Vlad Stancu, din nou pe podium la Europenele de Juniori I Interviu cu antrenoarea sa, Iulia Becheru: „E extraordinar să simți că e cineva alături de tine în timp ce înoți”

Nicio zi fără medalie pentru România la Europenele de Juniori. Susținut din nou cu energie de colegii din tribune, Vlad Stancu a câștigat a doua sa medalie individuală, la 800 de metri liber, după o nouă cursă bine construită tactic și un sprint impresionant pe final, în care l-a depășit din nou pe polonezul Krzysztof Chmielewski, încheind în 7:54.02.

„A fost o cursă foarte grea, am reușit să bat recordul de la 19 ani al lui Dragoș Coman. Iubesc publicul și pe cei de acasă. Vă iubesc pe toți, vă mulțumesc foarte mult că ați fost lângă mine!”, a declarat Vlad imediat după finală Televiziunii Române. Cum a reușit să se recupereze după proba de 1.500? „Nu știu, cu mult antrenament și dedicație și iubire a sportului.”

E a treia medalie pentru Vlad, care mai are două de aur: cu ștafeta de 4×100 metri liber și în cea mai lungă probă, 1500 de metri liber. Înotătorul de 16 ani mai concurează și duminică, la 400 metri liber.

Înaintea finalei de la 800 de metri, am stat de vorbă cu antrenoarea sa de la 11 ani, Iulia Becheru, co-fondatoare a clubului Navi (fost Aqua Team) împreună cu soțul ei, Cătălin Becheru, și cu Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, despre cum a trăit finala la 1500 de metri liber, despre atmosfera specială de la bazinul din Otopeni și din lotul de juniori al României, despre obiectivele și perspectivele lui Vlad și despre câștigurile organizării Europenelor de Juniori în România.

Deși nu și-a conștientizat emoțiile, Iuliei Becheru i-au tremurat mâinile pe cronometru în timpul finalei la 1500, pe care a urmărit-o din tribuna sportivilor. Era destul de liniștită, pentru că a văzut ritmul cu care înota sportivul ei, un ritm constant, controlat, și a știut că va avea resurse pentru sprintul de final. Pe ultimele sute de metri, Vlad s-a distanțat și a câștigat cu un avans de aproape jumătate de bazin, stabilind și un nou record național de seniori, 15:05.47.

După cursă, colegii l-au așteptat pe hol la ieșirea din bazin, l-au aplaudat, i-au scandat numele și l-au felicitat. Unul dintre colegii lui de antrenament plângea, copiii care duc coșurile cu echipamente aplaudau și ei, iar antrenoarea l-a îmbrățișat, și ea emoționată. „Era foarte bucuros, a fost un moment emoționant. Inclusiv copiii care cară coșurile i-au aplaudat și urlau cu toții în cor România, România. A fost fantastic, o atmosferă extraordinară.”

**

Cum ai trăit finala la 1.500 metri liber?

Pot să zic că am avut și n-am avut emoții, sau nu eram conștientă de ele. Deși Cătălin, soțul meu, pe care l-am rugat să vină lângă mine în tribună în finală, zice că îmi tremura mâna pe cronometru. Dar eu nu sunt conștientă de treaba asta. Am fost destul de liniștită pentru că am văzut ritmul cu care înota Vlad, un ritm constant, destul de lung, întins, controlat, iar adversarul lui înota cu destulă risipă de energie, avea un ritm de brațe mult mai alert și știam că la un moment dat Vlad va avea mai multe resurse să sprinteze și să-l depășească.

De unde au venit resursele pentru acel sprint?

A fost un pic calculată treaba, l-am studiat un pic înainte pe adversar să vedem cam cum abordează cursele și unde am putea să atacăm.

De asta a dus mâna la tâmplă la final?

Da, pentru că i-am spus înainte de cursă să aibă grijă de cursa lui și să gândească. Și presupun că a fost un semn că a gândit. (…) A fost o surpriză, pentru că nu se aștepta nimeni la el, văzându-l în calificări probabil se așteptau la locul 2. Noi știam că mergem la aur. Nu era ușor, dar ținteam acest record național de seniori, al lui Dragoș Coman. El îi tot bate recordurile lui Dragoș, dar pe cele la categorii de vârstă sau la juniori, la seniori niciunul, este primul lui record național de seniori și e fantastic.

E important pentru el asta, era fericit la final?

Da, inclusiv pentru timpi s-a bucurat foarte tare. Acum încercăm, e o provocare mare, să vedem dacă reușim până la Mondialele de Juniori de la final de august, să fie primul băiat român care coboară sub 15 minute. S-ar putea să se poată, încercăm, vedem cum abordăm perioada de pregătire care-a mai rămas.

Cum e să-ți cânte imnul, în țară, ca antrenor?

Atmosfera de la concurs e deosebită, nu poate fi descrisă. Spre bucuria mea, eu am mai trăit să ne cânte imnul, când a înotat Daniel Martin la Europenele de Juniori și a făcut la 100 metri spate egalitate cu rusul Kolesnikov, care e senzațional și el. Și atunci a fost un sentiment de nedescris, dar acum cu atât mai mult cu cât toată tribuna e alături și aplaudă, flutură steaguri, nu se poate descrie în cuvinte ce simți și cum trăiești.

Care e cel mai important câștig al faptului că se țin aici Europenele de juniori?

În primul rând, pentru copii, pentru că au publicul alături și această atmosferă, și îi simt aproape pe cei dragi și simt că sunt cu ei. E extraordinar să simți că e cineva alături de tine în timp ce înoți. Am putut să avem o delegație mult mai numeroasă față de alte concursuri, fiind la noi în țară. În general, costurile unei deplasări la astfel de campionate se ridică destul de mult și resursele sunt limitate. Și atunci e dificil să duci o delegație de 20 de oameni. În general, pentru campionatul european de juniori cam la 10 sportivi se rezuma Federația ca buget, iar acum e mai mult decât dublu. Și e un mare câștig, tot pentru copii, câștigă experiență, văd atmosfera unui concurs mare, se obișnuiesc cu emoțiile, cu trăirile unui astfel de concurs. Și ca motivare, vor fi cu siguranță motivați să mai ajungă la un astfel de concurs. În plus, cei care sunt acasă și reușesc să vină să vadă concursul și toată emulația care se creează. Fenomenul în sine e mult mai mediatizat și mulți îl urmăresc.

Această atenție vine probabil și de la David, dar e bine pentru toți, nu?

De la David a pornit cumva, de fapt a pornit un pic mai din spate, de la Robert Glință, cam de acolo am început să ne vedem pe plan internațional din nou. A venit și David alături și este mult mai vizibil și atunci și interesul a crescut. Și pentru întreg fenomenul e extraordinar că e la noi acasă, că se mișcă lucrurile și devin vizibile. Rar campionate, poate mondiale sau Jocurile Olimpice să fie mediatizate, transmise în direct, poate pe TVR câteodată; niciodată cele de juniori, chiar e un lucru fantastic că s-a reușit.

Cum e atmosfera în echipă?

Copiii se încurajează, aleargă între zona de sportivi și tribună ca să se încurajeze, să fie alături de colegii lor. E altă atmosferă, și ei fiind mai mulți, și tribuna fiind alături de ei. Am trăit concursuri în care noi eram câțiva oameni, iar alte țări sunt unele care reușesc, chiar și câțiva oameni, să facă atâta gălăgie și să-și facă galerie și când îi auzi ți se zbârlește pielea pe tine. Dar atmosfera e bună și copiii s-au închegat ca echipă și sunt uniți.

E David un exemplu pentru ceilalți?

Cu siguranță David este un exemplu, și felul în care interacționează cu colegii, cred că îi motivează și-i ajută, el se străduiește să fie alături, să le dea sfaturi, să-i încurajeze, să le dea din experiența lui.

Ce urmează pentru Vlad în concurs?

