JO sunt în urmă, Rio se pregătește pentru un nou maraton: urmează Jocurile Paralimpice, intră în scenă SuperOamenii

Timp de trei săptămâni din august am stat cu privirile ațintite spre Rio, unde cei mai bun atleți ai planetei ne-au arătat cum e să concurezi cu ceilalți și, mai ales, cu tine. Însă porția de inspirație din sport nu s-a terminat, pentru că între 7 și 18 septembrie au loc Jocurile Paralimpice. În același oraș, în aceleași arene, dar cu mai puțini spectatori în tribune, atleți cu dizabilități vor încerca să cucerească medalii sau pur și simplu să se autodepășească și ne vor învăța cu adevărat ce înseamnă să lupți cu tine, să nu te dai bătut, să o iei mereu de la capăt.

România va fi reprezentată de 11 sportivi paralimpici, cei mai mulți de până acum, care vor concura la șase categorii: atletism, ciclism, judo pentru nevăzători, caiac, înot şi tenis de masă. La trei dintre acestea – ciclism, para-canoe și judo pentru nevăzători –, avem și șanse la medalii, crede Sally Wood-Lamont, preşedinta Comitetului Naţional Paralimpic Român.

Întâi, contextul

Sportul paralimpic a început ca formă de terapie pentru recuperarea răniţilor din Al Doilea Război Mondial. În 1948, în ziua de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra, medicul englez Sir Ludwig Guttmann a organizat în paralel o competiţie pentru veteranii de război în scaun rulant. Primele Jocuri Paralimpice au avut loc în 1960, la Roma, şi au reunit 400 de atleţi din 23 de ţări. De atunci, competiţia are loc din patru în patru ani (din 1976 se organizează şi Jocuri Paralimpice de iarnă), iar din 1988, cele două evenimente se desfăşoară în paralel, în acelaşi oraș, de aici provenind şi termenul „paralimpic” folosit pentru sportul cu dizabilităţi.

Jocurile Paralimpice de la Londra (2012) au fost cele mai mediatizate din istorie, reunind peste 4.000 de atleţi din 164 de ţări. A fost un succes care a popularizat sportul paralimpic şi a schimbat mentalităţi referitoare la persoanele cu dizabilităţi, a spus Sir Philip Craven, preşedintele Comitetului Paralimpic Internaţional (IPC).

"This has made London 2012 the greatest Paralympic Games ever" – Sir Philip Craven #BestGamesEver Watch film now: http://t.co/woBgnGFd

— Paralympic Games (@Paralympics) December 3, 2012

Echipa paralimpică a României

În România, mișcarea paralimpică e strâns legată de numele lui Sally Wood-Lamont, o bibliotecară din Scoția care s-a mutat în 1994 din Edinburgh în Cluj pentru a moderniza Biblioteca Universităţii de Medicină şi Farmacie. În paralel, s-a implicat în acţiuni caritabile, predând engleza unor persoane cu dizabilităţi. Când doi sportivi cu dizabilităţi au rugat-o să-i sponsorizeze pentru o competiţie și le-a văzut bucuria de a se întoarce cu medalii, a hotărât să le creeze un centru unde să iasă din rutină și izolare, prin sport.

În 2000 a înființat Clubul Lamont, primul din ţară care a încurajat sportul de performanţă pentru cei cu dizabilităţi, iar din 2009 e președinta Comitetului Paralimpic Român. Cu ea la conducere, România a avut la Jocurile Paralimpice de la Londra cea mai mare delegaţie şi cele mai bune rezultate din istorie: cinci sportivi calificați, o medalie de aur şi una de argint, ambele câștigate de ciclistul Eduard Novak, care mai avea un argint de la Beijing. (În 2012, Marea Britanie a avut în lot 288 de atleţi şi a câştigat 120 de medalii.)

Sally încearcă să atragă cât mai mulți tineri cu dizabilități către sport, pentru că spune că sportul le oferă acestora avantaje fizice precum o bună circulaţie a sângelui, muşchi mai puternici, un mai bun echilibru şi coordonare, dar și un viitor, şansa de integrare şi de a călători prin lume.

Cei zece sportivi care vor reprezenta România la Rio sunt:

• Eduard Novak, campion paralimpic la ciclism individual C4  în 2012, va fi portdrapelul echipei.
• Florin Cojoc, atletism, proba de săritură în înălţime.
• Florentina Hriscu, atletism, aruncarea discului.
• Olah Attila, ciclism.
• Alexandru Bologa, judo pentru nevăzători.
• Iulian Şerban şi Mihaela Lulea, para – canoe.
• Fraţii Naomi şi Samuel Ciorap, înot.
• Dacian Makszin şi Bobi Simion, tenis de masă.

Ediția de la Rio, sub semnul controverselor

În ciuda dorinței Comitetului Paralimpic de a continua ediția de succes de la Londra, Jocurile de la Rio nu încep prea bine, așa cum și debutul Jocurilor Olimpice a fost marcat de controverse și incertitudini. De data asta, organizatorii se confruntă cu un număr mic de bilete vândute (doar 12% se vânduseră până pe 20 august) și cu probleme de buget, pentru că nu au reușit să strângă suficiente fonduri pentru organizarea competiției.

Apoi, e scandalul dopajului. Comitetul Internațional Paralimpic a fost mai ferm decât forul responsabil de Jocurile Olimpice și a anunțat chiar în timpul Olimpiadei că niciun atlet rus nu va fi acceptat la competiția paralimpică, ca urmare a scandalului de dopaj din Rusia, care se pare că se extinde și asupra sportului paralimpic.

Ca răspuns la problemele bugetare, Comitetul a pornit o campanie publică de strângere de fonduri, cu ajutorul cărora să finanțeze accesul tinerilor brazilieni și al persoanelor cu dizabilități ca spectatori, sub sloganul #Filltheseats.

NEWS: In just one week over USD 20,000 raised for #FillTheSeats campaign! #Paralympics #Rio2016 Full story here >>https://t.co/3k6l2RUb73

— Paralympic Games (@Paralympics) August 30, 2016

În ciuda problemelor și controverselor, Jocurile Paralimpice merg înainte, pentru că asta ne învață atleții care se pregătesc să uimească lumea. Cum rezumă cel mai bine Bradley Snyder, fost militar american care și-a pierdut vederea în Afghanistan și, la un an de la accident, a devenit campion paralimpic la înot, la Londra:

„Dacă sportivii olimpici îți arată de ce e capabil corpul uman, atleții paralimpici îți arată de ce e capabil spiritul uman.”