Spontaneitate sau „huevos‟? Messi și Rojo ridică Argentina din ruine. Ce-am învățat din evadarea sud-americană

Trei așezări tactice în trei jocuri: așa arată opusul expresiei „practice makes perfect‟. Cineva a scos de la naftalină autobiografia lui Jorge Sampaoli și a găsit citatul perfect pentru felul în care s-a prezentat Argentina la turneul ăsta: „Nu planific nimic. Totul vine spontan, pentru că acolo se ascunde adevărul.‟ N-ai cum să-l contrazici. Dacă spontaneitatea e eliberatoare, atunci ultimele două săptămâni ne-au arătat deopotrivă și maladia profundă de care suferă fotbalul argentinian, dar și sufletul înflăcărat care-l ține în viață. 

Marcos Rojo: "During halftime, Messi said that all of us have the duty to score so whenever we get the chance, we shoot, no matter our position… So when I saw that ball coming towards me, I kicked it in with all that I had in me and [laughs] it went in!" pic.twitter.com/AR6zlgtpPs

— Don Cuccittini (@DonCuccittini) June 26, 2018

Argentina 2-1 Nigeria

Întâi un 4-2-3-1 rafinat, care trebuia să fie contribuția originală a lui Sampaoli la un corpus de filosofie sportivă cu care puține alte națiuni pot rivaliza. Apoi 3-4-3, o retragere anxioasă într-o familiaritate complet neadecvată. În sfârșit, un 4-3-3 care se pleacă supus în fața campionilor din trecut.

Image: A brilliant photo of Lionel Messi celebrating his crucial goal against Nigeria. pic.twitter.com/XXoaOXOG9l

— Barça Centre (@barcacentre) June 26, 2018

Inițial, părea că va funcționa. Zâmbetul lui Messi, surprins de camerele flămânde să-i citească fiecare tic facial, a venit ca un fel de binecuvântare: Leo e relaxat, deci aprobă schimbările. Ba chiar parcă e din nou el însuși! Uite-l pe flancul drept, ca la Barcelona, de unde țâșnește spre careu ca un tsunami înainte de mal. Uite-l cum preia pasa perfectă a lui Banega de lângă un fundaș nigerian – ca și cum n-ar fi acolo -, finalizează cu piciorul drept, apoi îngenunchează în fața maselor care se zvârcolesc în tribune. Acolo e și Maradona, a cărui prezență și gesturi tembele au prevestit cursul emoțional al reprizei secunde.

Maradona had something to say about Argentina's win: pic.twitter.com/JMH14db7JG

— ESPN FC (@ESPNFC) June 26, 2018

Focurile de avertizare din partea Nigeriei n-au lipsit. Mascherano și-a arătat vârsta mai mult ca niciodată, în fața unor vitezomani proaspeți ca Musa și Iheanacho. Dar și prezența mentală a lipsit – altfel nu se explică de ce ai duce lupte greco-romane în careu, la un Mondial în care cornerele au fost păzite cu un zel panoptic. Ca de-a atâtea ori în Rusia, arbitrul n-a ezitat să arate punctul cu var, indiferent de context și vacarmul turbat al atmosferei de pe La Bombonera – pardon, Sankt Petersburg Arena.

OFFICIAL: Argentina are playing at home in Saint Petersburg. They outnumbered us. They are everywhere! Crazy! I’m sitting with a pool of Argentina fans. #NGAARG #WorldCup pic.twitter.com/J5qAuIYa67

— Bolarinwa Olajide (@iambolar) June 26, 2018

Victor Moses a mai lăsat o julitură pe psihicul unei echipe deja învinețită. Într-un articol fabulos, colegul lui Maradona, Jorge Valdano, s-a plâns în The Guardian că Argentina și-a uitat rădăcinile creative în goana după victorii cu orice preț și „huevos‟: ouăle metaforice ale unui luptător. Ceea ce sună tot a preamărirea spontaneității, în ciuda faptului că fostul campion mondial îl critica dur pe selecționer. Iar principiul ăsta are o problemă evidentă. Ca orice stare fundamental emoțională, depinde de circumstanțele exterioare. Când lucrurile merg rău, jucătorii se lasă cuprinși de o panică cât se poate de „spontană‟.

Dacă meciurile cu Islanda și Croația nu te-au convins de asta, atunci schimbarea la față cu Nigeria trebuie s-o facă. Jucători de calitatea lui Di Maria, Banega sau Higuain nu uită brusc cu ce parte a corpului se lovește mingea; pasele nu ies în aut pentru că inspirația artistică cedează brusc după ani lungi de antrenamente. Și poate că Messi încearcă din nou disperat să treacă singur printr-un zid de adversari tocmai pentru că toți cei din jurul său se lasă purtați de vânt – și când aerul e toxic.

"How are we supposed to know what to do with football if we don’t even know what to do with Lionel Messi?"

Powerful and passionate analysis of #ARG by Jorge Valdano:https://t.co/eLVNr5YJeX#WorldCup pic.twitter.com/krKgRt5zJ3

— Melissa Reddy (@MelissaReddy_) June 26, 2018

Cât de ironic că tocmai o porție sănătoasă de „huevos‟ i-a scos pe argentinieni din tigaie. Marcos Rojo nu s-a speriat de glonțul care i-a șuierat pe la ureche când centralul Cakir s-a holbat câteva secunde bune în ecranul VAR, la o fază în care se putea da henț, după modelul văzut la Iran sau Australia. În timp ce Mascherano își lăsa sângele pe teren pentru a bloca o contră care putea fi fatală, fundașul lui Man Utd s-a dus țintă în careu. Acolo l-a găsit, în minutul 86, centrarea perfectă a lui Mercado. Acolo și-a găsit izbăvirea de moment naționala „Albiceleste‟.

Poate că Valdano are dreptate. Dacă asta nu-i inventivitate, atunci nimic nu e. Dacă imaginea lui Rojo cu Messi în cârcă, amândoi posedați de extazul miilor de suporteri, nu ascunde nici măcar o bucățică din frumusețea idealistă pe care-o predică marii ideologi ai fotbalului argentinian, atunci e doar o himeră. Dar nici „huevos‟, nici spiritul ludic n-o să ducă echipa asta departe. Pentru asta, e nevoie de un plan, de structură, de gândire critică; pe scurt, de inamicul spontaneității.

Argentina vs Nigeria summed up in one picture pic.twitter.com/vIXAK6Wa4p

— Big Lu (@luisdmy) June 26, 2018

În optimile de finală, Argentina va întâlni Franța. Croația, câștigătoarea acestei grupe, a primit o sarcină mai simplă – Danemarca.