Care-i cel mai important cadou oferit de această echipă națională? Și ce urmează de-acum încolo?

Există fotbal spectacol, care te ține 90 de minute cu sufletul la gură. Există fotbalul pragmatic, care îți încearcă răbdarea. Există fotbalul super tacticizat, care îți testează mintea. Sunt multe feluri de fotbal, dar cel mai frumos e fotbalul povestit.

În fotbalul povestit, o fază de gol poate ține și jumătate de oră. Urcă fundașul stânga, scoate în spate la mijlocaș, schimbare de direcție pe dreapta, extrema preia, fundașul dreapta învăluie, scoate la șut pe 16 metri, fentă de șut, dribling scurt, centrare moale pe 8 metri, la bara a doua, cap și gol..

„Frame” cu „frame”, ajungi la cele mai fine detalii: cum au stat fundașii adverși, ce căuta nu-știu-care în careu, portarul ce păzea, acolo, în buza careului de 6? Și-apoi, când „zoom”-urile s-au epuizat, treci la „gros plan”: spiritul echipei, atmosfera din vestiar, emoția tribunei, drumul spre stadion, plin de peripeții, ultimele cântece ale galeriei, unde se transferă băieții, și tot așa, până când chelnerița cere ultima comandă, în timp ce tu și gașca ta ați mai „temporiza” preț de-o bere.

Putem să povestim din nou despre fotbalul românesc

Marea bucurie pe care ne-o face Generația U21 a lui Radu, Ianis Hagi și Pușcaș este că ne readuce fotbalul povestit. Aproape că uitasem de el, cum uiți de vreun joc de societate pe care-l jucai în draci în taberele din liceu sau în vacanțele dintre sesiuni, la facultate, și-apoi îl descoperi din nou și nu te mai saturi de el.

De mai bine de 10 ani, de la acel România – Olanda 0-2 de la Euro 2008, meci care a arătat limitele generației lui Chivu și Mutu, despre fotbalul românesc nu s-a vorbit decât, cel mult, în bășcălie. Miștouri și văicăreală.

Generația nouă a schimbat asta prin parcursul ei spectaculos din preliminarii și prin jocul frumos de la Euro 2019, în Italia și San Marino. Echipa lui Mirel Rădoi a jucat și împotriva Croației, și împotriva Franței, și împotriva Germaniei meciuri extraordinare, meciuri de poveste, la propriu și la figurat. Despre meciul cu Anglia ce să mai zicem, e genul de meci pe care-l prinzi de două-trei ori în viață, genul de meci pe care îți dorești să-l poți povesti, mai departe, după ce l-ai disecat de 100 de ori cu prietenii, și copiilor și nepoților tăi.

Prieteni, putem să vorbim din nou despre fotbalul românesc! Ce poate fi mai frumos de atât?! De aici încolo, mai experte sau mai chibițești, mai subictive sau mai aplicate, mai aprinse ori mai așezate urmează concluziile. Ele nu pot începe decât de la premisa că România a arătat un joc matur și modern, un fotbal curajos, special în multe privințe, un joc care ne îndreptățește să fim optimiști și în privința Olimpiadei de vara viitoare, unde vom reprezenta Europa alături de Spania, Germania și Franța, și în privința viitorului Naționalei mari.

Citește și de ce iubim această echipă națională și de unde vine succesul ei

„Performanța de la Euro trebuie să fie un punct de cotitură în evoluția fotbalului românesc”, spunea, după meciul cu Germania, Mirel Rădoi, „cel mai mândru dintre români” după turneul făcut de băieții noștri. Până una-alta, performanța de la Euro 2019 va fi un punct de cotitură , în primul rând, în carierele acestor jucători. Parcursul frumos de la Euro i-a dus, pe cei mai mulți dintre ei, la o răscruce de drumuri. Doar Radu (răscumpărat pe circa 12 milioane de euro de Inter și lăsat încă un an la Genoa), Rus (transferat la Mol Vidi, în Ungaria) și Băluță (care din vară va juca pentru Brighton, în Premier League) știu exact ce vor face din toamna aceasta.

