Profesioniști, nu vedete: atacanții FCSB-ului, în frunte cu Dennis Man, au demonstrat că pot trage echipa după ei și când „nu ai cu cine”

Știe asta oricine a jucat o miuță în curtea școlii sau un meci cu pritenii, pretext pentru berea de după, pe sintetic: e al naibii de greu să joci când „nu ai cu cine”. Să „nu ai cu cine” însemnând, în limbajul de la „firul” de praf al maidanului, să pici într-o echipă cu jucători sub nivelul tău: ba un încurcă-lume, ba un gafangiu, ba unul care vrea el să le facă pe toate și nu-i iese nimic, ba vreun jucător chemat de pe banca din parc să dea la număr.

E frustrant să marchezi la foc continuu, tu și cei câțiva „meserași” din echipa ta, și să vezi că tot ce câștigi pe atac pierzi pe apărare, pe greșeli uimitoare, la faza următoare. Iar ăsta e, de regulă, momentul în care majoritatea vedetelor de curtea școlii sau de sintetic „își bagă picioarele” și mai joacă doar așa, pentru ele, fără să le mai intereseze scorul final.

Senzația asta, de joc de sintetic, trebuie că nu le-a fost deloc străină celor care au urmărit, joi seara, meciul cu adevărat antologic dintre Backa Topola și FCSB. Întâi de toate, cadrul în care s-a jucat, mai apropiat de un teren de cartier decât de un stadion de fotbal. Apoi, distribuția „roș-albaștrilor”, o încropeală de azi pe mâine forțată de cazurile de COVID-19 apărute în ultimele zile. Cu 14 jucători valizi, între care un singur portar, și el debutant, FCSB nici n-avea cum să arate cu mult mai bine decât o echipă improvizată, ca la meciurile dintre prieteni.

Cum încropeala s-a văzut imediat pe tabela de marcaj, 0-2 după nici 15 minute, riscul era ca oamenii de bază ai FCSB-ului, cei din atac – Coman, Man sau Moruțan, Adrian Petre, mai apoi – să se dezumfle repede, conștienți, ca noi toți, că fără fundași centrali de meserie și cu un portar apăsat de stresul debutului în cupele europene, „nu au cu cine”. O senzație care a traversat meciul de-a lungul celor 120 de minute, dar pe care, cu o încăpățânare demnă de adevărați profesioniști, Coman, Man și Moruțan au ales să o ignore, pentru a-și putea face treaba pentru care sunt plătiți: să dea goluri.

Până la urmă, în condițiile în care echilibrul din teren s-a mai ajustat după prima eliminare a gazdelor, devenise clar că „mingicarii” din atac trebuiau, pur și simplu, să dea mai multe goluri decât putea primi echipa pe faza de apărare.

Autor a trei goluri – și, mai apoi, al transformării ultimei lovituri de departajare – Dennis Man a luat meciul pe cont propriu, așa cum trebuie să facă un campion atunci când echipa lui e în suferință. „One Man show”: a înscris goluri spectaculoase, și-a pus colegii în situații excelente, a ținut ritmul atacurilor, și-a păstrat luciditatea, la fel ca și colegii lui de la construcție, în cele mai complicate momente. La fel s-a comportat și Coman, până să se accidenteze, iar senzația era că dacă ar fi putut continua să joace meciul n-ar mai fi ajuns în prelungiri.

După un sezon frustrant în campionat, ulterior Europeanului entuziasmant din vara lui 2019, după ce au fost „transferați” pe zeci și zeci de milioane de euro în fiecare pauză de „mercato”, după ce s-au trezit că joacă în Europa cu o echipă strânsă din rezerve și debutanți, Man, Coman și Adi Petre (cu o situație încă și mai complicată la club) ne-au demonstrat în meciul ciudat de joi seară că s-au maturizat și că sunt niște adevărați profesioniști. Mulți și-ar fi „băgat picioarele”.

Foto: Ciprian Petcu / Sport Pictures