Stan Wawrinka ia titlul US Open, îl învinge din nou pe Djokovic, are acum trei trofee de Grand Slam!

Stanislas Wawrinka este noul campion de la US Open, după o victorie în patru seturi cu Novak Djokovic, 6-7, 6-4, 7-5, 6-3. Wawrinka ajunge astfel la trei titluri de Grand Slam, oprindu-l pe Djokovic să atingă cota 13. Precedentul titlu de Slam al elvețianului, reușit la Roland Garros, fusese câștigat tot într-o finală cu Novak. Djokovic ajunge la a 5-a finală pierdută la US Open.

Cineva a apărut în cele din urmă în fața lui Novak Djokovic și nu s-a arătat dispus să se dea la o parte. Într-un turneu bizar pentru el, pe care l-a început el însuși accidentat și pe care l-a traversat trecând de adversari care n-au putut să încheie meciurile, liderul mondial a intrat în finală fără ritm și fără să fie testat. În vreme ce acest lucru i-a câștigat mai mult timp pentru refacere, l-a privat și de șansa de a acumula încrederea pe care ți-o aduc victoriile, fie ele convingătoare sau muncite. Novak a început bine meciul, dar a sfârșit prin a fi dominat și învins clar și fără asteriscuri de Stan Wawrinka, omul a cărui carieră a evoluat rapid pe traseul decentă – bună – extraordinară – Hall of Fame level. Însă în destule momente am văzut cel mai bun tenis al lui Djokovic din acest turneu și picături din forma care l-a purtat pe val în primele șase luni ale anului. Episodul accidentării din setul al patrulea nu va fi reușit decât să șteargă din impresia de finală memorabilă; dar prima impresie e că deznodământul ar fi fost, până la urmă, același.

E drept că direcția meciului n-a fost ușor de intuit de la început. Primele game-uri au lăsat impresia că Stan se va alătura și el listei de no-show-uri oferite lui Djokovic. Elvețianul a fost în contratimp în primele minute, posibil și pentru că a existat un schimb care l-a debusolat un pic: trecuseră doar patru minute când Wawrinka și-a construit frumos un atac dintr-o linie în alta, cu o varietate de mingi, lungimi, viteze și unghiuri. Dar Novak a ajuns cumva la toate, obținând până la urmă eroarea neforțată și o privire încurcată de peste fileu. Pesemne că lui Wawrinka i-a trecut rapid prin cap un “ce trebuie să fac ca să trec mingea de tipul ăsta?”, pentru că următoarele puncte le-a jucat ambiguu, ezitant și defazat, cu câteva rame și erori simple. Retururile devastatoare ale lui Djokovic nu i-au făcut viața mai ușoară. Dar la 2-5 și 15-40, clopotul (sau gongul) de alarmă a sunat în capul lui și Stan a dat semnalul revenirii, regăsindu-și brusc asprimea loviturilor. Nole a ajutat cu o dublă greșeală și breakul era evaporat. Am ajuns astfel în tiebreak, unde Stan a câștigat cel mai frumos punct al setului și unul dintre cele mai frumoase ale turneului. Avea să rămână și singurul câștigat de el în tot tiebreak-ul. Novak a răspuns cu propriul său winner spectaculos și a curățat tot drumul până la șapte, luând setul.

Dar Wawrinka se trezise deja și a luat cu el acea formă în setul al doilea, unde reverul elvețianului a început deja să-și rodeze miraculoasele-i mecanisme. Stan a găsit tot mai des lovituri puternice, adânci și grele, cu care l-a hărțuit non-stop pe Djokovic, înainte de a aplica pumnul final. A făcut break pentru 3-1 cu un rever în lung de linie, a salvat de la 0-40 pentru 4-1, apoi, după ce sârbul a recuperat totuși break-ul, Stan a adăugat și mai multă putere și agresivitate. Nole, care a servit foarte prost în tot setul, a clacat la 4-5 și a încheiat apoteotic, cu o dublă greșeală la minge de set.

Stan era deja în full flight mode: debutul setului al treilea l-a găsit pe elvețian împărțind pumni cu dărnicie în stânga și-n dreapta. Tot mai negativ în limbajul corpului, într-un permanent dialog cu echipa sa, Novak a avut o scurtă perioadă de rătăcire, în care a pierdut un pic contactul cu adversarul său, dovadă cele câteva veniri la fileu fără nicio acoperire, veniri soldate cu passinguri ușoare reușite de elvețian. A fost o perioadă a meciului care a amintit tuturor de tranziția între setul al treilea și al patrulea din finala de la Paris, de acum un an, când Wawrinka îl domina aproape brutal pe sârb. Stan s-a desprins la 3-0 și 30-0, dar geniul lui Nole constă tocmai în acele reveniri repetate din situații de spate-la-zid. Ca un balaur cu destule capete cât să rămână letal chiar și după ce îi tai două sau trei, Djokovic și-a regăsit brusc claritatea și s-a scuturat de orice ar fi fost ceea ce-l deranja la acel moment, agățându-se de meci exact când Stan se pregătea să-i facă vânt. A recuperat break-ul și a pus mare presiune la retur în următoarele game-uri. A fost cea mai bună perioadă a meciului, nu doar pentru intensitatea și spectaculozitatea punctelor, ci și pentru că ambii păreau conectați și jucau excelent în același timp. Stan a trecut prin mari emoții la serviciu și la 4-4, și la 5-5, dar s-a păstrat de fiecare dată în față. Cu tiebreakul asigurat, Stan a jucat cu mult mai multă libertate game-ul de la 6-5. Și-a asumat riscuri, a găsit varietate și forță și a făcut câteva puncte mari, care, la trasul liniei, se dovedește că i-au adus și victoria. Credit imens lui Wawrinka pentru cum a jucat acel game și cum l-a terminat, dezlănțuind un forehand imens în lung de linie pe care Nole nu l-a mai putut ține în teren. 2-1 la seturi și Wawrinka făcuse o bună bucată din drumul către sosire.

Încă o dată, Stan a simțit momentul favorabil și a forțat expert desprinderea încă din startul setului al patrulea, lucru pe care l-a obținut cu destulă ușurință, în condițiile în care Djokovic părea să acuze șocul pierderii setului trei.

Continuarea articolului, pe Treizecizero.