Trei pe-un singur scaun: cu patru etape înainte de final, Spania încă își caută campioana. O va face până la ultimul fluier

Pe 28 februarie, Zinedine Zidane se aşeza în sala de conferinţe din stadionul Santiago Bernabeu şi flutura steagul alb în faţa presei spaniole. Încruntat şi vizibil frustrat de o înfrângere dureroasă împotriva vecinilor de la Atletico, francezul ştia deja unde vor bate jurnaliştii: „Înainte să întrebaţi, campionatul s-a terminat.” Cu Real Madrid pe locul trei şi la nouă puncte de liderul Barcelona, care părea invincibilă, nimeni nu s-a obosit să-l contrazică. Mulţi ar fi spus acelaşi lucru şi despre Atletico Madrid şi i-ar fi pus deja trofeul în mâini lui Luis Enrique.

Numai că fotbalul a avut alte planuri. Aproape două luni mai târziu, Spania are cea mai strânsă luptă pentru titlu dintre ligile importante ale Europei. Un singur punct le desparte pe cele trei candidate, cu patru etape înainte de finalul unui sezon atât de surprinzător. Miercurea trecută le punea pe Barcelona, Atletico şi Real în scenă, în patru ore care puteau să pună cu adevărat punct luptei pentru cel puţin una dintre ele. Catalanii jucau în deplasare la Depotriva La Coruna, Atleti se duela cu Bilbao pe San Mames, iar Madrid se bătea cu locul patru, Villareal. Pe hârtie, trei meciuri deosebit de dificile.

Cine ar fi spus că tocmai deasupra Barcelonei vor atârna cele mai multe semne de întrebare într-un scenariu ca ăsta? Echipa lui Enrique venea după patru meciuri fără victorie în La Liga şi o eliminare din Champions League, o secvenţă care parcă încerca să întoarcă pe dos seria record de invincibilitate pe care o construise de-a lungul stagiunii. Însă pe Riazor, Barça nu mai avea loc de vreun pas greşit. Catalanii erau în continuare pe primul loc, dar numai datorită meciurilor directe contra lui Atletico. Mai important, căderea liberă trebuia oprită cu orice preţ. Şi răspunsul a venit într-o demolare a adversarei (8-0), în care inginerul şef a fost Luis Suarez. Cu patru goluri şi trei assisturi, uruguayanul a reuşit ceva fără precedent şi a demonstrat din nou că e cel mai bun om al Barcelonei sezonul ăsta. Victoria a venit ca o gură de oxigen pentru o echipă în pericol de înec; o revenire la formă în cel de-al unsprezecelea ceas. După meci, Suarez a spus ceva destul de revelator: „Unii credeau că liga s-a terminat. Ştim că depinde de noi, e în mâinile noastre, dar nu va fi uşor.‟ Se pare că nu doar Zinedine Zidane credea că totul e gata. Poate aceleaşi gânduri s-au strecurat şi în capul unora din lotul catalanilor.

Dacă a fost într-adevăr vreodată cazul, atunci posibilitatea asta cu siguranţă nu se mai aplică acum. Tardiv şi obligaţi de circumstanţe, jucătorii Barçei s-au trezit ca dintr-o reverie şi s-au pus din nou pe treabă, sprintând spre linia de sosire dar privind mereu în urmă la urmăritori. Reacţia de orgoliu împotriva lui Depor s-a repetat sâmbătă, cu Sporting Gijon: o victorie cu 6-0 orchestrată din nou de Suarez (patru goluri). Fostul atacant al lui Liverpool e acum atât cel mai bun marcator al ligii, cu 34 de reuşite, cât şi omul cu cele mai multe assisturi, 15. Cine mai are nevoie de Messi, când ai pe cineva într-o formă ca asta?

.@LuisSuarez9 is the first player to score 4 goals in consecutive games in #LaLiga. ??

RCD ⚽⚽⚽⚽
RSG ⚽⚽⚽⚽ pic.twitter.com/g5tonJ1GrL

— LaLiga (@LaLigaEN) April 25, 2016

Dar cele 14 goluri în două meciuri n-au făcut-o nici pe departe pe Barcelona campioană. Asta pentru că atât Atleti, cât şi Real au ţinut pasul cu încăpăţânare. Miercuri, Fernando Torres a marcat pentru prima oară în carieră în cinci meciuri consecutive şi a adus trei puncte contra lui Athletic Bilbao. Parcă pentru a satisface toate stereotipurile, tot 1-0 pentru echipa lui Simeone a fost şi sâmbătă cu Malaga. Dar nimănui în dungi alb-roşii nu îi va păsa de marja victoriilor. Pentru antrenor şi fani, nimic nu e mai spectaculos decât să te zbaţi 90 de minute şi să ieşi învingător. Şi nimeni nu e mai pricepută ca Atletico la asta.

Real Madrid nu s-a lăsat mai prejos şi a arătat din ce în ce mai mult ca o echipă în ultimele săptămâni, nu ca o colecţie de indivizi cu un ego prea mare. Nimic nu exemplifică asta mai bine decât relaţia dintre Cristiano Ronaldo şi Gareth Bale. De când a fost a dus la club, pentru cea mai mare sumă plătită vreodată pentru un fotbalist, galezul s-a izbit în mod previzibil de cel care trebuie să fie mereu în centrul atenţiei. Tensiunea dintre el şi Ronaldo, împreună cu liderii vestiarului, nu a fost ajutată de faptul că Bale a ajuns de mai multe ori un pion în luptele politice care se dau la club. Ca „omul‟ preşedintelui Florentino Perez, atacantul s-a zbătut să se adapteze, atât pe teren, cât şi în colectiv. Benitez i-a oferit un rol mai important în echipă şi Zidane a avut mare grijă să continue strategia asta. Rezultatele s-au văzut în cele două meciuri de săptămâna trecută.

Contra lui Villareal, Bale a fost din nou accidentat, dar Benzema, Modric şi tânarul Vazquez au adus victoria. Pentru deplasarea la vecinii Rayo Vallecano însă, Ronaldo a fost cel indisponibil. Aşa că Bale şi-a asumat responsabilitatea şi a condus o revenire de la 0-2, cu două goluri şi o prestaţie de lider. Zidane l-a numit „fenomenal‟ după meci.

Gareth Bale rescued Real in their hour of need as they remained just 1 point between Barca & Atletico. #LaLiga pic.twitter.com/k1HqdgoZWk

— SuperSport (@SuperSportTV) April 24, 2016

Aici se întrevede un factor care ar putea fi decisiv pentru cursa din Spania. Atât Real, cât şi Atletico au oameni pe bancă care pot face diferenţa, loturi care stau în mai mult decât cei 11 trimişi pe teren din primul minut. Correa marchează pentru Atleti cânt Torres şi Griezman ratează; Bale preia controlul când Ronaldo lipseşte, Jese şi Vazquez fac diferenţa când tripleta de bază a Realului nu funcţionează cum trebuie. La Barcelona, însă, dacă Messi, Suarez şi Neymar nu pot, atunci nimeni nu (mai) poate. Cam aşa se explică de ce un 1-2 pe teren propriu cu Valencia poate fi urmat de un 8-0 aproape perfect.

Vestea bună pentru Barça e că mai sunt doar patru meciuri în care nucleul echipei trebuie să rămână fierbinte. Vestea proastă e că Real şi Atletico, cu o profunzime mai mare în loturi, îi suflă în ceafă.