Drumul lui David Popovici spre Paris, cu toate încercările și învățămintele care-l așteaptă, poate fi tradus în clasica călătorie a eroului, una care are darul să inspire și să îndrume pe mulți alții – eroi în propriile călătorii.
Întâi, pentru că ascensiunea lui David a schimbat, pur și simplu, ordinea lucrurilor. Și în natația mondială, dar mai ales în sportul românesc, unde David Popovici a devenit, foarte repede, un reper și un model. Iar dacă reper a devenit grație performanțelor lui remarcabile, model a devenit mai ales pentru trăsăturile de caracter pe care le-a demonstrat. Pentru curajul lui de-a crede că poate fi cel mai bun, apoi pentru modestia și cumpătarea lui, pentru puterea lui de muncă. Calități pe care ni le dorim pentru noi și pentru ai noștri.
În cheia aceasta ne vom uita – într-un proiect editorial ce începe azi și continuă până în vară – la drumul care se așterne în calea lui David, care, la doar 19 ani, se pregătește acum pentru a doua sa participare olimpică.
Jocurile Olimpice de la Paris din iulie sunt principalul său obiectiv – marea lui încercare – din acest an, și cel mai important concurs dintr-o carieră încă la început, dar deja plină de reușite impresionante. Rezultatele sale din vara lui 2022 l-au transformat într-unul dintre cei mai urmăriți și mediatizați sportivi români, unul din principalii actori ai poveștii olimpice parisiene din această vară. Înainte să privim către acest drum, să ne amintim de unde a început.
**
Sportul românesc a fost mereu avid de povești de succes, de campioni pe care să-i îmbrace cu hainele grele ale așteptărilor, proiecțiilor și dorințelor de glorie. În 2021, într-o perioadă cu tot mai puține rezultate, a găsit simbolul perfect în David Popovici, un adolescent carismatic, care transmitea mesaje corecte și care în bazin era atât de rapid încât a fost numit un fenomen.
La doar 16 ani, reușea să se califice la Jocurile Olimpice din Tokyo, să cucerească trei medalii de aur la Campionatele Europene de Juniori și apoi să se califice în două finale olimpice. În prima, la 200 de metri liber, a fost foarte aproape de podium, încheind cursa la două sutimi de ocupantul locului trei. A oferit apoi o declarație apreciată de mulți pentru maturitatea și modul echilibrat în care se raportează la performanță și cariera sa: „Îmi place să spun că mai degrabă sunt al patrulea cel mai bun din lume”, a spus când a fost întrebat unde crede că a pierdut medalia. „Faptul că am fost la două sutimi de medalie îmi arată cât de strălucitor e viitorul.” În proba regină a înotului, finala la 100 de metri liber, s-a clasat pe 7.
„E doar un trailer pentru ce va urma”, anunța la finalul acelei veri. Era încrederea celui care își cunoștea nu doar potențialul, ci mai ales cât de mult era dispus să muncească pentru a vedea unde îl poate duce acest drum. Era încrederea dată de diminețile în care răsăritul soarelui îl prindea deja în bazin, de orele nesfârșite petrecute sub apă, doar cu gândurile sale, de durerea din mușchi, de timpul oferit sportului, în locul prietenilor sau familiei. Era și încrederea în antrenorul său, Adrian Rădulescu, cu care avea o relație specială.
Un antrenor tânăr, cu o abordare pozitivă și preocupată de dezvoltarea sa pe termen lung, Adrian Rădulescu a avut un rol esențial în drumul și succesul sportivului cu care lucrează de la 9 ani. L-a ghidat cu răbdare, deși era, ca mulți la vârsta aceea, un copil neastâmpărat căruia nu-i plăcea să depună efort la antrenamente. I-a încurajat personalitatea și spiritul jucăuș, a găsit metodele potrivite prin care să comunice cu el și să-i canalizeze spiritul competitiv în antrenamente, i-a explicat ce presupune fiecare etapă pe care o avea de parcurs. Îi urează și acum, înainte de fiecare concurs, să se distreze, pentru că asta trebuie să fie motivația principală: pasiunea pentru ce face și dorința de a se autodepăși.
Anul care a urmat a adus confirmarea acelei încrederi și a construcției la care cei doi au muncit în ultimii ani. Într-o vară excepțională, profitând de un context creat de pandemie, care a aliniat patru competiții într-un interval de câteva luni, David a devenit dublu campion mondial și european de seniori și juniori, un lucru nemaiîntâlnit până atunci și greu de reprodus.
Întâi, la Campionatele Mondiale din iunie de la Budapesta, a devenit primul campion mondial din înotul masculin românesc, și doar al doilea înotător din istoria Campionatelor Mondiale care câștigă, la aceeași ediție, ambele titluri – 100 și 200 de metri liber –, după americanul Jim Montgomery în urmă cu 49 de ani. Și apoi, într-o seară caniculară de august, într-un bazin încălzit de soare din Roma, a bătut un record mondial vechi de 13 ani, unul din cele mai râvnite ale natației: cel la 100 de metri liber, care fusese deținut înainte de César Cielo. Înainte să împlinească 18 ani, devenea astfel cel mai rapid înotător din istorie.
Timpii săi, dar și felul în care i-a înotat, au impresionat spectatori, jurnaliști și chiar și adversarii din bazin. L-au numit o revelație, un talent rar, un fenomen care va revoluționa înotul. I-au admirat flotabilitatea ieșită din comun, tehnica, ușurința cu care înaintează prin apă. „E ca o iluzie optică”, a spus un jurnalist australian care scria despre înot de 30 de ani. „Nici nu se străduiește; pur și simplu zboară prin apă.” „Popovici e singur pe planeta lui”, a scris și L’Équipe.
A urmat însă un 2023 diferit. Pentru că viața nu e făcută din narațiuni perfecte și nicio poveste nu e lipsită de obstacole. Iar un an ca 2022, terminat târziu, în septembrie, după patru competiții consecutive, un an în care viața i s-a schimbat și dintr-un adolescent ca oricare altul a devenit aproape peste noapte un erou național, nu avea cum să nu necesite o perioadă de ajustare.
„E cea mai bună ocazie pentru mine acum să le transmit copiilor şi tinerilor care mă urmăresc că nu există magie, există doar antrenament, există efort constant pentru a-ţi atinge ţelul. E complet normal şi de fapt uman să nu-ţi iasă întotdeauna” – David Popovici
Acomodarea cu un nou statut de star e „ceva ce toate numele mari din sport trebuie sa învețe pe parcurs”, spunea brazilianul Cielo, singurul campion olimpic la înot al Braziliei. Să menții succesul e dificil nu doar pentru că devii ținta pe care toți ceilalți vor s-o întreacă, explica el din proprie experiență, dar ai de îndeplinit și îndatoriri pentru sponsori, politicieni, evenimente caritabile, inaugurări de bazine, tot felul de oameni îți cer tot felul de lucruri. Și în timp ce contextul în care operezi s-a schimbat, tu trebuie să menții aceeași concentrare și rutină strictă. În plus, 2023 a venit și cu nevoia de a-și concentra atenția către examenul de Bacalaureat și alegerea unei facultăți, preocupări normale pentru vârsta sa.
În iulie, la Campionatul Mondial din Fukuoka, s-a clasat pe 4 la 200 de metri liber și pe 6 la 100 de metri liber, nereușind să-și apere titlurile mondiale. A simțit atunci că nu fusese suficient de bine antrenat. Nu avusese suficiente șanse să simuleze durerea aceea în antrenamente, ca să se obișnuiască cu ea. Fusese un an atipic, cu prea multe schimbări și prea multe întreruperi, și știa că are nevoie de mai multă consecvență. „A fost şi un an foarte dificil. Cred că cel mai intens an din viaţa mea, de la recordul mondial până la bacalaureat şi până la Fukuoka”, a spus la revenirea în țară. „A fost un an haotic, bizar, dar am izbutit, am reuşit să trecem prin el cu bine şi cred că acum este o oportunitate foarte bună pentru mine să înţeleg curajul şi asumarea. Şi ţine numai de noi cum reacţionăm de fapt. Ţine numai de mine cum reacţionez de fiecare dată când întâmpin obstacole în drumul meu şi pentru că numai asta e în controlul meu. Cum reacţionez. Pe celelalte nu am cum să le controlez şi este un proces, iar eu sunt aici să învăţ.”
Experiența din Japonia, al doilea său Campionat Mondial în bazin lung, i-a oferit șansa să învețe să gestioneze și un moment mai puțin reușit, nu doar succesul din anul precedent. I-a oferit șansa să vadă cum e să fii favorit și să nu-ți atingi obiectivul, cum e să concurezi când nu ești în vârf de formă, cum se simte un loc patru sau șase, cum se simte o ultimă lungime de bazin în care nu mai ai resursele cu care erai obișnuit; și cum poate folosi aceste senzații pentru a construi pentru viitor. A părut să abordeze aceste momente cu același echilibru cu care întâmpinase și succesele din 2022. Nu s-a arătat îngrijorat sau surprins de ce s-a întâmplat, n-a părut că nu știe ce are de făcut mai bine, n-a părut dezamăgit. Dimpotrivă, s-a arătat încrezător și extrem de motivat să revină cât mai repede la antrenamente: „Din fericire, tot ce nu mi-a ieșit poate fi antrenat și va fi antrenat. Dacă ar fi după mine, m-aș întoarce mâine în bazin”, spunea imediat după încheierea concursului.
