(Corespondență din Belgrad)
„Make some noise, Belgrad!”, a strigat crainicul bazinului de pe malul Dunării vineri seară, când David Popovici a întors după primii 50 de metri ai finalei la 200 de metri liber. Era sub recordul mondial stabilit de Paul Biedermann în 2009 (1:42.00). A continuat la fel, fiind sub record și după al doilea bazin. Antrenorii și stafful României erau în picioare, urmărindu-l, la fel și cei câțiva români care fluturau steaguri tricolore.
David a oprit cronometrul la 1:43.13, al cincilea timp din istorie și cel mai bun al anului, apoi a venit în zona mixtă. Cât timp antrenorul i-a luat sânge pentru testul de lactat, a cerut o sticlă cu apă și s-a așezat, iar câțiva copii l-au rugat să le semneze autografe pe căști de înot.
„You needed only one second to beat the World Record”, i-a spus unul dintre ei.
A vorbit apoi cu jurnaliștii străini, s-a dus la ceremonia de premiere și a revenit în zona mixtă, pentru discuția cu presa din România.
Despre abordarea cursei a spus că „am încercat să plec cât de tare pot, în același timp să mențin și un easy speed, o viteză rapidă, dar constantă și relativă, după aceea să accelerez pe al treilea 50 și pe ultimul să încerc să-l bubui. Asta am vorbit fix înainte de cursă, e strategia noastră obișnuită.”
Se bucură că a reușit să-și păstreze ambele titluri, fiind doar al doilea înotători care face dubla la două ediții consecutive de Campionat European, „dar cum am tot repetat, nu a fost niciodată obiectivul meu asta. Încerc să-mi fac cursele, să mă bucur de concurs, de soare, nu în fiecare zi am șansa să concurez alături de Djaković, de Rapsys. De obicei, la antrenament, când am antrenamente de 200 liber sau 100 liber, trebuie să mă antrenez singur. Și ajută mult să mă antrenez, între ghilimele, în condițiile astea, la concurs.”
Despre cum a simțit diferit cursa aceasta față de cea de la Fukuoka, spune că „În primul rând, am fost mult mai pregătit pentru asta decât pentru cea de la Fukuoka. Acolo, pur și simplu, absența unor antrenamente s-a făcut simțită. Iar acum, prezența mea și implicarea mea la antrenamente s-a făcut simțită..” A obosit și acum, dar nu ca atunci: „Am obosit fix cât trebuia să obosesc. Exact cum ar trebui. Mult, dar fără să simt că mor și mi se duce tot gazul.”
Ce l-a mulțumit la acest concurs, unul în care a părut relaxat și zâmbitor? „Sunt mulțumit de tot. Sunt mulțumit că am trecut cu bine pe ziua de ieri. Și, cum am zis și ieri, ziua de ieri a fost un antrenament foarte bun pentru orice scenariu poate apărea la Jocuri. Chiar dacă la Jocuri nu o să am patru curse într-o zi, o să fie altfel de presiune, altfel de public, altă temperatură.”
Vor fi și alte ore la care va înota la Paris, mult mai târzii, dar el și antrenorul său au deja în plan să se adapteze la asta: „Am vorbit cu domnul Adi și o să ne apucăm curând să facem antrenamente exact când o să fie calificările, semifinalele, finalele. Dacă trebuie să ne antrenăm la 12 ziua sau 10 noaptea, asta o să facem.”
În rest, spune că nu va schimba nimic în cele cinci săptămâni rămase până la Jocurile Olimpice: „Nu o să fac nimic special. Adică o să ne pregătim din ce în ce mai mult pentru concurs și o să adaptăm antrenamentele la asta. Nu trebuie decât să fac ceea ce știu să fac. Să nu încerc să schimb nimic, să mănânc la fel, să mă culc la fel de devreme și să am încredere în proces și în mine. Cam asta cred că ar trebui să facă un sportiv în pregătirea, în apropierea unei competiții atât de importante.”
Foto: Profimedia Images