US OPEN EXPRESSO: Ora marelui meci! Simona se întâlnește la noapte cu Serena pentru un loc în semifinalele US Open

Posibil cel mai important meci al anului pentru Simona Halep se joacă în noaptea asta, de la ora 2:00, sub luminile de pe Arthur Ashe. E greu de gândit un decor mai remarcabil: pe cel mai mare stadion din lume, contra celei mai bune jucătoare din lume, aflată într-o cursă cu sine pentru a deveni, oficial și neoficial, cea mai bună jucătoare din toate timpurile. Miza este enormă. Serena are nevoie de victorie nu doar pentru a-și continua cursa spre un alt titlu la US Open, ci și pentru a-și păstra șansele la locul 1. Dacă românca o bate la noapte, ea o va trimite pe Angie Kerber pe primul loc.

Simona? Joacă pentru una dintre marile victorii ale carierei. Joacă pentru o nouă semifinală de Slam. Ar fi a patra. Joacă pentru Slam. Și ce validare mai mare decât o victorie cu Serena, la New York? Dar marele obiectiv al Simonei rămâne câștigarea unui Grand Slam. Și chiar dacă nu se va întâmpla acum, e limpede că ea este pe drumul cel bun.

Simona ajunge în formă excelentă. Se e bine-sănătoasă, e încrezătoare, spune că se simte puternică, are încredere în ea și, mai presus de toate, joacă bine. E un trend care a început încă de la Madrid și a fost confirmat puternic pe hardul nord-american, suprafața pe care ea a acumulat cele mai multe puncte în ultimii doi ani. De-a lungul ultimelor luni a avut de înfruntat o sumedenie de obstacole, dar a continuat să câștige. A triumfat în 24 din ultimele 27 de meciuri jucate, iar rezultatele ei din această vară o recomandă, alături de Kerber, drept o candidată la titlu.

Serena n-a fost testată în cele patru meciuri de până acum, ba chiar n-a avut de înfruntat nicio minge de break. Pare că se apropie din nou de acel tenis imparabil. Dar va avea, de data asta, un alt tip de opoziție. Va fi și un duel fantastic între tenisul de atac al americancei și defensiva stelară a româncei.

Va reuși Simona să păstreze inițiativa și să o facă pe Serena să joace în condițiile ei? Cât va depinde meciul de Simona, de fapt?

Amintiri din cele opt meciuri anterioare

Înainte de a ne concentra spre meciul de la noapte, merită să ne reamintim de trei momente importante din șirul celor opt meciuri jucate de Simona cu Serena (1-7). Spre exemplu, primul, cel jucat la Wimbledon în 2011, de altfel și singurul meci de Slam înainte de cel de azi. La ora aceea, Simona (19 ani) debuta la Wimbledon, iar Serena tocmai ce revenea după problemele de sănătate avute. Simona a luat primul set destul de ușor, dar n-a putut păstra nivelul când Serena l-a crescut pe al ei.

Momentul Singapore e greu de uitat. Simona i-a administrat Serenei cea mai drastică înfrângere din cariera ei profesionistă, un 6-0, 6-2 memorabil. Dacă Serena a fost absentă în primul set, se trece adesea ușor cu vederea peste faptul că replica ei a fost, de fapt, chiar puternică în setul al doilea.

De asemenea, meciul din semifinalele de la Miami, din 2015, a fost cel mai dramatic. Deși Serena a jucat excepțional în prima parte, Simona a rămas, cumva, în meci, ba chiar a devenit tot mai amenințătoare pe măsură ce se apropia linia dreaptă, dar a pierdut, 6-2, 4-6, 7-5.

Anul trecut, cele două păreau destinate să se întâlnească în finala US Open, dar ambele au pierdut surprinzător semifinalele cu Pennetta, respectiv Vinci.

