Alexandra Severin: „E visul fiecărui sportiv de performanță să ajungă aici și să își pună amprenta prin ceea ce face. Vrei să fii la nivelul așteptărilor”

Când ești o jucătoare la început de drum, cel mai important e să ai alături alte jucătoare cu experiență, de la care să înveți, care să-ți explice cum văd jocul, să-ți ofere sfaturi și încredere, crede Alexandra Severin, interul stânga de 22 de ani care joacă la Zalău și se pregătește zilele astea cu Naționala României pentru Campionatul European din Danemarca.

Pe ea asta a ajutat-o cel mai mult în drumul ei în handbal, un sport de care s-a îndrăgostit treptat. A început la 11 ani, ca portar, la Viitorul Cluj, după o selecție în școală făcută de Rodica Petruș. La primele antrenamente, o atrăgeau mai mult atmosfera, colegele și colectivul din care făcea parte; cu timpul, a început să-i placă sportul în sine și abia aștepta să termine școala și să ajungă la antrenament. La primul meci la care a jucat în teren, a aruncat la poartă în continuu și a înscris 13 goluri. „Eram foarte entuziasmată, numai eu luam mingea. Și așa am rămas la 9 metri, unde mă simt cel mai bine.”

La început, își dorea să ajungă la echipa Universității Cluj, pe atunci Jolidon, unde mergea des cu bunicul ei la meciuri și vedea jucând echipe ca Oltchim. La 17 ani, a debutat la echipa de senioare a Universității Cluj. Era cea mai mică din echipă și „mai fricoasă pe atunci”, nu prea avea încredere în ea, dar a câștigat-o pe treptat. A contat fiecare încurajare și felicitare, fiecare „Aruncă cu tupeu!” și „Hai, intră!” din partea antrenoarei Carmen Amariei, care i-a fost mentor. A contat susținerea părinților, care i-au fost mereu alături, și a colegelor de echipă, care au ajutat-o să se integreze. „E benefic să ai jucătoare cu experiență lângă tine, de la care poți să înveți. Chiar dacă, fiind mic, nu prea ai multă tehnică de la început, prinzi de la fiecare. Cred că asta e cel mai important.”

De trei ani, de când joacă la Zalău – după un sezon la Dinamo –, crede că a progresat și că și-a „îmbunătățit jocul cu procente bune”. A primit încredere din partea antrenorului Gheorghe Tadici, răbdare și minute în teren, încă de la primele meciuri. „Eram foarte haotică ca jucătoare, mi-a dat o altfel de abordare a jocului și luciditate. Chiar m-a ajutat foarte mult, și din punct de vedere fizic.”

Acum învață de la colegele cu experiență de la echipa națională; jucătoare precum Cristina Neagu, care o susține și îi dă sfaturi – de exemplu, cum să aibă curaj și să fie mai decisă în atac, să termine acțiunile în viteză. „Am încă foarte multe de învățat, sunt doar la început și încerc să prind câte ceva de la toate.”

Presiunea de a te ridica la nivelul așteptărilor

A primit vestea convocării în lotul extins de 21 de jucătoare (din care vineri se vor alege cele 18 care fac deplasarea în Danemarca) cu bucurie. „E visul fiecărui sportiv de performanță să ajungă aici și să își pună amprenta prin ceea ce face.” A avut însă și emoții, pentru că nu simțea că e încă în formă maximă din punct de vedere fizic. Venea după o perioadă complicată, în care a fost depistată pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 și a stat peste două săptămâni în izolare.

În primele zile de pregătire, antrenorii Bogdan Burcea și Robert Licu au pus accent pe apărare și pe întărirea relațiilor de joc. „Suntem multe jucătoare noi și am vrut să închegăm cât mai bine jocul: pe atac să fie cât mai precis, iar apărarea cât mai compactă. Suntem încrezătoare, sperăm la un loc cât mai sus la aceste europene. Fetele sunt destul de pozitive, așa le-am simțit.”

Despre cum e să fii la început într-o echipă de la care sunt mereu așteptări, Alexandra spune că simte „puțină presiune să nu dai cumva greș, să fii la nivelul așteptărilor, dar încerc să fiu pozitivă și să nu mă descurajez dacă fac mici greșeli, care sunt normale într-un fel. Încerc să le gestionez cât mai OK. Fetele chiar mă susțin, îmi dau încredere.”

„Toată lumea vrea ca echipa națională să ajungă cât mai sus, să fie pe locuri de podium chiar. Cred că toată lumea își dorește acest lucru, inclusiv noi, care suntem aici și muncim pentru asta.”

Dincolo de emoțiile unui posibil debut la un turneu final, o astfel de convocare vine și cu extra motivație de a atinge un nivel cât mai bun. „Clar există și partea asta, în care vrei să fii foarte motivat și la nivelul așteptărilor, să poți să creezi o situație bună pentru o jucătoare cum e Cristina, de exemplu, la noi în echipă, care e foarte bună și cumva să o susții și să te ridici la nivelul ei. Deși unele suntem mai mici, nu avem atât de multă experiență în meciuri de genul ăsta, dar sperăm să putem aduce un plus.”

Alexandra simte și că e important să arate că merită convocarea și șansa primită. „Poate nu toată lumea e de acord că sunt aici. În general, nu citesc nimic legat de asta, dar undeva sunt conștientă că trebuie să arăt că merit asta și să-mi aduc aportul. (…) Sper să pot ajuta și în apărare, și în atac. Încă nu știu ce va fi acolo, dar o să încerc să ajut pe ambele planuri. Încă nu am vorbit cu antrenorii, dar e clar că își doresc să fiu la nivelul care se cere.”

Și ea își dorește să fie la un nivel cât mai bun. Să continue să progreseze, să fie constantă, să-și folosească cât mai bine punctele puternice – șutul de la 9 metri și apărarea – și să-și îmbunătățească luciditatea, viziunea jocului, limpezimea în atac, pentru că uneoi se pripește, nu ia mereu decizia cea mai bună.

Visează, „ca toți sportivii care fac performanță în handbal”, să ajungă la una dintre echipele mari ale Europei, să joace meciuri în Liga Campionilor, poate și la Jocurile Olimpice cu Naționala. Dar ce-și dorește cel mai mult, încă de la început, când nu știa încă cum va arăta acest drum, e să aibă un impact în handbalul românesc. „Nu pot să zic că am avut neapărat o jucătoare sau o echipă preferată. Îmi plăcea sportul în sine. Îmi plăcea ideea de a face parte din sportul ăsta și să ajung cât mai sus, să pot să-mi pun amprenta pe această țară; și încă îmi doresc asta, să fiu cineva.”

*

Povestea Alexandrei Severin face parte din seria Handbal – Rising Stars, unde scriem despre formarea, evoluția și încercările sportivelor care vor duce handbalul românesc mai departe.

Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES