Tottenham prinde viteză, se apropie de primul loc și-i adresează lui Leicester primele întrebări dificile

Constanța e o virtute apreciată dar foarte evazivă în fotbal. E una dintre calităţile care par aproape mitice, imposibil de cuantificat şi de controlat. La fel ca forma de moment. Ori dispui de ea, ori nu; dar ca manager nu prea ai cum să introduci programe de antrenament care să-ţi facă echipa mai consistentă. Fiind pe primul loc, Leicester City a fost evident cea mai constantă formaţie până acum. Fie că a jucat bine, fie că a jucat mai slab, sub aşteptări, băieţii lui Ranieri au reuşit să scoată din pălărie victorie după victorie.

Dar mai există un actor din fotbal care trebuie musai să demonstreze consistenţă pentru a performa cum trebuie: arbitrul. Sportul ăsta are printre cele mai interpretabile reguli de bază. Când e fault, când nu e? Când e cazul de un cartonaş, când se cere mai degrabă un avertisment verbal? Lucrurile astea nu sunt bătute în cuie, au nevoie de judecata centralului pentru a fi aplicate. Dată fiind realitatea asta, niciun meci nu seamănă perfect cu celălalt şi fiecare arbitru are propriul stil. Ceea ce poate să adauge la şarmul fotbalului, atâta vreme cât, timp de 90 de minute, un stil consecvent îi ajută pe jucători să ştie la ce să se aştepte.

Tocmai subiectul ăsta a fost marea controversă a etapei în Premieri League. Constanța lui Leicester s-a oprit în faţa lui West Ham, într-un 2-2 febril. Şi asta parţial pentru că omul cu fluierul, Jon Moss, nu a reuşit să impună uniformitate deciziilor pe care le-a luat. În apărarea sa, se poate spune că jocul a fost atât de plin de incidente interpretabile încât ar fi fost imposibil de gestionat perfect. Nu părea aşa după primele 45 de minute. Leicester a început prost, timid şi cu multe emoţii: când N’Golo Kante e deposedat la mijlocul terenului şi îşi pune echipa în pericol, ştii că „Vulpile‟ nu sunt tocmai la 100%. Din primele trei minute, West Ham a arătat exact cu ce gând a venit pe King Power Stadium. Complet neinteresaţi de romantismul care pluteşte în jurul lui Leicester, jucătorii lui Slaven Bilic au fost interesaţi doar de victorie.

Şi totuşi, cum s-a întâmplat de atâtea ori în sezonul ăsta bulversant, echipa gazdă a reuşit cumva să se redreseze şi să pună stăpânire pe joc. Contrele lui Leicester sunt deja legendare: toată lumea le ştie, dar nimeni nu izbuteşte să le oprească. Obişnuitul traseu Mahrez-Kante-Vardy a dus la deschiderea scorului, în minutul 18, şi lucrurile păreau că se aliniază din nou pentru un 1-0, marca Claudio Ranieri.

11 – Jamie Vardy has scored the opening goal in 11 Premier League games this season; more than any other player. Blocks.

— OptaJoe (@OptaJoe) April 17, 2016

Însă de data asta, Vardy avea să aibă un rol ceva mai complicat. Când a sprintat în careu, în minutul 56, umăr la umăr cu fundaşul Ogbonna, vârful englez avea deja un cartonaş galben pentru un fault destul de banal. Iar decizia lui Vardy de a se arunca teatral la pământ în timpul duelului s-ar putea să aibă repercursiuni serioase pentru sezonul lui Leicester. Jon Moss nu a ezitat să-i arate cel de-al doilea avertisment şi să îl elimine, cu mai mult de jumătate de oră înainte de final. După meci, Asociaţia de Fotbal l-a pus sub acuzare pe Vardy pentru comportament impropriu, ceea ce poate să-i aducă o suspendare serioasă.

Jamie Vardy’s party cancelled. He’s been sent off for 2nd yellow for dive. Leicester do use the dark arts, but that’s very, very, very harsh

— John Cross (@johncrossmirror) April 17, 2016

Dacă fanii lui Leicester erau deja supăraţi pe Moss, atunci ce s-a petrecut în minutul 84 trebuie să-l fi făcut pe arbitru cel mai antipatizat om din oraş. Tot meciul, de fapt tot sezonzul, în careu s-au dat lupte greco-romane între jucători la fiecare corner. E printre cele mai familiare imagini din fotbal să vezi trageri de tricou şi îmbrăţisări mai puţin prietenoase înainte de orice lovitură de colţ. Consensul tacit e că dacă penalizezi o tragere, trebuie să le penalizezi pe toate – consecvență. Însă Jon Moss a dat penalty împotriva lui Wes Morgan, care aproape că făcea schimb de tricouri cu Reid. Aşa a fost deschisă cutia pandorei.

