Gyor și-a luat revanșa în fața CSM-ului după finala Ligii Campionilor pierdută dramatic la Budapesta, învingând campioana Europei chiar la ea acasă, cu 27-24.
*
Reeditarea finalei Champions League a început cum nu se putea mai bine pentru CSM București și s-a terminat nesperat de bine pentru adversarele de la Gyor.
Într-o Sală Polivalentă mai plină decât a fost în ultimii ani la un meci de handbal, echipa bucureșteană a arătat – pentru 30 de minute – o poftă de joc și o concentrare demne de o campioană a Europei. Și după o primă repriză excelentă în apărare, unde linia centrală a anulat aproape fiecare încercare de pătrundere sau angajare a pivotului rival, CSM a intrat la pauză cu patru goluri avans, 13-9, iar meciul părea să meargă – și încă cu pași repezi – în direcția bună.
CSM pur și simplu juca mai bine în toate zonele terenului, dar mai ales în defensivă. Aici, apărarea agresivă a bucureștencelor a primit o singură elimiare în 30 de minute, în vreme ce Gyor a adunat șase eliminări, trei dintre ele în ultimele șase minute ale primei reprize.
În a doua parte a meciului, însă, tocmai apărarea asta care a inhibat atacul unguroaicelor de la mijlocul și până la finele primei părți, ținându-le la distanță pe superstarurile Mork, Amorim, Loke sau Gorbitz, n-a mai funcționat la fel de bine. Și după ce CSM a fugit pentru o clipă la cinci goluri distanță (14-9), Gyor a recuperat foarte rapid avantajul (în doar șapte minute scorul era egal) și s-a distanțat apoi la trei goluri, ecart pe care l-a menținut până la final, în ciuda atmosferei ostile din sala plină ochi. Tot ce nu le-a mers în prima parte le-a mers în a doua, iar jocul CSM-ului a pierdut din prospețime, idei și intensitate.
La sfârșit, ușor amețiți, Vestergaard și fetele lui rămân să se întrebe unde anume au rătăcit jocul ăsta. De ce s-a blocat linia de atac, de ce apărarea care a luat doar nouă goluri în prima repriză a primit 18 în partea secundă? Pentru o echipă aflată în plină reconstrucție, răspunsurile nu sunt neapărat decisive, dar ele trebuie chiar și așa căutate. Pentru că nimeni nu prea știe azi să-ți spună dacă revenirea lui Gyor vorbește mai întâi despre forța unguroaicelor și mai apoi despre slăbiciunile campioanelor, ori invers.
Primele răspunsuri le-a încercat Cristina Vărzaru:
„Nu știu ce s-a întâmplat în a doua repriză. Am luat 18 goluri, am ratat un pic mai mult decât trebuia, le-am dat posibilitatea să facă contratacuri. Și în prima repriză am ratat, dar nu la fel de mult și atunci când am ratat am făcut bine replierea. În a doua repriză n-am mai făcut asta la fel de bine, iar ele au înscris mai multe goluri ușoare; le-am dat posibilitatea să aibă un pic mai mult oxigen pentru faza de apărare, să se pregătească și să se așeze cum trebuie. Și atunci când iei 18 goluri într-o repriză e foarte greu să câștigi un meci de handbal.”
Vărzaru spune că înfrângerea lasă echipei un gust amar, „pentru că am avut o primă repriză foarte bună și n-am fost în stare să jucăm 60 minute în același ritm. Dar până la urmă am jucat cu Gyor. Am fost mai bune ca ele în prima repriză, ele mai bune decât noi în a doua repriză, din păcate la final n-a fost egal, că dacă era egal era bine.”
La conferința de presă, Jakob Vestergaard, danezul care a preluat echipa acum câteva luni, de la conaționalul său Kim Rasmussen, a felicitat mai întâi pe Gyor, pentru jocul din a doua repriză, apoi s-a întors spre jocul echipei sale:
„În a doua repriză trebuia să fim mult mai atenţi în defensivă, dar și în atac am făcut foarte multe greşeli. Sper să avem cât mai mulţi suporteri în deplasarea de la Gyor şi să putem câştiga la patru goluri. […] Sunt dezamăgit de rezultat, dar mai avem trei meciuri pe care putem să le câştigăm, astfel că putem să ne calificăm. Grupa C este cea mai puternică şi dacă ne calificăm, ne vom întâlni cu adversari din grupa D – avem deci șansa să trecem de grupele principale. Avem şanse să mergem mai departe”, a încheiat Vestergaard, scotocindu-se de ceva entuziasm după un meci care putea aduce echipei sale încrederea că toate schimbările – de antrenor, de jucătoare și de sistem – se întâlnesc într-o direcție bună.
Scăpate cu toate punctele de la București, jucătoarele lui Gyor (conduse de Ambros Martin, noul selecționer al Naționalei) spun „mulțumesc!” și se distanțează în fruntea grupei C, cu trei victorii din trei jocuri.
Imediat după victoria echipei sale, spaniolul Martin, care s-a agitat pe margine fără rest, a recunoscut că e fericit pentru jocul din a doua repriză, pentru modul în care fetele lui au tratat partida: „Meciul acesta este încă un exemplu că nimic nu este terminat până la finalul celor 60 de minute. Am arătat multă dăruire şi spirit de echipa. Mai avem de lucru în defensivă și trebuie să scăpăm de fluctuațiile din joc cât mai rapid, dar victoaria aceasta e bună.”
În schimb, CSM e la a doua înfrângere consecutivă în grupele Ligii. Urmează acum două deplasări teribile, mai întâi la Gyor (4 noimbrie), mai apoi la Rostov-Don (11 noiembrie), înaintea jocului cu Midtylland de la București. Situația nu e grozavă, dar nu-i nici groaznică. În primul rând pentru că soarta calificării este încă în mâinile echipei. În rând secund, pentru că de ani buni nu s-a jucat un handbal atât de frumos la București.
