Spania a învins Anglia cu 2-1 în finala Euro 2024 de la Berlin, cucerind al patrulea titlu european din istorie.
Spania, echipa care câștigase deja acest Euro 2024 la testul ochiului, l-a câștigat și pe teren. Rareori se întâmplă ca o echipă să bifeze atâtea căsuțe precum această echipă a Spaniei, să fie unanim apreciată de către fani, să învingă atâtea nume grele pe traseu și, într-un final, să câștige și trofeul. Spania a reușit acest lucru, după un 2-1 obținut dramatic contra Angliei, pe final, dar atât de meritat.
Spania câștigase cu Italia, Croația, Germania și Franța în drumul spre finală. Anglia, la rândul ei, câștigase de fiecare dată când a fost condusă, în optimi, sferturi și în semifinale. La ora finalei, ambele echipei au jucat exact ce jucaseră până acum în turneu. Toate trendurile și ipotezele au fost confirmate, minus unul: de data asta, deși a făcut primul pas, Anglia nu a mai putut întoarce un dezavantaj. Iar oamenii lui Gareth Southgate pierd a doua finală consecutivă de EURO, după cea în fața Italiei, pe Wembley, în 2021.
Spania a câștigat titlul și – sau mai ales – pentru că a fost echipa cu cel mai bun echilibru între departamente. Mai exact, această formulă cu Rodri și Fabian Ruiz ca playmakeri care se acoperă reciproc, coboară adânc, închid culoare, manevrează mingi și gestionează tot ce se întâmplă la centru, susținând tripleta Nico Williams – Morata – Yamal – adică doi dintre cei mai dinamici creatori de pe benzi din fotbalul european actual și un golgeter de meserie. Lângă ei, Spania a nimerit, forțată de împrejurări, după accidentarea lui Pedri în meciul cu Germania, peste Dani Olmo, unul dintre oamenii cheie ai acestui european, un jucător capabil să joace pe multiple poziții în atac și să creeze panică în orice defensivă. Sau, la nevoie, să scoată dramatic de pe linia porții, la ocazia mare pe care a avut-o Anglia pe final.
E un sistem care nu și-a pierdut din farmecul tradițional pe care-l aveau echipele mari ale Spaniei din ultimii 15-20 de ani, dar care are și abilitatea de a juca direct, sau cu suficient pragmatism, la nevoie. Un sistem în care jucătorii care nu ies așa de mult în evidență – precum Carvajal sau Cucurella – au fost la înălțime. Iar oamenii veniți de pe bancă au fost decisivi în câteva rânduri. Merino a fost cu Germania, acum a venit rândul lui Oyarzabal, autorul golului care a adus titlul Spaniei. Nici măcar accidentarea unui jucător esențial precum Rodri – cel mai bun jucător al turneului -, ieșit la pauză în finală după ce corpul lui l-a trădat, într-un final, în cel de-al 63-lea meci jucat în acest sezon, nu a dereglat acest sistem; înlocuitorul lui, Martin Zubimendi (de la Real Sociedad) arătând de ce este dorit de echipe mari din Europa.
Afară de câteva momente bune ocazional, în care s-a văzut calitatea individuală a oamenilor săi, Anglia a suferit, per total, și în finală. Ca în mai tot turneul, singurele momente în care Anglia a fost cu adevărat periculoasă sau descătușaștă a fost atunci când toate precauțiile au fost aruncate pe fereastră și, forțat de scor, Southgate a aruncat diverse nume importante de pe bancă în atac. De-a lungul turneului, Eze, Toney, Palmer și Watkins au dinamizat echipa venind de pe bancă, iar selecționerului britanic era să-i iasă o astfel de mutare și acum, după ce execuția splendidă a lui Palmer a egalat pentru Anglia. Dar aproape imediat, englezii s-au retras, și până la urmă Spania a fost premiată pentru curaj cu un gol în minutele de final. Un gol care nu le-a adus doar titlul, ci și i-a transformat în cea mai ofensivă echipă din istoria turneelor finale ale Euro, cu 15 goluri per total în turneu.
Southgate va fi, probabil, din nou criticat pentru că nu pare să reușească să scoată ce-i mai bun dintr-un lot absolut înțesat de jucători de calitate indiscutabilă. I se pot, probabil, reproșa destule, începând de la selecție (dacă tot favorizează de multe ori jocul pe contraatac, de ce nu l-a luat, totuși, pe Rashford în lot) și continuând cu echilibrul fragil pe care (nu) l-a găsit în formula de start, îndeosebi între rolurile pe care le oferă lui Bellingham și lui Foden, doi jucători care adesea par că se calcă pe călcâie, la propriu sau la figurat; sau rolul pe care nu i l-a găsit lui Trent Alexander. Nu-i mai puțin adevărat că Anglia a avut și necazul de a nu se baza pe un Kane la potențialul lui întreg fizic, și asta s-a simțit. Iar Southgate rămâne, până una-alta, singurul selecționer care a dus Anglia în două finale – consecutive! – de turnee finale majore. Și rămâne apreciat pe față de către jucători.
Titlul acesta este însă (și) al lui Luis De la Fuente, cel care a găsit, că tot vorbim de echilibru, o balanță perfectă pentru echipa Spaniei. A adus în echipă și le-a dat încredere unor jucători cu care a cucerit titlurile europene la Under 19 și Under 21, sau argintul la JO de la Beijing. A adus și o schimbare de stil și de personalitate după mandatul lui Luis Enrique, încheiat nu tocmai ideal la Mondialul din Qatar. Și, după un început ceva mai greoi (cu o înfrângere cu Scoția în al doilea meci din calificările pentru acest EURO), plus câteva controverse pe marginea unor decizii de selecție (precum alegerea de a nu-l mai convoca pe Sergio Ramos), a reușit să-și impună stilul. “Luis este un tip foarte prietenos, dar cu idei foarte clare. Spune mereu că echipa, grupul sunt mai importante decât orice altceva. Tacticile depind de adversar, dar e cel mai important ca toată lumea de aici să tragă în aceeași direcție, să fim uniți, să ne susținem unii pe alții. Când se întâmplă așa, e mai ușor ca lucrurile să meargă bine”, explica Oyarzabal, înainte de startul turneului.
Iar la acest EURO, lucrurile au mers cum nu se putea mai bine pentru De la Fuente și pentru grupul lui. Nu totul a fost ideal de la început în această echipă a Spaniei, iar fotbalul atractiv pe care l-au jucat în Germania a fost un pic surprinzător chiar și pentru oameni cheie din fotbalul spaniol. La trasul liniei, nu putea însă găsi nimeni o campioană mai meritoasă pentru acest EURO 2024. Semn că filosofia lui De la Fuente, un antrenor de 63 de ani fără vreo mare experiență în La Liga, de exemplu, a fost ce trebuia, când trebuia.
“Întotdeauna trebuie să crezi în echipă. Individuali sunt fantastici, însă sunt generoși în eforturile lor pentru grup. Am încredere în ei și sunt mândru să-i antrenez”, spunea el, după semifinala câștigată cu Franța.
🇪🇸 Spain are champions of Europe 🏆#EURO2024 pic.twitter.com/Ch0AF0iPWl
— UEFA EURO 2024 (@EURO2024) July 14, 2024
View this post on Instagram
