Au trecut trei ani de când David Popovici și-a făcut apariția în atenția publică. Și, dacă i-ai urmărit ascensiunea, mai ales modul în care s-a raportat la marile victorii și rarele lui înfrângeri, știi deja că David Popovici nu este „doar un băiat care înoată repede”, așa cum singur s-a descris, într-un moment când lumea bună din natație începuse să-l numească „fenomen”.
Mai departe de performanțele lui remarcabile și ambițiile lui pentru viitor, e util să înțelegem impactul pe care David Popovici îl are în cultura sportivă de la noi. În primă fază, căutăm să vedem cum îi inspiră David pe colegii lui de generație, cum pot influența David și cei din echipa lui apariția unui sistem care să formeze următorii sportivi și, în fine, cum poate atrage el mai mulți oameni către un sport care contribuie masiv la sănătatea (și, deci, la bunăstarea) celor care-l practică.
„Singurul lucru, şi cred că cel mai bun lucru pe care pot să îl fac pentru acest sport pe care îl reprezint este să fiu bun la el, să inspir copii și încerc să fiu un lider cât mai bun, alături de colegii mei. Atâta timp cât pot inspira copii şi pot promova un stil de viaţă sănătos, asta e misiunea mea”, cum spunea David în decembrie trecut, înainte de Europenele din bazin scurt de la Otopeni.
De fapt, competiția aceasta ne-a confirmat că lângă David se ridică, într-adevăr, alți sportivi și sportive de valoare. Putem spera că cei mai tineri dintre ei au primit, odată cu ascensiunea lui David, „liber la vise” – că îndrăznesc să viseze la mai mult pentru ei. E o condiție esențială pentru oricine caută să se depășească pe sine. Și avea Victor Frankl (părintele logoterapiei, care se ocupă cu nevoia de sens o omului) o excelentă teză despre valorea țintelor idealiste. Inspirat de Goethe, Frankl spunea că dacă-l tratezi pe om așa cum este acum, el va rămâne așa cum este. Dacă-l privești pe om așa cum ar putea fi în varianta lui cea mai bună, el va deveni ceea ce trebuie să fie.
Poate că David va fi, pentru colegii și colegele din bazin, această oglindă în care ei să se vadă în varianta lor cea mai bună. Că nu toți au în ei un record mondial sau o medalie de aur? Contează prea puțin. Pentru că „meciul” adevărat, așa cum arată David adesea, e cel cu propriile limite și limitări. „Mie îmi place să cred că nu am limite. Și aș vrea ca toată lumea să creadă asta despre ei – că pot întrece orice limite. Pentru că toată lumea chiar poate, dacă își dorește suficient”, transmitea David, într-un moment (2022) în care deținea titlurile mondiale și europene la 100 și 200 de metri liber, dar și recordul mondial la 100 de metri liber.
Apoi, pe lângă puterea propriului exemplu, David, alături de cei din echipa lui, oferă colegilor acces la un prețios bagaj de know-how. De pildă, zilele trecute, la Campionatele Naționale, când a fost întrebat dacă are un sfat pentru sportivii care încearcă să obțină calificarea, David a spus: „Cea mai bună cursă a mea a fost cea cu recordul mondial de la Roma, și a fost și cursa la care nu m-am gândit la absolut nimic înainte de a intra în apă. Nu mă gândeam deloc la locul pe care o să-l iau, la timpul pe care poate o să-l fac, sau nu, ci mă gândeam la câteva elemente tehnice de bază. Am antrenat cursa în așa fel încât nu avea ce să mă surprindă. Și sfatul meu – nu neapărat pentru competiția de acum, ci pentru viitor și viitoarele șanse de a se califica la Jocuri, la Campionate Europene sau Mondiale – este să te antrenezi în așa fel încât să nu aibă ce să te surprindă.”
Antrenorul lui David, Adrian Rădulescu, a vorbit și el despre acea cursă de record mondial. Și a spus că nu recordul a fost miza acelei competiții. Ci execuția. „Înoată cum îți este ție mai bine, nu te gândi doar să înoți să câștigi. Și asta e o chestie, să-ți dorești să înoți cursa ta mai mult decât aia care-ți va da o chestie lucioasă la gât. Și asta e o chestie de filosofie, de modul în care abordezi tu sportul.”
Sunt noțiuni valoroase pentru colegii lui David, mai ales că abia acum, odată cu performanțele din ultimii ani, putem spera că în natația din România va prinde contur un sistem mai eficient. Unul de care Robert Glință, Andrei Anghel și colegii lor de generație n-au beneficiat.