Ce s-a întâmplat la Open

GAEL. Gael Monfils, într-o semifinală de Slam, fără set pierdut. Iată o înșiruire de cuvinte greu de crezut cu ceva timp în urmă, dar perfect rezonabilă la acest turneu, la care Monf a lăsat deoparte artificiile și a reușit să se concentreze la fiecare meci. Aseară a trecut de Lucas Pouille, 6-4, 6-3, 6-3, reușind astfel calificarea în a doua semifinală de Slam a carierei, după cea de la Roland Garros, din 2008. Atunci a pierdut cu Federer. După victoria cu Pouille, Gael i-a înțepat un pic pe cei care îl văd doar un showman nesăbuit. “Ei cred că mă arunc pe teren pentru spectacol, pentru public? Nu, mă arunc ca să câștig. În meciul cu Baghdatis a fost doar o fază într-un meci foarte curat, dar toată lumea a zis: ‘Ah, Gael face iar spectacol’. Care-i sensul să faci spectacol și să pierzi? La final, credeți că-s prost? Nu, scopul e să câștig”.

Cât despre Pouille, acesta a rămas un pic fără aer după victoria cu Nadal; a încercat să închidă repede punctele și să vină la fileu, dar tactica n-a funcționat. 
Ca fapt divers, dintre ultimele 38 de ocazii în care Nadal a fost eliminat, învingătorul său a pierdut în turul următor în 31 de rânduri. În 23 de ori n-a luat nici măcar un set.

KERBER. Povestea Robertei Vinci s-a oprit de data asta în fața lui Angelique Kerber, dar italianca n-are de ce să fie necăjită, a făcut iarăși un turneu peste așteptări la New York. A fost 7-5, 6-0 pentru Angie, care se califică în a treia ei semifinală de Slam a anului, o performanță practic imposibil de prevăzut la finalul anului anterior. Puțini își mai reamintesc că Angie a mai făcut o semifinală la New York cu mult înainte de saltul valoric de anul trecut. Se întâmpla în 2011. În meciul pentru calificarea în finală o va întâlni pe Caroline Wozniacki, care a trecut fără niciun fel de stres de Anastasia Sevastova, 6-0, 6-2. Letona, la cel mai bun rezultat al carierei, a călcat strâmb și și-a sucit glezna încă din primele minute și nu a putut fi competitivă.

PROGRAMUL DE AZI. Simona – Serena e meciul-vedetă de la 7 seara (ora locală, 2.00 AM în România), iar el va fi urmat în continuarea sesiunii de seară de Wawrinka – Del Potro, un must-see. Meciul dintre revelația Ana Konjuh și Karolina Pliskova deschide sesiunea de zi, urmat de Murray – Nishikori. Programul complet e aici.

Linkuri, recomandări, subiecte de discuție

O privire statistică spre defensiva Simonei Halep din acest turneu. Simo a returnat în teren 87 la sută dintre serve și a câștigat un remarcabil 63 la sută din game-urile jucate la primire.

Darren Cahill și Patrick Mouratoglou, antrenorii celor două adversare de azi, au fost invitați la ESPN și au făcut preview-ul meciului de azi. Ca de obicei, excelente observațiile lui Darren despre Simona.

Louisa Thomas scrie din nou în New Yorker, de data asta despre Juan Martin Del Potro. “He makes hitting a ball hard look very fun.” De citit.

Dacă n-ați aruncat deja un ochi pe “The cognitive scoreboard”, pe site-ul US Open, e interesant de urmărit proiectul realizat împreună cu IBM Watson, descris drept “tennis with a cognitive spin”.

Un Q/A cu Andy Murray despre celălalt job al său, cel de tătic.

De altfel, printre multe altele, US Open are și o creșă pentru copiii jucătorilor. Un serviciu care se poate dovedi adesea foarte prețios. Sunt două mame (Bondarenko, Rodina) și 24 de tați printre jucătorii aflați pe tablourile din acest an.

O privire spre Sania Mirza, actualul număr 1 în lume la dublu, și perspectiva ei după despărțirea de Martina Hingis. Și un reminder că Sania a fost o jucătoare bună la simplu, cu un career-best de 27. Ulterior, s-a focusat pe dublu, după ce corpul ei nu i-a mai permis să evolueze la un nivel înalt la simplu. Mirza este, cum bine știți, o personalitate foarte influentă în India, poziție din care nu o dată și-a exprimat punctul de vedere pe teme sensibile.