Jon Moss has made big calls. But been so inconsistent. You can’t give one and not five others.

— John Cross (@johncrossmirror) April 17, 2016

Consecinţele s-au făcut văzute cinci minute mai târziu, când era deja 2-1 pentru West Ham. Penalty-ul lui Caroll a fost urmat de voleul incredibil al lui Cresswell şi Leicester părea la pământ. Dar când mingea zbura în careul londonezilor şi Robert Huth era târât la podea de un fundaş al lui West Ham, părea că s-a ivit şi salvarea. Dar Moss nu a reacţionat şi întreg stadionul a explodat de furie. În studiourile BBC, fostul atacant Alan Shearer exclama: „E bizar. Asta arată de ce lipsa de consecvență a arbitrilor face parte din problemă.‟

Referee Jon Moss can expect a warm reception when he leaves the King Power Stadium later…
#LCFC 1-2 #WHUFC pic.twitter.com/PjySEcUCtl

— Bleacher Report UK (@br_uk) April 17, 2016

După încă cinci minute, arbitrul a pus cireaşa pe tort şi a dat totuşi lovitură de pedeapsă pentru Leicester – după o fază în care Schlupp aproape că l-a imitat pe Vardy, plonjând în careu. Aşa a salvat Leonardo Ulloa un punct pentru echipa sa, într-un meci pe care a stat scris, de la început până la final, imprevizibilul.

Ecourile nebuniei de pe King Power s-au auzit şi pe Britannia, unde Stoke a întâlnit-o luni seară pe Tottenham. Opt cornere a avut meciul şi de opt ori jucătorii celor două echipe s-au tratat reciproc ca pe nişte leproşi şi au refuzat orice contact. Însă cei de la Spurs nu au avut nevoie de goluri din cornere. Un 4-0 devastator i-a adus pe oamenii lui Pochettino la cinci puncte de liderul Leicester. Harry Kane şi Dele Alli s-au dovedit din nou diamantele încă neşlefuite ale fotbalului englez, cu câte o dublă fiecare. Putea să fie şi mai rău pentru Stoke, dacă Alli nu rata cu poarta goală, un moment care l-a făcut pe antrenorul său să izbească cu pumnul în gazon de frustrare. Gestul (de care Pochettino a spus mai târziu că se ruşinează) arată exact cât de multă presiune pluteşte în aer în punctul ăsta al sezonului. Kane a anunţat după joc: „O vânăm pe Leicester.‟ Tottenham mai are patru etape la dispoziţie pentru a-şi prinde prada.

Tottenham are ready to hunt down Leicester… and they did a good job last night.https://t.co/UJYsqhPdVN pic.twitter.com/VK0KhR3ZS9

— BBC Sport (@BBCSport) April 19, 2016

În schimb, Arsenal se comportă ca o echipă care nu mai are niciun obiectiv şi aşteaptă izbăvirea finalului de sezon. Un 1-1 cu Crystal Palace pe teren propriu a pus capăt oricărei fantezii despre câştigarea titlului. Echipa lui Wenger a căzut pe locul patru şi, dacă forma indiferentă continuă, s-ar putea vedea ameninţată de Man Utd, care a retrogradat-o matematic pe Aston Villa cu un 1-0 prăfuit, în care s-a remarcat doar adolescentul Rashford: golul lui (a ajuns la numărul șapte) a trimis-o pe Villa în liga secundă pentru prima dată din 1987 încoace.

Pe Stamford Bridge, Man City i-a arătat lui Antonio Conte exact cât de mult va avea de muncă sezonul viitor, când va deveni oficial noul antrenor al lui Chelsea. Sergio Aguero a reuşit un hat-trick care a ilustrat perfect dominarea totală a echipei lui Pellegrini. De când a revenit De Bruyne, City și-a luat avânt şi, deşi nu se poate pune problema de titlu, dubla cu Real Madrid din Champions League promite să fie mai echilibrată decât am fi spus la prima strigare. De cealaltă parte, Chelsea pare să fi fost lovită de sindromul Pellegrini: când anunţi un antrenor nou înainte ca cel actual să-şi fi terminat treaba, lucrurile nu mai merg (poate doar la Bayern, unde Heynkes a câștigat tripla când lumea aflase deja de venirea lui Guardiola). De când Conte a fost confirmat pentru stagiunea viitoare, Guus Hiddink a pierdut două meciuri consecutive, după o serie de invincibilitate de 15 jocuri.