Mâine (duminică) are calificări la 400 de metri liber și sperăm și finală. E un pic dificil, pentru că după o probă lungă te refaci destul de greu și i-a fost destul de greu ca după 1500-le de seară, terminând târziu concursul, refacerea, a doua zi s-o ia de la capăt cu 800, nu cu o probă mai scurtă. Dar am reușit să ne calificăm în finală, unde ne-am propus o medalie.

Zicea că 1500 e preferata lui

Toate trei le antrenăm la fel. Să zicem că ar putea să fie 1500 favorita lui, dar anul trecut la Europenele de juniori cel mai bine s-a clasat la 400, pe locul 5. La 800 pe 6 și la 1500 pe 7. Înoată destul de bine și 100, a avut al patrulea timp dintre băieții din țară dintre juniori, timp care l-a calificat pentru ștafetă. Și acolo a fost incendiară atmosfera, s-au luptat băieții până la ultimul metru, iar Patrick (Dinu) a fost fantastic, a fost senzațional.

Cum l-ai descrie pe Vlad, ce fel de sportiv e?

Este extraordinar de docil, nu a trebuit niciodată să-l conving să facă ceva în antrenament, nu trebuie să-i dau prea multe explicații. Mă crede pe cuvânt, înțelege că au un scop. De mic a fost așa. Nu-i place neapărat partea intensă, în schimb nu se supără niciodată că el trebuie să înoate mai mult decât alții, înțelege că abordează alte probe și că are nevoie de un volum mai mare decât alții și se supune, fără să întrebe de ce. I s-a explicat de ce și a înțeles. Și e destul de atent la partea tehnică, se străduiește să o facă cât poate de bine, pentru că a înțeles că cu cât va fi mai tehnic și va înota mai eficient, cu atât consumul de energie va fi mai mic. La orice probă ai nevoie de energie, dar la probele pe care le înoată el cu atât mai mult trebuie să-ți dozezi efortul și să poți să reziști până la final.

Cum a ales probele lungi?

Cât sunt mici înoată de toate, iar noi, ca antrenori, avem sarcina să descoperim spre ce au înclinații, bineînțeles că și ei aleg cumva, pentru că au preferințe. Iar el preferă și-i plac probele astea lungi, în care mai degrabă înoată constant – dar constant tare, nu constant încet – decât să facă 100 foarte tare. Îi vezi, ca antrenor, cam ce li se potrivește, și ca procedeu, și ca distanță.

Îți trebuie și o rezistență foarte mare, fizică și psihică?

Da, și de multe ori e nativă. El are o capacitate foarte bună de refacere după efort, muscular nu are aceeași încărcătură ca alți sportivi. Sunt niște calități cu care s-a născut. (…) Și psihic trebuie să fii puternic. Oricum la înot există o rutină, e un sport ciclic, dar și în antrenament trebuie să fii puternic pentru că nu e ușor să vezi că alții termină antrenamentul și ies din apă și tu mai ai de înotat o mie, două, trei.

Ce vă propuneți mai departe?

S-o luăm pas cu pas. Mai are un an de juniorat, vom aborda din nou campionatele europene de juniori, va trebui să vedem dacă se potrivește ceva în planul lui de pregătire din calendarul competițional pentru seniori. Și cu siguranță țintim Paris 2024. Și cred că se poate. E destul de aproape de baremul A la acest 1500, în acest moment; nu sunt oficiale baremurile, dar a apărut o schiță și conform acelei propuneri, ar fi la 5 secunde de baremul A la 1500. Și totuși mai sunt doi ani, el e tânăr, mai poate progresa. Ar trebui să fim acolo, și poate nu vom bifa doar participarea, țintim mai bine de atât. În doi ani se întâmplă multe, să sperăm că se întâmplă de bine. Dar trebuie să vedem pas cu pas cum evoluăm, să fie sănătos și focusat, pentru că vârsta e dificilă și tentațiile sunt mari. Și se pot pierde mulți în perioada asta de adolescență.

Foto: Federația Română de Natație