Anglia se trezește din cel mai crunt coșmar, elimină Columbia și scapă de blestemul înfrângerilor la loviturile de departajare!

Lead.ro 3 iulie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

Tinerii Angliei câștigă cel mai dur și mai apăsător meci de la această Cupă Mondială, se califică în sferturile de finală și dovedesc că au și singura calitate care a lipsit, ani buni, tuturor generațiilor excelente înaintea lor: putere mentală. Cine a mai pomenit ca Anglia să câștige un meci după ce a fost egalată în prelungiri? Cine a mai auzit de o echipă a Angliei care să câștige la loviturile de departajare?

*

Strivite sub presiunea așteptărilor de acasă, Columbia și Anglia n-au reușit mare lucru într-o optime de finală care se anunța, încă de acum câteva zile, o bătălie a nervilor. Iar nervi au fost din plin.

Au fost și spații, pentru că nicio echipă nu s-a retras prea mult spre propriul careu – dar ideile au lipsit. În locul lor, intrări tari și lupte de cocoși: îmbrânceli, intrări la intimidare și câte-un brânci în panorurile publicitare de pe margine.

Și dintr-o astfel de luptă a ieșit penaltiul Angliei, transformat, cum altfel, de Harry Kane: al șaselea gol la acest Mondial pentru tânărul căpitan al insularilor.

Fără James Rodrigues, omul lor cheie, nerefăcut la timp pentru cel mai important meci din istoria recentă a echipei sale, sud-americanii și-au pierdut definitiv capul. Au urmat minute întregi de întreruperi, faulturi dure, simulări caraghioase și sentimentul că un cartonaș roșu e mai probabil decât un gol în poarta Angliei – mulțumită de lipsa ritmului și spațiile tot mai mari din jumătatea adversă.

O singură ocazie și-a creat Columbia până în minutul 90 – și asta pe jumătate -, dar șutul lui Cuadrado s-a dus în susul tribunei dominate de columbieni. Când și torpila expediată, în minutul 92, de Mateus Uribe a fost respinsă în corner de portarul Pickford (numai el știe cum), Anglia părea sigură de izbânda ei.

Yerri Mina n-a fost de acord. Fundașul Barcelonei a sărit mai sus decât toată lumea, a dărâmat doi coechipieri în zbor, și a împins meciul în prelungiri – al treilea gol al lui în Rusia!

De aici încolo, în prelungiri, toate coșmarurile și dezamăgirile adunate de echipa națională a Angliei în cei peste 50 de ani de înfrângeri, multe dintre ele dramatice, au început să se vadă pe chipul colectiv al unui grup care părea, până la crunta lovitură încasată, neînfricat.

Dincolo, columbienii s-au instalat mai comod la volan și, puțin câte puțin, au împins jocul spre jumătatea adversă, unde Falcao și colegii s-au strecurat, cu tot mai mult curaj, între fundașii centrali englezi. Abia în a doua repriză a prelungirilor și-a revenit Anglia din șoc. Aici, jocul s-a echilibrat, faulturile s-au rărit și presiunea a tot crescut, dar oboseala a luat locul ambițiilor ofensive. Așa că meciul a alunecat spre loviturile de departajare – spaima acestei națiuni care a inventat jocul, dar n-a reușit niciodată să câștige un meci important la loviturile de departajare.

A făcut-o acum, deși a ratat prima. A făcut-o pentru că această echipă a Angliei pare decisă să nu privească înapoi, ci înainte. Unde mai pui că Gareth Southgate, antrenorul de azi, a ratat penaltiul decisiv în semifinala din 1996 cu Germania – ce poveste!

Iar la Moscova va răsuna linia preferată a englezilor – „Football is coming home‟. Din 1966 și până azi, englezii și-au spus treaba asta la fiecare turneu final. După ani buni în care versurile au fost cântate cu autoironie, suporterii „Leilor‟ chiar încep să creadă în visul lor. Deja cred în echipa lor.

Pentru Anglia urmează sfertul de finală cu Suedia.

***

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories