We go again! Câteva predicții și cinci întrebări esențiale înaintea noului sezon de Premier League

Nici bine n-am terminat de rumegat la Cupa Mondială din Rusia, că fotbalul de club ne trage de mânecă și-și pretinde din nou atenția cuvenită. Vineri seară, pe King Power Stadium, Leicester City și Man Utd ridică cortina într-o nouă ediție de Premier League, parcă mai neliniștită ca oricând. Uite cinci necunoscute ale căror răspunsuri vor avea un impact considerabil asupra desfășurării campionatului Angliei.

Vor regreta cluburile decizia de a închide anticipat fereastra de transferuri?

„Una dintre cele mai retrograde decizii din era modernă a Premier League.‟

Așa descrie Miguel Delaney de la The Independent votul fatidic de acum aproape un an, în care 14 din 20 de cluburi au fost de acord să scurteze considerabil perioada în care se pot face cumpărături în prima ligă engleză. Președintele Richard Scudamore motiva schimbarea asta prin prisma certitudinii și integrității competitive pe care-o asigură, de vreme ce nicio echipă nu trebuie să-și mai facă griji că jucătorul lor de azi va fi adversarul de mâine. Sau viceversa, dacă e să ne concentrăm pe cazul specific care pare să fi declanșat dezbaterea asta: trecerea lui Alex Oxlade-Chamberlain de la Arsenal la Liverpool, în aceeași săptămână în care mijlocașul încasase un 0-4 pe Anfield alături de londonezi.

Dacă raționamentul a fost din start subțire, astăzi e cu atât mai greu să nu spui că, la prima vedere, Premier League a adunat nuiele pentru propria spinare. Cu câteva excepții notabile – Liverpool iese în evidență aici – majoritatea formațiilor au fost prinse pe picior greșit. Dacă mai pui la socoteală și complicațiile unei vacanțe ciobite de Cupa Mondială, decizia asta nu putea pica într-un moment mai prost.

Chiar și așa, totalul cheltuit e cu doar 260 de milioane sub cele 1,47 miliarde din vara trecută. Însă lipsa de acțiune serioasă în „Big Six‟ – din nou, lăsând-o pe Liverpool la o parte – e neobișnuită și creează fricțiuni între antrenorii nemulțumiți și conducerile stresate. Toate astea înainte să ajungem la cea mai mare bubă. Închiderea anticipată și unilaterală a ferestrei e un avantaj net pentru celelalte campionate importante ale Europei. De joi seară, nimeni nu trebuie să-și mai ascundă talentele în buncăr, ci are chiar trei săptămâni la dispoziție pentru a face mișcările dorite în liniște. Așa că, până pe 1 septembrie, nu poate fi vorba de prea multă certitudine în Premier League.

City – favorită, Liverpool – principala contracandidată?

Cine se îndoia că City – campioana recordurilor – va reveni cu aceeași atitudine exemplară în noul sezon a primit o replică răspicată duminica trecută. Chiar și fără oameni cheie ca De Bruyne sau Sterling, Guardiola se poate baza pe opțiuni de clasă mondială care, mai important, au absorbit ca un burete filosofia sa de joc. Faptul că un jucător de valoarea lui Riyad Mahrez reprezintă doar o consolidare a lotului spune totul despre forța unui club care pare l-a convins pe catalan să-și imagineze, poate pentru prima dată, o ședere mai lungă într-un singur loc; un club care și-a pus resursele aproape nelimitate la dispoziția antrenorului.

E interesant că același lucru s-ar putea spune și pe Anfield. Investițiile enorme făcute anul ăsta nu se opresc la piața de transferuri, capitol la care Liverpool iese clar câștigătoare, ci și la infrastructură. Un nou complex de antrenament e în construcție și cele mai importante nume din echipa lui Klopp au semnat contracte pe termen lung. Dintre toate contracandidatele lui City, nimeni nu poate concura cu atmosfera asta de stabilitate. Sigur, așteptările au crescut proporțional și neamțul nu-și face iluzii: „Trofeele sunt următorul pas pe care trebuie să-l facem.‟ Pentru „the big one‟ – titlul așteptat de peste 18 ani – s-ar putea să fie prea devreme, dar o cupă domestică și o cursă mai strânsă în ligă sunt obiective mai realiste ca oricând.

Vom vedea din nou „sindromul celui de-al treilea sezon‟?

Chiar și în comparație cu standardele ultimilor ani, norul negru care-l însoțește pe Jose Mourinho peste tot e copleșitor. Mai că-ți vine să reacționezi cu fascinație la abilitatea sa de a transforma un presezon relativ plicticos într-o dramă mediatizată cu poftă. Nu-i de mirare că, la fel ca semnele tradiționalului „burnout‟, articolele despre „sindromul celui de-al treilea sezon‟ au apărut foarte devreme; toată lumea se așteaptă ca Jose să plece cu scandal în al treilea lui sezon la Manchester.

De când a explodat pe scena fotbalului european, cu FC Porto, Mourinho nu a reuşit să aibă mai mult de două sezoane consecutive de succes la vreo echipă. Ba a plecat după doi ani, ba a fost demis după certuri sau pur şi simplu s-a despărţit de comun acord de club. Singura constantă a celui de-al treilea an a fost lipsa de reuşite.

De data asta, avertizările sumbre ale portughezului că va fi un an dificil sunt atât de pronunțate și relațiile cu jucătorii atât de proaste încât e imposibil să nu faci distincții. La Real Madrid și la Chelsea a fost nevoie de câteva meciuri competitive pentru ca lucrurile să se deterioreze în stilul bine-cunoscut. De data asta, Mourinho parcă pregătește dinadins condițiile care să-i îndeplinească profețiile deprimante. Când ții cont de faptul că a fost printre cei mai vehemenți susținători ai scurtării perioadei de transferuri, doar pentru a se tângui necontenit de inactivitatea din ultimele luni, te întrebi dacă nu cumva vedem un fel de „trolling‟ complex.

La fel și în ceea ce-l privește pe Paul Pogba, proaspătul campion mondial care nici n-a apucat să aterizeze la Manchester până să fie criticat de un manager care n-a reușit să scoată tot ce-i mai bun din el, spre deosebire de Didier Deschamps. În timp ce marile rivale se pregătesc de o luptă captivantă, Man Utd deschide vineri seară sezonul înconjurată de pesimism.

Ce efect vor avea turbulențele celorlalte echipe de top?

În timp ce continuitatea, cu bune și cu rele, domnește la Manchester (City) și Liverpool, nu putem spune același lucru despre cluburile londoneze, unde nu trece ziua fără vreo schimbare semnificativă.

Arsene Wenger s-a considerat mereu un custode al valorilor și culturii de la Arsenal. Că aspectele astea au atins mai mult decât un anumit stil de joc pe teren a devenit evident din implicarea francezului în mutarea pe Emirates și abordarea financiară care i-au venit de hac până la urmă. Plecarea sa n-a precipitat doar schimbări pe bancă, unde va dura ceva până să ne obișnuim cu figura nefamiliară lui Unai Emery. Vestea că acționarul majoritar, americanul Stan Kroenke, a demarat un proces ireversibil de a pune mâna pe cota parte a lui Alisher Usmanov și a suporterilor obișnuiți, a lovit ca un trăsnet. În curând, Arsenal va deveni o companie privată, fără adunări generale sau obligații de a-și publica regulat situațiile financiare. Consecințele sunt enorme, mai ales pentru că preluarea e finanțată printr-un împrumut oneros la Deutsche Bank și n-ar fi prima oară când Kroenke „sifonează‟ bani din „proiectul‟ său fotbalistic de dragul altor interese economice.

Măcar la Chelsea obișnuitul carusel al antrenorilor operat de Roman Abramovich nu mai surprinde pe nimeni. Dimpotrivă, pare să fie o condiție necesară pentru succesul regulat din ultimii 13 ani. Singura diferență e că cel care se aventurează acum în mediul ăsta volatil e un romantic incurabil – cum nu s-a prea văzut pe Stamford Bridge. Maurizio Sarri are mult de furcă și puțin timp la dispoziție. Orice ar fi, Chelsea va arăta altfel sezonul ăsta, din toate punctele de vedere. Thibaut Courtois trece la Real Madrid pentru nici 40 de milioanede euro – plus Mateo Kovacic împrumutat, ce-i drept – iar situația lui Eden Hazard e încă neclară. Pericolul de a deveni o umbră palidă în fruntea clasamentului l-a convins pe Abramovich să-și golească portofelul ca în vremurile vechi și, pentru a doua oară în câteva săptămâni, suma record plătită pe un portar a fost depășită. Kepa Arrizabalaga a umflat cuferele lui Athletic Bilbao cu 80 de milioane de euro. În rest, Sarri trebuie să lucreze cu ce-a găsit.

În comparație cu toate permutările amețitoare ale vecinilor, ai zice că la Tottenham bate vântul. Și într-adevăr, Spurs sunt singurii care n-au mișcat nici măcar un deget pe piața de transferuri. Ceea ce era oarecum de așteptat, când noul și costisitorul stadion așteaptă să fie deschis luna viitoare. Dacă ne luăm după experiențele lui Arsenal, frugalitatea  deja cunoscută a patronului Daniel Levy va trece la alt nivel. Problema lui Mauricio Pochettino e că n-a reușit nici măcar să-și mai trieze lotul pentru a face rost de fondurile necesare. Așa că argentinianul va trebui cel mai probabil să navigheze primul sezon într-un cămin proaspăt cu un staff neschimbat, o sursă de frustrare evidentă pentru un om căruia nu-i place să bată pasul pe loc.

Încă un sezon de succes pentru nou-promovate?

Pentru doar a treia oară în istoria Premier League, toate cele trei echipele promovate au încheiat ultima stagiune în siguranță. Newcastle, Brighton și Huddersfield s-au făcut îndrăgite printr-o abordare onestă și curajoasă, fără să se lase cuprinse de incontinența financiară care tentează cluburile când ajung pe „tărâmul promis‟.

Cardiff City, vice-campioana din Championship, intră și ea în categoria asta. De la Neil Warnock primești exact ce scrie pe pachet: dedicație. Dar Wolverhampton Wanderers și Fulham și-au propus obiective mai mărețe. Prima a fost una dintre cele mai impresionante câștigătoare ale diviziei secunde și antrenorul Nuno Espirito Santo n-a stat degeaba vara asta. Jucători ca Joao Moutinho, Rui Patricio, Benik Afobe sau Adama Traore demonstrează ambițiile de joc ale unei formații care are de gând să atace.

La fel și în cazul lui Fulham, pe care Slavisa Jokanovic a ghidat-o prin play-off și a echipat-o cu nume ca Andre Schürrle sau Calum Chambers. Alături de Aleksandar Mitrovic, care a făcut o figură bună pentru Serbia la Mondial, și Ryan Sessegnon, unul dintre cele mai entuziasmante tinere talente din Anglia, sunt destule motive să ne așteptăm la un fotbal atractiv pe Craven Cottage.

Predicțiile noastre pentru Premier League 18/19:

1. Man City

2. Liverpool

3. Chelsea

4. Man Utd

5. Tottenham

6. Arsenal

…

18. Brighton

19. Southampton

20. Cardiff