Grupa României de la Euro: La ce ne putem aştepta de la adversarii noştri

Când fostul atacant grec Angelos Charisteas, cu părul ceva mai grizonat decât îl ştiam, a scos bileţelul pe care scria România din prima bilă din urna 3, era greu să nu te aştepţi la ceva rău. Deşi în grupa de calificare la Euro 2016, naţionala Greciei a făcut o implozie care ne-a ajutat să ne calificăm, în general elenii nu ne-au prea purtat noroc. Mai ales dacă e să ne gândim la barajul pentru Cupa Mondială din Brazilia.

De data asta, la tragerea la sorţi pentru grupele Euro 2016 din Paris, e la interpretarea fiecăruia. Sigur se putea mai rău, dar asta nu înseamnă că suntem deja calificați. Așadar, Franţa, Elveţia, România şi Albania, în Grupa A de la Euro 2016. Să vedem, pe scurt, cum arată adversarele noastre, așa cum le știm și le percepem imediat după tragerea la sorți.

Franţa

O adversară dificilă în mod tradițional pentru România. Deşi naţionala franceză e cea mai slabă dintre echipele din urna 1 potrivit clasamentului UEFA (locul 8), asta nu păcăleşte pe nimeni. Poziţia în topul UEFA se cauzează faptului că Franţa a jucat numai amicale după Cupa Mondială de anul trecut, fiind calificată automat pentru turneul de vara viitoare, în calitate de gazdă a Campionatului European. Dar ce amicale a jucat: printre altele, cu toate celelalte 5 echipe din prima urnă valorică. Franţa a pierdut cu Belgia (3-4) şi cu Anglia (0-2, la câteva zile după atentatul de la Paris, meci care, ținând cont de context, e greu de crezut că e relevant). În rest, a învins Spania, Portugalia şi campioana mondială Germania.

Didier Deschamps a reuşit în ultimii ani să rezolve o bună parte dintre scandalurile interminabile din vestiar care au ruşinat naţionala franceză. Franţa a avut mereu o rezervă mare de talente excepţionale din care să aleagă. Mai dificil a fost restaurarea spiritului de echipă şi a armoniei care a caracterizat marea echipă din 1998-2000. Deşi problemele în afara terenului au apărut din nou (Benzema e la acest moment suspendat de la națională, fiind investigat pentru un presupus şantaj al coechipierului Mathieu Valbuena), senzaţia e că selecţionerul are lucrurile sub control.

Cu jucători ca Hugo Lloris, Paul Pogba, Olivier Giroud şi Antoine Griezmann, Franţa nu poate avea altceva ca obiectiv în afara câştigării turneului pe teren propriu, precum în 2000. Meciul dintre cele două echipe va fi deschiderea Euro 2016, pe 10 iunie în faţa unui Stade de France plin. Sunt două fire narative plauzibile pentru această întâlnire și, în funcție de câtă încredere ai în tricolori, te vei regăsi într-una dintre cele două tabere: teoria potrivit căreia presiunea meciului de deschidere afectează, de regulă, echipa favorită și deschide calea unei surprize. Sau teoria după care ai noștri vor avea dificultăți în a gestiona emoțiile unui astfel de debut și se vor înclina sub greutatea tribunei.  

Elveţia

Cu siguranţă una dintre echipele mai bune din urna 2, naţionala Elveţiei a terminat pe locul 2 într-o grupă pe care Anglia a câştigat-o autoritar. Elveţia a câştigat 7 meciuri din 10, pierzând doar împotriva englezilor (de două ori, însă foarte greu) şi împotriva Sloveniei. E drept, celelalte echipe din grupa lor au fost de la mediocre până la San Marino, dar helveții nu trebuie subestimaţi.

Elveţia s-a calificat la 6 din ultimele 7 turnee finale, Campionatul European din 2012 fiind singura sincopă (au fost gazde împreună cu Austria la Euro 2008). Anul trecut, în Brazilia, a fost nevoie de un gol marcat de Di Maria în minutul 118 pentru a îi elimina pe eleveţieni din optimile Cupei Mondiale.

O apărare în care joacă Stephan Lichtsteiner de la Juventus nu prea are cum să fie altfel decât rezistentă. Dar atacul Elveţiei ar trebui să fie cel care să îl pună pe gânduri pe Anghel Iordănescu. Gökhan Inler e un playmaker în stilul retras al lui Pirlo şi e pe primul loc în Premier League cu Leicester. O scurtă vizită pe Youtube îţi arată ce poate Breel Embolo (18 ani) de la Basel şi de ce s-a interesat Dortmund de el. Dar Xherdan Shaqiri rămâne starul indisputabil al elveţienilor. Şi e în formă bună pentru Stoke.

Rămânem la Paris pentru meciul cu Elveţia, care se va juca pe 15 iunie pe Parc des Princes.

Albania

La prima vedere, am prins cel mai facil adversar din ultima urnă valorică. Albania îşi va face cu ocazia asta debutul la un turneu final (european sau mondial). Clasamentul FIFA ne informează că naţionala albaneză e cea mai slabă echipă de la Euro 2016, pe locul 36.

Dar povestea grupei de calificare din care a făcut parte Albania spune cu totul altă poveste. În primul meci, Albania a lăsat pe toată lumea cu gura căscată când a câştigat în Portugalia cu 1-0. Deşi portughezii şi-au luat revanşa cu un scor identic, Albania a reuşit să se califice direct, de pe locul 2. Şi asta dintr-o grupă demonstrabil mai dificilă decât cea a României, din care au mai făcut parte Danemarca, Sebia şi Armenia (care îl are totuşi pe Mkhitaryan de la Dortmund).

Problema serioasă pentru naţionala României e că Albania are un anumit stil de joc: defensiv, bine organizat şi disciplinat. Aşa cum se cade, doar sunt antrenaţi de italianul Gianni De Biasi. Cu doar 5 goluri primite în 8 meciuri de calificare, tactica de a sufoca jocul şi a lovi pe contra-atac a funcţionat cu brio. Iar în faţa României, exact tipul ăsta de echipă şi de strategie s-a dovedit a fi foarte eficientă. S-a văzut în cele patru remize consecutive ale naţionalei că echipa lui Iordănescu nu prea e adaptată la descătuşarea apărărilor bine puse la punct. Atacul va trebui să funcţioneze la turaţia maximă pentru a lua 3 puncte altminteri deloc garantate.

Pentru acest ultim meci al grupei, România va merge la Lyon pe 19 iunie.