Corespondență de la Paris
Când a atins marginea bazinului în finala olimpică de la Tokyo și a văzut că între el și ocupantul locului 3 erau doar două sutimi de secundă, David Popovici și-a zis: „Ok, poate că o medalie olimpică ar fi fost puțin cam mult”.
„Dar data viitoare va fi aur.”
Avea 16 ani și tocmai își făcuse apariția pe scena înotului internațional. Au urmat trei ani ca un rollercoaster: un 2022 de vis, în care a câștigat toate finalele în care a participat, doborând și recordul mondial la 100 de metri liber; un 2023 mai complicat, în care s-a adaptat la noul statut de celebritate locală și a dat Bacalaureatul, ca vara aceasta să revină la forma sa cu adevărat specială, cum observă jurnaliștii străini din tribunele bazinului olimpic din Defense.
Data viitoare e azi. Și David e campion olimpic! Primul din istoria înotului masculin românesc.
O zi de luni cu ciel bleu la Paris, ca în versurile scrise de Edith Piaf și cântate de Celine Dion pe Turneul Eiffel la deschiderea Jocurilor Olimpice. O zi cu soare și vânt blând. Ziua pe care o așteaptă de când a înțeles cât de mult iubește înotul, cât de în largul lui se simte în apă, cât de bine poate înota și cât de departe poate visa. Ziua pentru care a muncit zi de zi, până la 50 de săptămâni pe an, și pentru care a renunțat la multe alte zile dintr-o viață obișnuită de adolescent.
Nu le-a numit niciodată sacrificii, ci alegeri. A ales să-și dedice viața înotului, și a ales să muncească pentru ziua asta. Pentru acest moment irepetabil, în care înoată în imensitatea acestui bazin, sub luminile Parisului, în fața celui mai intens, copleșitor și fermecător public. Pare că înoată neînfricat, dar de fapt înaintează prin apă în ciuda fricii, cum spunea cu o zi înainte; pentru că nu ai cum să intri într-o astfel de arena, într-un astfel de moment imens al carierei tale fără să simți fiori.
Înoată pentru că așa simte că trăiește, când își învinge temerile.
Înoată sub privirile familiei și echipei sale, a 1000 de jurnaliști din întreaga lume, a legendelor pe care le-a admirat și studiat când era mic, Michael Phelps și Ian Thorpe, a întregii lumi, pentru că înotul e unul din cele mai populare sporturi olimpice.
Înoată ca de data asta să atingă bazinul primul. Și cu fiecare braț, cu fiecare gură de aer, cu fiecare răsuflare ținută de cei din arenă, e tot mai aproape.
Iar când atinge peretele, după 1.44.72 secunde (cu două sutimi mai rapid decât britanicul Richards), a ajuns. Dans le bleu de toute l’immensité, e campion olimpic.
