-a văzut din plin pe teren. Berlinezii au egalat de două ori, de fiecare dată prin Sebastian Polter, și au mai avut câteva șanse uriașe. Dar tocmai aici intervine celălalt motiv de optimism pentru Lucien Favre: tinerii exuberanți care au asigurat succesul: Christian Pulisic (20 de ani), Max Philipp (24) și mai târziu Jadon Sancho (18) continuă să ridice lumea în picioare, primii doi cu goluri, cel din urmă cu driblinguri de-a dreptul fermecătoare.

E limpede că apărarea lui Dortmund nu e tocmai etanșă. Patru goluri primite în ultimele două meciuri nu arată prea bine și accidentarea lui Diallo e ultima veste de care avea nevoie Favre. Manuel Akanji, Lukas Piszczek, Jeremy Toljan și Marcel Schmelzer lipsesc deja din linia de fund, ceea ce face imposibilă continuitatea de care e nevoie pentru a crea parteneriate defensive performante. Dar ăsta nu-i un bai atât de mare când marchezi câte 3-4 goluri, indiferent dacă o ai în față pe Augsburg sau pe Atletico. E o înșiruire la care s-ar putea s-o adăugăm și pe Bayern weekendul viitor.

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories