Australia bifează primul punct în meciul cu Danemarca, dar europenii au prima șansă la calificare

Danny Coposescu 21 iunie 2018

După înfrângerea strânsă contra Franței, favorita multora la trofeu, Australia s-a zbătut între mândria unei prestații curajoase și decepția rezultatului. Dar entuziasmul care le-a lipsit pe parcursul maratonului de calificare a revenit înaintea unei partide pe care n-avea voie s-o piardă. Obiectivul ăsta a fost îndeplinit, dar rămâne senzația că, împotriva unor danezi care continuă să strângă puncte fără să-și atingă adevăratul potențial, se putea mai mult.

Australia 1-1 Danemarca

Modestia nu-i tocmai punctul forte al lui Bert Van Marwijk. Încrederea în propriile forțe a crescut la cote astronomice după ce colecția franceză de „all-stars‟ a avut nevoie de VAR și autogoluri pentru a-i întrece echipa. În sensul ăsta, poate că amenințarea unui Christian Eriksen nu-ți mai deranjează somnul. „Puteți să-mi puneți 100 de întrebări despre Christian Eriksen. Îl cunosc din Olanda, îl știu pe de rost.‟

Așa o fi, dar înțelepciunea asta nu folosește la nimic dacă n-o dai mai departe. Nu e secret de stat că danezul lui Tottenham se furișează târziu în careu pentru a finaliza șanse. Cam așa a marcat Eriksen o bună parte din cele 12 goluri în ultimele sale 14 meciuri la națională și exact așa a deschis scorul la Samara. Sainsbury și Milligan, atât de impresionați cu Franța, nu s-au descurcat deloc cu mai puțin titratul Nikolai Jörgensen, care l-a servit ca la carte pe decar. Totul deja în minutul șapte.

Însă Danemarca are un temperament straniu. În ciuda resurselor de joc care i-ar permite să confiște mingea și s-o ascundă de adversar, Age Hareide trebuie să tragă de jucătorii săi pentru a-i convinge să nu se retragă în propria jumătate. Iar acolo, fundașii laterali Dalsgaard și Larsen sunt ușor de pus pe fugă, cum ne-a demonstrat și Peru. Bundesliga i-a învățat pe australienii Leckie și Kruse cum să exploateze astfel de spații.

Păcat că cei doi nu le au la fel de bine cu centrările. Săracul Nabbout a făcut febră musculară la gât de la atâtea pase lansate în altă stratosferă. Dar nu-i bai, câtă vreme adversarii continuă să sufere de „Umtitită‟ – o condiție foarte contagioasă care nu te lasă să-ți ții mâinile acasă. Yussuf Poulsen era oricum predispus infecției, după penaltiul comis jocul precedent. După boacăna de azi, semnalizată de VAR, poate că danezii ar trebui să-și marcheze atacantul om la om când ajunge în propriul careu. Mile Jedinak e expert de la punctul cu var și egalarea a fost meritată.

Palma asta nu i-a trezit deloc pe scandinavi. Dimpotrivă, mai ales în repriza secundă, talentul principal al Australiei a găsit spațiu de desfășurare. Tom Rogic e cunoscut ca „Vrăjitorul din Oz‟ între fanii lui Celtic – un playmaker languros, smuls parcă din altă eră a fotbalului. Când rupe ritmul și plutește între linii, nimeni nu e la fel de capabil să provoace haos în rândurile adversarilor.

Dar valurile de atac s-au oprit mereu la mal sau în mănușile lui Kasper Schmeichel, care a depășit săptămâna trecută seria record de minute fără gol primit stabilită de tatăl său. Portarul lui Leicester se dovedește a fi omul decisiv în formația asta, pentru că deși are deja în buzunar o reușită și un assist, Eriksen se face prea des nevăzut la Mondialul ăsta.

La finnal, Van Marwijk nu și-a putut ascunde nefericirea după o oportunitate ratată: „Am fi meritat mai mult, pentru că am avut controlul. Speram la patru puncte în stadiul ăsta. După 20 minute, au început să se teamă de noi. Nu le pot reproșa nimic, pentru că am fi meritat victoria.‟

Întâlnirea cu Peru se joacă acum pe viață și pe moarte pentru australieni.

 

Foto: Maksim Blinov / Sputnik/ Hepta / Sport Pictures

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.