În 2023, când și-a anunțat retragerea, Robert Glință avea 25 de ani. În 2019, când a devenit primul campion european al României în probele masculine de natație, câștigând aurul la 100 metri spate la Campionatele Europene de la Budapesta, Robert ne spunea că a schimbat mai mulți antrenori, echipe și bazine, încercând să găsească echipa potrivită: „E foarte greu să faci performanță pe cont propriu. Eu am ajuns la acești oameni pe cont propriu. O astfel de resursă nu este pusă la dispoziție pentru toți cei care doresc s-o acceseze. De aceea avem parte de rezultate frumoase atât de rar, pentru că nu e o cale ușor accesibilă”.
Colegul său de generație, Andrei Anghel, a descris și el foarte bine și lipsurile drumului pe cont propriu, dar și speranța că lucrurile se pot schimba acum. Când ne-a spus că el face parte din generația care s-a lăsat de înot, l-am întrebat despre motivele pentru care mulți dintre colegii lui s-au lăsat. A spus că sunt mai mulți factori pentru asta: „Nu știu dacă să le zic chiar piedici, sunt niște challenge-uri; în sport, în general, și în sportul românesc, în mod special. Susținerea financiară este una. Este mai bună în acest moment. (…) Părinții, la fel, sunt o componentă foarte importantă în ecuația asta. Și spun asta pentru că mă gândesc la ai mei cât de mult mă ajută.”
În același interviu, Andrei a vorbit și de lipsa de perspective oferite de un sport care își pierduse din vizibilitate în ultimii ani, înainte ca Robert Glință și David Popovici să-l readucă în atenția publică: „Nu prea se vorbea de înot în perioada în care eram eu tânăr, între ghilimele. Robert a readus ușor, ușor, înotul în vizor. Iar acum David l-a bătut în cuie.”
Impactul succesului lui David e resimțit de toți înotătorii, crede Andrei. „Ce face David este foarte bun pentru înotul românesc. Pentru că ne scoate pe harta sportului. N-a mai vorbit de mult nimeni atât de mult despre înot. Și da, se simte. Toți avem de câștigat de pe urma faptului că David merge foarte bine, ne ajută pe toți.”
Cât de mult și cât de repede? Rămâne de văzut. Pentru că și David a ajuns la echipa și resursele pe care le are azi abia după ce s-a remarcat. „Asta e o mică problemă la noi. Le ai (n.r. resursele), dar abia după ce reușești să faci ceva. Dacă toată lumea le-ar avea de la început, cum se întâmplă în alte țări, mult mai dezvoltate, ar fi mai mulți în locul meu acum, n-aș fi numai eu”, sublinia el, într-un rar (și foarte bun) articol care vorbește pe larg despre formarea acestui „talent generațional care îndeamnă la comparații cu marile legende ale sportului”, așa cum îl numea Swimming World Magazine, când David a bătut recordul mondial la 100 de metri liber.
Silviu Anastase, cel care coordonează loturile naționale în cadrul Federației Române de Natație, ne spunea, tot atunci, în vara lui 2022, că „acest copil excepțional este o binecuvântare pentru sportul românesc. (…) În primul rând, educațional, în ceea ce fac copiii. Numai faptul că ei se uită către ceva în momentul de față care e real, care e frumos, care e sănătos. A crescut enorm numărul de copii la inițiere, a fost o explozie de copii la cluburile de natație, ceea ce este minunat.”
Până când sistemul potrivit va lua locul oamenilor-sistem din natația și, de fapt, din mai toate sporturile noastre, ne putem bucura tocmai de vestea asta: că-n România de după David Popovici se va înota mai mult și mai bine decât în România de dinaintea apariției lui David.
*
Acest articol este susținut de Raiffeisen Bank România, bancă universală de top, care activează pe piața bancară din România de peste 25 de ani, deservind peste 2,2 milioane de clienți.
Raiffeisen Bank susține nu doar mediul economic din România, oferind produse și servicii financiare dezvoltate pentru a acoperi nevoile clienților, ci și comunitatea, propunându-și să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată. Prin susținerea a 5 piloni de dezvoltare: educație, ecologie urbană, sport ca stil de viață sănătos, inovație și nu în ultimul rând, artă și cultură, Raiffeisen Bank susține performanța și este alături de valorile României.