Momentul i-a oferit și oportunitatea de a transmite un nou mesaj important, legat de cum alege să abordeze provocările și perioadele mai puțin bune, care apar inevitabil în sport, ca și în viață: „Cred că e cea mai bună ocazie pentru mine acum să le transmit copiilor şi tinerilor care mă urmăresc că nu există magie, există doar antrenament, există efort constant pentru a-ţi atinge ţelul. E complet normal şi de fapt uman să nu-ţi iasă întotdeauna, să nu-ţi iasă mereu şi chiar prefer să fiu un sportiv complet care ştie să gestioneze suişurile şi coborâşurile carierei imprevizibile pe care ţi-o aduce sportul. Prefer să fiu asta decât un robot care ştie doar să câştige. Aşa că eu consider că aceste experienţe mă fac mai puternic”.
A încheiat anul înotând acasă, la Campionatele Europene în Bazin Scurt pe care România le-a organizat pentru prima oară, în bazinul din Otopeni. În fața unor tribune pline și a zeci de copii care l-au aplaudat și încurajat, a câștigat o medalie bronz la 100 de metri liber, a doua pentru delegația României după cea reușită de Andrei Ungur la 100 de metri spate.
**
Dacă Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde a fost unul dintre cei mai tineri membri ai delegației României, au fost în primul rând o etapă de creștere și de a aduna experiență relevantă pentru viitor, la ediția din vara aceasta nu merge doar pentru experiență. Miza va fi mai mare, la fel și provocarea.
Într-un sport în care ierarhiile sunt stabilite de sutimi de secundă, concurența din bazinul olimpic din París (La Défense Arena) va fi uriașă, iar probele sale se anunță printre cele mai disputate. Va avea adversari din țări în care înotul e mai dezvoltat și are o bază mult mai mare de selecție. La 200 de metri liber, de exemplu, campionul olimpic en-titre Tom Dean nu-și va putea apăra titlul, pentru că s-a clasat al treilea în concursul național de selecție din Marea Britanie, unde doar primii doi s-au calificat în fiecare probă individuală. La 200, aceștia au fost Matthew Richards, campion mondial în 2022, și Duncan Scott, vicecampion olimpic în 2021.
Iar despre cât de strânsă va fi lupta pentru aur la 100 de metri liber se vorbește deja de câțiva ani. Deși campionul olimpic din 2021, americanul Caeleb Dressel, nu e încă sigur de calificare, în conversație sunt campionul olimpic (2016) și mondial (2023) Kyle Chalmers, britanicul Matt Richards, care a câștigat și proba de 100 de metri liber la selecția națională, și chinezul Pan Zhanle, noul deținător al recordului mondial. Dar și americanul Jack Alexy, vicecampion mondial la Fukuoka, sau francezul Maxime Grousset, medaliat cu argint în 2022 și cu bronz în 2023.
2024 a mai adus o schimbare. După doi ani în care a purtat acest titlu, David nu va intra în concursul olimpic cu titlul de recordman mondial. Înotătorul chinez Pan Zhanle a fost cu șase sutimi de secundă mai rapid (46,80), îmbunătățindu-i recordul mondial stabilit la Roma în august 2022. Se întâmpla în prima zi a Campionatelor Mondiale de Înot de la Doha, care au avut loc, în mod neobișnuit pentru un an olimpic, în februarie, un efect al programărilor decalate din perioada pandemiei. Din acest motiv, mai multe vedete, printre care și David sau australianul Kyle Chalmers au lipsit, pentru a se concentra pe pregătirea Jocurilor Olimpice. Pan Zhanle are 19 ani, la fel ca David, și îi amenințase recordul încă din septembrie 2023, când a înotat 46.97 la Jocurile Asiatice. La Mondialele din Fukuoka din vară, chinezul se clasase pe 4, foarte aproape de o medalie. Cu timpul din Doha, înotătorul din China a avansat în fruntea listei de favoriți înaintea competiției olimpice, crescând și mai mult atractivitatea uneia din cele mai așteptate finale.
Pentru David, prima oprire în acest drum anticipat spre Paris are loc în aprilie, la Otopeni, unde va concura la Campionatele Naționale. Vine după trei luni de antrenamente intense, care au inclus două cantonamente și două concursuri de verificare, unul în Luxemburg și unul în Belgia. E o ocazie de a aduna informații, așa că a ales împreună cu antrenorul său să concureze în patru probe: 50 de metri liber, 100 de metri liber, 200 de metri liber și 400 de metri liber. Cu exact 100 de zile rămase până la Jocurile Olimpice, David revine astfel în bazin în fața fanilor români, în primul concurs acasă din acest an plin de speranțe, așteptări și noi lecții de învățat.
*
Acest articol este susținut de Raiffeisen Bank România, bancă universală de top, care activează pe piața bancară din România de peste 25 de ani, deservind peste 2,2 milioane de clienți.
Raiffeisen Bank susține nu doar mediul economic din România, oferind produse și servicii financiare dezvoltate pentru a acoperi nevoile clienților, ci și comunitatea, propunându-și să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată. Prin susținerea a 5 piloni de dezvoltare: educație, ecologie urbană, sport ca stil de viață sănătos, inovație și nu în ultimul rând, artă și cultură, Raiffeisen Bank susține performanța și este alături de valorile României.
