Sorana Cîrstea: „Am început să lucrez cu Kim Clijsters și sunt foarte încântată. Simt că e un nou început pentru mine!”

Foto: Simion Sebastian Tataru / SportPictures.ro

Sorana era bucuroasă pentru victoria cu Rybarikova, dar nu din cale afară de bucuroasă, semn că știe că astfel de victorii, deși surprinzătoare prin natura contextului – formă și suprafață -, nu ar trebui, de fapt, să mire pe nimeni. În schimb, era mult mai încântată de ce-ar putea urma acestei victorii semnificative din turul întâi de la Wimbledon, care vine să stopeze o serie proastă. Anume o schimbare de paradigmă, care începe, de data asta, nu cu ea, ci cu echipa ei. Sorana era foarte entuziasmată pentru că la Wimbledon a pornit un parteneriat pe care îl vede drept începutul unui nou capitol. În cuvintele ei, Sorana are șansa de a lucra cu „idolul meu, cu o persoană extraordinară”, în persoana fostului lider mondial Kim Clijsters.

Kim, care nu a mai avut experiențe importante ca antrenoare în circuit, dar care are o Academie în Belgia, a fost prezentă și azi la meciul Soranei, iar aceasta spune că a fost un sentiment minunat să o vadă în tribune pentru ea.

E spectaculos să vedem încă o dată cum o jucătoare din România atrage în echipa ei un nume foarte important din tenisul mondial și, mai ales, că își propune să atragă astfel de nume (lucru care trădează intenții mai mari de atât) și mai și reușește. Dar să o lăsăm pe Sorana să povestească. Mai jos, discuția cu ea după victoria cu Magdalena Rybarikova.

Sorana, ai trecut de o adversară foarte redutabilă azi.

O adversară foarte dificilă și incomodă, mai ales că este specialistă pe iarbă, anul trecut a făcut semifinală aici, mereu joacă foarte bine când vine sezonul de iarbă și normal că e de două ori mai importantă victoria, pentru vine la o favorită, pe suprafața ei preferată. Sunt foarte bucuroasă de victorie.

Crezi că e cel mai bun meci al anului?

A fost cel mai complet meci. Sezonul ăsta am simțit că nu jucam rău, însă nu am reușit să țin nivelul de la început până la finalul meciurilor. Am avut foarte multe meciuri în ultima perioadă pe care le-am pierdut de la set și break în față; jocul simt de ceva vreme că e acolo, însă nu reușeam să închid aceste meciuri. Astăzi, în sfârșit, s-au legat lucrurile.

Ce ți-a lipsit să închizi acele meciuri?

Sunt mai multe lucruri. Principal la mine este să-mi fac mereu jocul agresiv, să-l țin; cu asta îmi câștig eu meciuri, cu asta îmi fac punctele. Am un plan de joc și trebuie să țin de el, fie că sunt zile în care merge mai bine sau zile în care merge mai prost. Azi, știam că e o jucătoare cu mult slice pe rever, serviciu bun, însă am încercat să preiau eu conducerea, să joc agresiv din prima minge, să fiu practic cea care deține controlul și să nu mă grăbesc în momentul în care încep slice-urile, asta mi-am propus. Și cred că am făcut lucrurile destul de bine, de la început la final destul de solid.

Și urcările la fileu au funcționat, chiar mă uitam că am avut un procentaj destul de bun la fileu și asta e ceva care vreau să aduc în jocul meu, deci normal că e îmbucurător.

Cât de dificil este să îți păstrezi calmul și luciditatea în condițiile în care înfrângerile se tot adună?

E dificil, cel mai dificil este când vezi că muncești zi de zi, și tenis, faci și pregătire fizică, și mentală, și recuperare și nu vin rezultatele. Însă eu cred foarte mult că la un moment dat, dacă continui pe aceeași direcție, la un moment dat trebuie să vină și rezultatele, atâta timp cât muncești cum trebuie, atât cantitativ, cât și calitativ. Nu e ușor, mai ales când ai înfrângere după înfrângere. E un sport mult mai mental decât își închipuie lumea, însă aici se face diferența între cei din față și cei din spate.

Spuneai de pregătire mentală. Dai o atenție aparte în zona asta?

Da, normal, toți jucătorii avem psihologii noștri, încercăm fiecare pe partea noastră să lucrăm, să îmbunătățim, mai ales că la nivelul ăsta e un sport extraordinar de mental.

Cum a fost perioada de după Roland Garros, cum te-ai pregătit?

O perioadă grea, normal (râde). La RG am avut set și serviciu cu Gavrilova, eram peste ea și nu știu ce s-a întâmplat și cum am pierdut meciul acela. Însă am avut tăria de caracter la următoarea zi să încep din nou să mă antrenez. Chit că mai eram la dublu, eu îmi făceam antrenamentele mele de simplu în continuare. Apoi, când am venit acasă, am avut o săptămână dură de pregătire fizică, un mini-cantonament. Până la urmă, în momentele grele trebuie să revii în muncă, altfel n-ai încotro. Dacă stai pe canapea și te uiți la televizor nu se întorc lucrurile în favoarea ta (râde).

Ce știi de Rodina, următoarea adversară?

O știu de mult, de când aveam zece ani, dar nu-mi amintesc dacă am mai jucat, stau prost cu memoria. O știu cât de cât ca joc, însă, chiar dacă nu e atât de bine clasată, e o jucătoare periculoasă și joacă foarte bine pe iarbă. E suprafața ei. Și atunci trebuie să iau meciul cu aceeași atenție, concentrare și sperăm miercuri să fie bine.

Echipa? Ai făcut schimbări?

După Roland Garros am încheiat colaborarea de trei ani de zile cu domnul Marius Comănescu, am încheiat-o chiar foarte frumos. Știi că eu cu dânsul aveam o relație și la nivel personal, a fost un fel de tată pentru mine în toți acești ani. Am avut trei ani foarte buni, dar simțeam nevoia de o schimbare, și atunci am zis că e momentul. Și acum lucrez cu Kim Clijsters și cu Carl Maes (n.a. fostul antrenor al lui Kim între 1996-2002 și 2011-2012). Lucrez de luni, de o săptămână, de când am venit aici. Sunt extraordinar de încântată, pentru că Kim a fost idolul meu și în momentul în care mi-am pus problema de antrenor, ea a fost prima mea opțiune, primul meu gând. Și mă bucur enorm că s-a putut concretiza și sunt extraordinar de încântată să o am alături, să o am pe teren, să mă uit la ea în momentele importante și să văd cum mă încurajează. Înseamnă enorm pentru mine și, în momentul de față, sunt foarte încântată pentru viitor.

Citește continuarea interviului pe Treizecizero