Urmează o perioadă esențială

Așa cum, la Mondialul din 1990, tinerii noștri din generația lui Gică Hagi erau curtați de feluriți impresari, de ajunsese cantonamentul de la Telese Terme mai rău ca un „duty free”, așa sunt și azi curtați jucătorii Naționalei mici. Stilistica s-a schimbat, desigur, n-au mai dat buzna samsarii prin camerele jucătorilor, ca acum 30 de ani, dar noua generație trebuie să învețe din experiența generației lui Gică Hagi, o generație care, catapultată din comunism în plin capitalism occidental, prost sfătuită în multe cazuri, a pierdut ani buni – și poate șansa unei performanțe mai mari decât sfertul din ’94 – pentru că a făcut, la un moment dat, niște alegeri greșite.

Ce se va întâmpla cu Manea, dublul campion cu CFR Cluj, integralist la acest Euro? Ca și Ianis, are și el deja, până la vârsta asta, experiența unui transfer neconcludent în străinătate. Încotro o va lua? Va reuși să se impună ca titular în Occident, de acestă dată? Dar cu Nedelcearu ce se va întâmpla? Și el a fost integralist, nume importante sunt vehiculate în legătură cu numele său. Va reuși să facă saltul de calitate din Rusia spre Vest? Dar Pașcanu? Va debuta, în fine, la echipa mare a lui Leicester sau va încerca o nouă aventură? Tot în Occident, sau în România, unde are o cotă excelentă? Ce se va întâmpla cu inimosul Ștefan, de la Sepsi? Va face față Băluță nivelului de la Brighton, acolo unde Andone, o vreme titular la Naționala mare, e mai mult rezervă? Va mai rămâne Cicâldău la Craiova după tot ce a arătat la Euro, unde a fost printre cei mai buni dintre „tricolori”? Va reuși Gigi Becali să profite de acest Euro și să-și satisfacă „pohta” unor transferuri de zeci de milioane pentru Man și Coman? Sau vor rămâne cei doi la FCSB, cu toate riscurile ce decurg de aici – vezi cazurile lui Nedelcu și Moruțan. În fine, cât de sus vor ajunge Ianis Hagi și George Pușcaș, vedetele României la acest turneu. Se vorbește deja despre Barcelona și Inter Milano. E greu să rămâi cu mintea limpede, la „sub21” de ani, când auzi astfel de rumori…

Cu fotbalul său articulat și pragmatic, anume pe profilul oamenilor săi de bază, Mirel Rădoi ne-a demonstrat că poate scoate maximum din fiecare jucător al său. Dar una e grija lui Mirel Rădoi, una înseamnă mediul de la echipa națională, una sunt dragul tribunei și interesul presei românești și cu totul altceva e să mergi la un club nou din afară. Nu stă nimeni acolo să-ți curețe ouăle la micul dejun. Tocmai de aceea, acest „mercato” de vară început cu zvonurile din Italia și anul ce va veni vor fi decisive în destinul acestei generații și, mai apoi, în destinul Naționalei noastre. De cum se vor adapta tinerii noștri jucători „sindromului post-Euro” vor depinde multe.

Forțat de valul de simpatie și de entusiasm din jurul selecționatei de tineret, Cosmin Contra e și el în fața unor importante dileme. Câți dintre jucătorii de la Euro 2019, mulți dintre ei deja debutați la echipa mare, vor deveni titulari în preliminariile pentru Euro 2020? Forțăm pasul înainte cu întreaga generaței sau continuăm cu melanjul dintre cei cu experiență și cu doar câțiva tineri? Iată una dintre marile dileme ale fotbalului nostru: în sfârșit, avem ce dezbate, în sfârșit avem ce povesti despre fotbalul românesc!