Încă o dată: de ce iubim Naționala asta și de unde vine succesul ei?

Ciprian Rus 22 iunie 2019

E un exercițiu esențial, când pierzi, să înțelegi unde ai greșit, să vezi de unde vin erorile de concepție sau de parcurs care te-au dus la înfrângere. Dar e sănătos să faci exercițiul ăsta și când câștigi. Nici victoriile de la Euro 2019, nici entuziasmul din jurul lor – tribune înțesate de români și la San Marino, și la Cesena, și la meciurile de acasă ale „tineretului” de la Cluj și Ploiești, în preliminarii – nu vin de nicăieri. Succesele de la San Marino și Cesena nu sunt întâmplătoare, după cum nici emulația din jurul acestor tineri jucători nu e întâmplătoare. La intersecția lor e meciul teribil cu Anglia de la Cesena, în care dragostea tribunei și jocul nebun al alor noștri se explică și se completează cum nu se poate mai frumos.

E greu de spus ce a fost mai întâi: jocul nebun, care te ține-n fotoliu la 220, sau afecțiunea aceasta dezinteresată a tribunei. Adevărul e că, după 20 de ani de crunte dezamăgiri, ne era dor de rezultate, iar trupa U21, neînvinsă în toată campania de calificare și victorioasă în primele două meciuri de la Euro ne-a oferit rezultate extraordinare, în fața unor echipe una și una: Bosnia, Elveția, Portugalia, Croația, Anglia. Dar parcă și mai dor ne era de un joc care să ne entuziasmeze. În lunga campanie pentru Euro 2019, Hagi Jr, Man, Pușcaș și Cicâldau ne-au oferit adesea jocul deschis și curajos după care tânjeam. Iar ce joacă România U21 la Euro 2019 e deja la nivelul următor.

De ce iubim echipa asta?”, ne-am întrebat imediat după calificare la Euro, care a adus peste 10.000 de oameni în tribunele de la Cluj și Ploiești. Dincolo de jocul spectaculos, direct și asumat, lipsit de alibiurile Naționalei mari din ultimele două decenii, iubim generația asta și pentru că a crescut sub ochii noștri. E deja mai bine de un deceniu de când Gică Hagi ne amenință cu puștii lui care vor cuceri fotbalul românesc și vor forma primul 11 al Naționalei. Era plin și pe atunci fotbalul românesc de oameni care ziceau grozăvii, e plin și azi. Unii au crezut în Hagi, cei mai mulți nu. Dar gura tot mai mare, tonul tot mai vocal al lui Gică Hagi a scos la lumină o întreagă generație – întâmplător contemporană cu fiul său, vor sublinia chibiții.

Măcar pentru a ne convinge că Gică e subiectiv când vine vorba de Ianis, mulți ne-am întors ochii, de câțiva ani buni, spre generația lui Hagi Jr. Înainte de a fi subiecții unor tranzacții de milioane de euro, pe Ianis, Răzvan Marin, pe Florinel Coman i-am descoperit mai mult de gura lui Gică. Și i-am descoperit – surpriză! – jucând fără complexe, pe atac, talentați, plini de improvizație. „Mai talentați decât generația mea”, cum recunoștea selecționer Mirel Rădoi, tânăr și el.

Și mai iubim echipa asta și pentru că e echipa tuturor. Generația asta chiar e generația României așa cum e ea. Sunt aici și copii de mari internaționali, de oameni influenți, ca Răzvan Marin, Marco Dulca sau Ianis Hagi, dar sunt și copii crescuți cu greu, precum Alex Pașcanu, prin străinătate. Și unii, și alții ne-au arătat că merită să fie la loturile de tineret. Din ambiția unora de a demonstra că se pot ridica la înălțimea numelor pe care le poartă pe tricou și din încrâncenarea celor din afară de a demonstra că, deși sunt diferiți de tinerii englezi, italieni sau spanioli, pot fi cei mai buni, s-a născut această echipă nu doar foarte talentată, ci și cu mult caracter, așa cum ne povestea Alex Pașcanu.

Dar ca să înțelegem și mai bine resorturile succeselor de azi, trebuie să căutăm originea lor. „De unde vine succesul Naționalei U21”, ne-am întrebat, din nou, acum câteva luni. Trei concluzii clare s-au desprins atunci.

Osatura echipei vine din Occident

De-a lungul celor zece meciuri de calificare, primul 11 a oscilat în funcție de mai multe variabile. Dar, în mare, osatura echipei a rămas aceeași: Ionuț Radu – Alex Pașcanu – Ianis Hagi – George Pușcaș. Cu toții, și nu doar ei, au experiența unor stagii la echipe serioase din Occident, precum Inter Milano, Genoa, Leicester, Fiorentina sau Benevento. Nu e o întâmplare…

Naționala „Gică Hagi”

Dacă Occidentul dă osatura echipei, Gică Hagi plusează, pe lângă aportul propriului fiu, cu grosul trupei de la tineret. Ambii selecționeri trecuți pe la U21 laudă munca lui Hagi și recunosc că proiectul fostului nostru decar îi ajută foarte mult.

Nu mai puțin de 11 jucători selecționați pentru Euro 2019 sunt de la sau au trecut pe la Academia Hagi: Ianis Hagi, Radu Boboc, Virgil Ghiță, Tudor Băluță, Andrei Ciobanu, Denis Drăguș (accidentat între timp), Cristian Manea, Cătălin Căbuz, Florinel Coman, Alexandru Cicâldău și Dragoș Nedelcu. O echipă tare – cu portar cu tot – numai de la Academia Hagi! Ce-i drept, mulți mingicari de la mijloc în sus, dar așa sunt echipele lui Gică Hagi…

Efectul „Regulii U21”

Numeroasele soluții avute la dispoziție de selecționerii U21 nu ar fi fost posibile fără regula U21. Nu mai puțin de 124 de tineri U21 au fost înscriși de echipele din Liga 1 la startul sezonului. Lor li se adaugă numeroșii tineri jucători români care evoluează la academii sau cluburi din străinătate.

Puternica promovare a tinerilor în Liga 1 a făcut posibil să avem, sezonul acesta, un derbi Viitorul – FCSB în care au fost pe teren nu mai puțin de 13 jucători U21, iar trei dintre ei au și marcat!

În fiecare etapă, în jur de 40 de jucători U21 prind minute bune pe teren, deși regulamentul cere doar 16, câte unul de echipă.

*

Sunt, desigur, multe alte subtilități care ne-au adus unde suntem azi, la doar un pas de semifinalele Europenelor și de participarea, după 56 de ani, la Jocurile Olimpice de Vară cu o selecționată de fotbal. Să ajungem să ne calificăm, și o să avem vreme să căutăm mai departe! Direcțiile mari le știm de acum și trebuie să mergem înainte pe ele. Și, dacă se poate, să nu mai lăsăm totul în seama lui Gică Hagi…

Foto: FRF

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.