„Trebuie pornit de jos, ras tot și reconstruit, apoi așteptat, indiferent că 4, 8 sau 10 ani”. Vasile Miriuță, antrenorul lui CFR Cluj, despre „momentul zero” din fotbalul românesc

Despre imperativul unui “moment zero” în fotbalul românesc se vorbește de ani de zile, cam de când și-au pus ghetele în cui Gică Hagi și Gică Popescu. Dar parcă nicicând vocile care cer asta nu au fost mai multe ca acum, după Europeanul dezamăgitor făcut de naționala României în compania unor echipe ca Elveția sau Albania.

Că lucrurile sunt mai grave și mai profunde decât o simplă selecție de lot o arată, zilele acestea, evoluția echipelor noastre de club în fazele preliminare ale Europa League. CSMS Iași a ieșit deja (chiar dacă a făcut-o cu capul sus) din competiție, eliminată de Hajduk Split, în vreme ce Viitorul lui Gigă Hagi (0-5 în deplasare, la Gent) și Pandurii lui Iordănescu Jr (1-3 acasă, cu Maccabi Tel Aviv) nu mai au nici o speranță pentru runda retur, astfel că toate șansele pentru Europa atârnă de cele două egaluri, 1-1, scoase de reprezentantele noastre în Champions League, Astra și Steaua.

Revenit după doi ani în fotbalul românesc, la capătul unor încercări în Ungaria și Germania, Vasile Miriuță, antrenorul celor de la CFR Cluj, are acea doză de distanță care îl ajută să vadă mai bine cum stau lucrurile, dar și franchețea unui om cu școala Occidentului bină învățată în peste 20 de ani.

Vasile, mulți au fost surprinși să vadă la EURO 2016 o echipă a Ungariei (pentru care tu ai jucat, din postura de fotbalist naturalizat) renăscută, plină de viață și de chef de fotbal, cumva opusul echipei noastre naționale. Cum s-a produs această metamorfoză a fotbalului maghiar, care, după ce a fost cândva în elita fotbalului mondial, a avut lungi decenii de agonie? Cum au procedat ei și ce putem învăța noi din lecția lor?

Ungurii au început de jos și au avut răbdare, au făcut centre puternice de copii, „academii”, cum le zicem noi, au crescut jucători tineri și au investit în infrastructură, pentru ca, în primul rând, copilul care vine la stadion să se simtă bine. Asta înseamnă terenuri de joc, condiții, echipament. Eu am spus încă de acum doi ani, când am venit prima oară la CFR Cluj: vedeți că ungurii ne vor depăși, vor veni peste noi! Știam asta, pentru că vedeam ce e acolo. Și uite că la campionatul ăsta au jucat mai bine ca noi, sunt pe un drum bun. Din păcate, însă, la nivel de cluburi, deși au jucători buni, nu au ajuns nici ei încă unde și-ar dori.

Cel mai important e că acolo s-a implicat statul. Premierul e pasionat de fotbal și s-a implicat foarte mult. Toate echipele au stadioane noi, nu există echipă fără stadion nou și fără academie de tineret! Ce am văzut la acest EURO e doar începutul, în viitor se vor dezvolta mai mult, vom mai avea surprize din partea lor.

Noi de unde ar trebui să o luăm cu fotbalul românesc?

De jos, clar. Ras tot și reconstruit! Și așteptat, indiferent că 4, 8 sau 10 ani. Unde să vină la noi copiii să facă performanță? Unde să se antreneze? La noi, părinții plătesc echipamentele și deplasările. Trebuie dată o șansă jucătorilor români tineri, iar dacă aduci și trei-patru străini foarte buni, și mai bine. Altă șansă nu e! Altfel, de la an la an ne vom înfunda tot mai mult.

Apropo de aducerea de jucători străini la Națională: tu ai trecut printr-o situație similară la echipa Ungariei. E o idee bună să naturalizăm străini?

Nu e rea ideea, poate ajuta. Iar noi am avut în ultimii ani jucători foarte buni, și la Steaua, și la CFR. A mai fost și Wesley, la Vaslui. Au trecut pe la noi jucători pe care noi nu îi aveam la echipa națională. Uite că a trebuit să vină un neamț, Christoph Daum, ca să ne deschidă ochii…

L-ai întâlnit pe selecționer cu prilejul Supercupei României. Ce părere ți-a făcut?

E un om pozitiv, un om deschis. Eu îl știam din Germania, când eu eram jucător la Cottbus, iar el antrenor la Leverkusen. N-am stat niciodată personal cu el de vorbă. Acum, când a venit la Cluj, mi-a zis: “Loți, nu te deranjez decât 10 minute, știu că ai treabă.” No, din alea 10 minute s-or făcut două ore de discuții! Ce înseamnă să simți bine omul. E un om deschis la colaborări, că așa se face în Germania. Joachim Low, de la echipa națională, vorbește cu toți antrenorii din Bundesliga, pentru că tu poți să îi dai cele mai bune referințe despre jucătorii pe care îi ia la tine. Tu știi mai bine cum se antrenează, cum se pregătesc, ce caracter au. Până la urmă, tot selecționerul hotărăște, dar tu poți să îl ajuți un pic.

Ceilalți selecționeri români nu aveau obiceiul acesta.

Păi noi am avut selecționeri de la o singură echipă, de unde veneau șapte-opt jucători. Despre ce vorbim? Daum e interesat, vrea să își facă treaba cât mai bine. Trebuie să fim deschiși, să îl ajutăm cu ce putem noi.

Ți se pare potrivit modelul acesta german pentru ce avem nevoie noi la Națională?

La noi nu e ușor, cu mentalitatea noastră, dar sunt convins că va face treabă. Eu sper să ne ajute. Altfel, ce să fi adus? Un italian? Daum are campionate câștigate corect în Germania, în Turcia și în Austria. Despre ce vorbim?

Cum vezi șansele Naționalei în viitoarele preliminarii pentru Cupa Mondială?

Eu sunt pozitiv, avem șanse mari, spun eu. Dacă face Daum cea mai bună selecție, dacă vor juca jucătorii care merită, atunci șanse avem. Părerea mea e că ne vom califica. Trebuie să fim încrezători în noi și în Daum. Noi, români, așa suntem, criticăm înainte și vedem dup-aia…

Era preocupat Daum de primirea care i s-a făcut de către unii dintre oamenii de fotbal de la noi?

Nu am discutat noi din astea. Eu unul l-am primit cu brațele deschise, așa cum m-au primit și pe mine nemții când am fost jucător la ei. Eu știu cel mai bine cum e să fii în altă țară, pentru că de 24 de ani trăiesc pe afară și am jucat pe acolo. Daum are experiență mare, nu se împiedică el în din astea.

Venirea lui Daum e o șansă și pentru noi, antrenorii români. Când va pleca de aici, dacă va fi întrebat de unii și de alții, va da referințe despre noi. Eu unul, dacă îl pot ajuta cu 0,5% o voi face cu mare drag. În primul rând, trebuie să fim oameni unii cu alții. Cred că de la lucrurile astea mici se clădesc marile proiecte. Iar nouă, aici, în fotbalul românesc, cred că ne-a lipsit în ultima vreme și omenia asta.