Cum a devenit Juan Martin Del Potro cel mai periculos om din tenis. Pe site-ul Eurosport, sub semnătura lui Tumaini Carayol.

Ana Konjuh a răzbunat, până la urmă, eșecul cu Radwanska de la Wimbledon, când a pierdut după trei mingi de meci ratate. Câteva declarații care vă vor ajuta să o cunoașteți mai bine pe Ana.

Colecția de GIF-uri a săptămânii. Preferatul nostru e cel cu Jack Sock sărbătorind o victorie. Nici metoda aleasă de Tsonga nu-i rea deloc.

Cheia victoriilor la US Open stă în primele patru lovituri dintr-un schimb, argumentează Craig O’Shannessy.

Între timp, Rafa Nadal se pregătește de o călătorie în India, pentru meciul din Cupa Davis. Pentru fanii lui din India, este cel mai important eveniment sportiv al anului. Și bonus: biletele de intrare sunt gratuite.

John Isner, în afara terenului. Există fani ai lui Big John printre voi?

Liniștea nu mai e tocmai un element de actualitate în tenis, argumentează Peter Bodo pe site-ul ESPN. Articolul pleacă de la noua problemă propusă de acustica de pe Arthur Ashe.

Să o onorăm pe Venus cât încă mai joacă. “Aceasta este o femeie care a rescris regulile când vine vorba de competitivitate și vârstă. La 36 de ani, a atins semifinalele la Wimbledon și optimile la RG și USO. Dacă ar fi o junioare, Venus ar fi lăudată puternic. Dar ea nu este. Ne place să avem campioni cu potențial pentru măreție, dar când mare parte din măreție a fost deja atinsă, când toată povestea a fost spusă, iar figura devine una familiară, începem să ne uităm deja către următoarea stea”, scrie site-ul ESPN. 
Pe o notă separată, e interesant de urmărit dacă această frază va avea o aplicabilitate oarecare și în relația publicului românesc cu Simona Halep.

De acasă, din Elveția, Roger Federer încearcă să se ajusteze la aceste zile fără tenis. Îi pare ciudat și tot verifică scorurile pe net. Ca fiecare dintre noi. Prima parte a unui interviu cu jucătorul elvețian.

Tenisul trebuie să ia în calcul variante de a scurta meciurile, pentru a nu pierde contactul cu generațiile de fani tineri. Așa crede Eric Butorac, fostul președinte al Consiliului Jucătorului, cel care l-a urmat pe Federer și l-a precedat pe proaspătul ales, Novak Djokovic. “E totul prea lent. I-aș spune lui Andy (n.r. Murray): mai degrabă m-aș uita la tine și la Novak jucând două ore, nu patru”.

Despre un nou trend în echipamentele de tenis, poate mai puțin așteptat.

NY Times, care face o treabă excelentă când vine vorba de formate noi care surprind ceea ce vedem pe terenurile de sport, a făcut acest mic studiu de caz cu forehandul lui Nick Kyrgios.

Ce spun jucătorii de dublu despre regula No Ad folosită la dublu.

Alt feature captivant din NY Times aruncă o privire spre cum se produc milioane de mingi de tenis pe fiecare an, cu tot cu video și cu fotografii de la locul faptei, o fabrică din Bangkok. Văzând toată munca, nu-ți prea mai vine să dai cu mingea de nervi peste stradă. Și încă un articol despre mingi și despre diferențele pe care le aduc ele de la un turneu la altul – foarte util pentru cei interesați de astfel de detalii tehnice. Veți avea mai multe informații pentru data viitoare când auziți un jucător că se plânge despre specificul unei mingi.

Dacă nu l-ați văzut deja, spotul Nike care o numește pe Serena “greatest athlete ever”. Aici.

Despre “blackouts”, adică rachetele fără design, negre. Și ce reprezintă ele pentru jucători. Plus alte câteva detalii tehnice. Spre exemplu, cum i-a convins Roger Federer pe oamenii de marketing de la Wilson să accepte ideea unei rachete de culoare neagră, inspirând un mic trend.
V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu tenisul din Africa? Dacă există, dacă are potențial, dacă întâmpină probleme, dacă sunt șanse ca un viitor număr 1 să provină din Kenya sau Botswana? Adevărul e că, exceptându-i pe jucătorii din Africa de Sud, rareori auzim ceva despre tenisul de pe continentul negru. Iată o sumedenie de detalii și răspunsuri în acest articol cuprinzător din New York Times; o lectură bogată, care merită atenția voastră.

