Un amical prea amical: România face 0-0 cu Spania, dar experimentele lui Del Bosque ne amână adevăratele concluzii

România face un meci bun la Cluj și scoate un rezultat de prestigiu contra Spaniei, dar experimentele lui Vicente Del Bosque ne lasă în ofsaid adevăratele concluzii.

0-0 contra campioanei Europei și o bornă în plus, a 14-a, care egalează cel mai lung traseu de invincibilitate din istoria echipei naționale de fotbal a României. Un nou meci fără gol primit, dar și un nou meci fără gol marcat. Însă o evoluție avântată, cu destule tușe pozitive, în fața publicului entuziast de pe “Cluj Arena”, ale cărui “valuri” din repriza secundă ne-au amintit de vremurile de-acum uitate ale “tricolorilor” din urmă cu două decenii.

Anghel Iordănescu a profitat de super-amicalul cu Spania pentru a rula o ehipă foarte de apropiată, nu doar ca sistem, ci și ca nume proprii, de cea cu care va da startul turneului final din Franța, împotriva țării-gazdă.

Luată în sine, evoluția echipei noastre e de aplaudat – au remarcat-o și jurnaliștii străini care au comentat meciul. Motivație ridicată, concentrare optimă, destule reușite tehnice și o masă critică de jucători care au dat mai mult decât i-am fi creditat înainte de meci. Un singur minus: precipitarea sau lipsa de acuratețe la finalizare. Practic, cam tot ce putem cere, obiectiv vorbind, de la actuala generație de fotbaliști.

Marile incertitudini vin, culmea, din tabăra cealaltă. Pentru că, după testul de acum câteva zile împotriva Italiei, Vicente del Bosque a venit la Cluj cu o echipă experimentală și cu obiectivul limpede declarat de a da minute tuturor jucătorilor disponibili pe care i-a selecționat pentru această acțiune a selecționatei iberice.

Cu doar trei “titularissimi” în primul 11 – Casillas, care oricum are de tras în concurență cu un De Gea în mare formă, Pique și Jordi Alba – plus câteva nume grele aflate într-o relativă criză de moment –Pedro, Silva sau Nolito – Spania a dat o replică cu adevărat amicală echipei noastre. Intensitatea scăzută și acel dram de superficialitate perfect ilustrată de evoluția lui Isco în repriza secundă au marcat ADN-ul unei echipe căreia, cu un pic de sforțare, România a reușit să îi facă față cu brio.

Jocul permisiv și deschis al Spaniei a mascat, în plus, tradiționala poticneală la construcție a echipei noastre. Pe intercepțiile bune ale fundașilor și mijlocașilor centrali au apărut inspiratele incursiuni ale lui Nicușor Stanciu și acțiunile în forță ale lui Adi Popa și Florin Andone. România a pus în mai multe rânduri în pericol poarta veteranului Casillas (record european de partide internaționale, 166!) și, mai mult decât atât, a stat nesperat de mult în terenul advers.

După șuturile bune din prima repriză ale lui Stanciu și Adi Popa, România a avut, în partea a doua, șansa mai multor contraatacuri periculoase. Doar lipsa de prospețime pe ultimii metri a combativului Andone și, poate, încrederea prea mare de sine a revelației Stanciu au privat România de un gol care ar fi însemnat foarte mult pentru moralul alor noștri.

De partea cealaltă, în afara șansei bune a lui Pique din startul reprizei secunde, spaniolii reclamă neacordarea a două penaltiuri și punctează doar atitudinea jucătorilor proprii în debutul de meci, marcat de câteva acțiuni periculoase la poarta lui Tătărușanu.

Oricum, indiferent de scorul final, marea frustrare a României rămâne aceea că nu a avut în față un adversar care să-i testeze potențialul la un nivel de joc cât de cât apropiat de cel al Franței, cea mai dură adversară a “tricolorilor” în grupele de la EURO 2016. O remarcă și presa spaniolă, foarte critică cu echipa lui Del Bosque, pe care o aseamănă unui De Niro care se complace cu comedii ușurele după ce a făcut atâtea și atâtea roluri memorabile.

“Cum ar fi arătat Spania cu Ramos, Busquets, Iniesta sau Morata din primul minut?”, se întreabă spaniolii, iar noi putem să ne întrebăm cum ar fi arătat România în aceleași condiții. Chiar și așa, jucătorii noștri au puține să-și reproșeze după un astfel de meci. Se vede că vor – pentru majoritatea Europeanul e unica mare platformă de vizibilitate a carierei lor, iar motivația aceasta se simte, parcă, mai mult decât la generațiile ale căror lideri erau obișnuiți să joace sezon de sezon în Liga Campionilor – așa că tot ce putem spera e să fie la fel de mobilizați și la meciurile dure din Franța. Acolo, aerul de amical, prea amical, al Spaniei de la Cluj va fi doar o frumoasă amintire de palmares.

România – Spania 0-0

România: Tătăruşanu – Săpunaru, Chiricheş, D. Grigore, S. Filip – Pintilii (Ropotan ’90+1), Hoban – Ad. Popa (Torje ’61), Stanciu (Sânmărtean ’85), Stancu (Ivan ’67) – Andone (Rusescu ’74). Selecţioner: Anghel Iordănescu.

Spania: Casillas – Gaspar, Pique (Nacho ’52), Bartra, Jordi Alba – Koke, Sergi Roberto (Fabregas ’60) – Pedro (Mata ’67), David Silva (Morata ’79), Nolito (Isco ’46) – Paco Alcacer (Aduriz ’60). Selecţioner: Vicente Del Bosque