Din circuitul de dublu, de notat calificările reușite la ATP/WTA Finals de Murray/Soares, respectiv Mladenovic/Garcia.

Destui fani au avut păreri puternice despre culorile și mai puternice folosite pentru echipamentele unor jucători la această ediție de Open. “There is danger in too much neon”, scrie NY Times.

Diferența pe care o face privitul tenisului live – în New Yorker. Avem și noi în arhivă un text pe aceeași temă, cea a diferențelor majore dintre tenisul văzut de acasă și cel urmărit din tribune. Vi-l recomandăm.

73 la sută dintre jurnaliștii acreditați la US Open sunt bărbați. Asta poate avea un impact asupra felului în care sunt prezentate aspecte fierbinți, precum egalitatea premiilor.

Louisa Thomas, în New Yorker, despre “misterioasa transformare a lui Angelique Kerber”.

Ca și la Wimbledon sau la Roland Garros, mulți dintre componenții staff-ului organizatoric de la US Open lucrează pentru turneu an de an. Longevitatea se aplică adesea și copiilor de mingi. Din 280, 180 nu sunt la prima prezență în calitate de copil de mingi la ediția din acest an. Sau persoană de mingi, mai bine zis? Cel mai în vârstă are 57 de ani.

De ce este Juan Martin Del Potro unul dintre cele mai iubite personaje din tenis la acest moment.

“Ar putea fi cel mai bun urmaș al lui John McEnroe. Păcat, însă, că ar prefera să fie baschetalist”. Profilul realizat de New York Times Magazine lui Nick Kyrgios, un jucător despre care mulți dintre noi încă nu știm cum să-l citim: “The electric, infuriating Nick Kyrgios”, de Michael Steinberger.

Venus Williams, off the court. La 36 de ani, Venus își găsește fericirea prelungindu-și cariera, dar nu este dependentă de ce-i pe teren. Își găsește echilibrul cu cealaltă carieră a ei, experiența de designer. Proiectele ei de design interior și de fashion ne-o arată pe cealaltă Venus.

The Players Tribune are contribuții din ce în ce mai bune de la jucătorii de tenis. Seria ”What the (blank)?”, în care jucătorii completează spațiile goale cu lucruri din experiența proprie este foarte haioasă și ne dă niște informații drăguțe și surprinzătoare din culise (dacă vreți să săriți direct la cea a Simonei, e aici). De exemplu, știați că Belinda Bencic ascultă Eminen înainte de meciuri și lui Vasek Pospisil îi este teamă că dinozaurii s-ar putea reîntoarce la viață? Într-o notă mai serioasă, cea mai recentă contribuție este a Carolinei Wozniacki, care face o declarație de dragoste pentru US Open, vorbește despre așteptări și felul în care i-au definit cariera. Alte texte recente, cel al Agnieszkăi Radwanska și cel al Monicăi Puig.

De pe Lead.ro. O recomandare: “A tale of two flags”: Celtic Glasgow, solidaritatea contagioasă și problema politicii în fotbal. De citit.

Gael Monfils spune într-un text de Steve Tignor că e inspirat de LeBron James și că are multe întrebări pentru starul lui Cleveland Cavaliers, majoritatea despre cum e să fii lider. E interesant că Gael are astfel de gânduri, mai ales cu o carieră ca a lui, care i-a făcut pe mulți să creadă că, de fapt, este un underachiever, că nu-și concretizează din plin talentul. Va reveni acum în Top 10, are șanse bune să se califice la Turneul Campionilor și e într-o semifinală de Slam după opt ani. Sunt astea semne că Gael e, în sfârșit, pregătit să se bată pentru supremație?

Dacă ți-a plăcut grupajul acesta cuprinzător și jucăuș, în perioada US Open îl poți primi direct în inbox dacă te abonezi aici.