Câteva cifre și lucruri mai puțin știute despre turneul care o să ne ocupe gândurile în următoarea lună

Andreea Giuclea 6 iunie 2016

Sub ploaia care a căzut nemilos în luna mai peste parizieni, dând peste cap programul de la Roland Garros și ridicând cotele Senei, între amenințări teroriste și greve ale sistemului de transport, Franța încearcă să facă loc fotbalului. Timp de o lună, de pe 10 iunie pe 10 iulie, va găzdui 51 de meciuri, 552 de jucători, 2,5 milioane de spectatori, 1,5 milioane de turiști și peste 2.000 de jurnaliști.

E al 15-lea turneu final european și a treia oară când acesta are loc în Franța, după ediția inaugurală din 1960 (la care au participat doar patru echipe) și cea din 1984. Tot Franța a găzduit și Campionatul Mondial din 1998 – pe care l-a și câștigat –, primul cu 32 de echipe.

Acum, tot pe pământ francez are loc cel mai mare campionat european de până acum. E prima ediție care va reuni 24 de echipe care vor juca 20 de meciuri în plus faţă de 2012.

Ca să intrăm în atmosferă, am strâns câteva cifre și lucruri mai puțin cunoscute despre turneul final spre care ne îndreptăm privirile în următoarea lună.

  • Noul format a permis unor țări să se califice pentru prima oară la un turneu final. Astfel, vom vedea cinci debutante în Franța: Albania, adversara României în grupa A, Islanda, Irlanda de Nord, Slovacia și Țara Galilor.
  • Dintre ele, Islanda mai bate un record, fiind cea mai mică țară care a participat vreodată la un Campionat European, prima cu mai puțin de un milion de locuitori (circa 300.000). O calificare care îi dă șansa lui Eidur Gudjohnsen, golgheterul all time al Islandei, care a trecut pe la Chelsea și Barcelona, să participe la un turneu final la 37 de ani.
  • E prima oară când România, calificată după o pauză de opt ani, joacă meciul de deschidere. Din cele 13 meciuri jucate la Campionatele Europene precedente, România are o singură victorie, 3-2 cu Anglia, în 2000.

  • Anglia are lotul cel mai tânăr, cu o medie de vârstă de 25,8 ani, fiind și cea mai tânără echipă națională engleză din ultimii 58 de ani. Marcus Rashford, 18 ani, e cel mai tânăr jucător de la Euro; are coechipieri de 20 ani (Dele Alli), 21 (Raheem Sterling) și patru de 22. Doar patru jucători au peste 30 de ani. Germania e pe locul doi, cu o medie de 26,9 ani, în timp ce echipa cu cea mai înaintată medie de vârstă e Irlanda – 29.8 ani. Cu o medie de vârstă de 28.7 ani, România ocupă locul 19.
  • Tot Anglia deține un alt record – toți jucătorii din lot provin din campionatul englez, care mai găzduiește alți 116 fotbaliști de la alte echipe. 65 dintre jucătorii de la Euro joacă în Germania, 56 în Italia, 36 în Turcia și 35 în Spania.
  • De partea cealaltă, Islanda, Irlanda de Nord, Țara Galilor și Irlanda nu au niciun jucător care să provină din campionatele interne, iar Austria are doar unul. (Doi jucători din Țara Galilor joacă la Swansea, care face parte din Premier League.)
  • Juventus și Liverpool sunt echipele de club care dau cei mai mulți jucători la turneul final, câte 12. Totteham e pe doi, cu 11, apoi Manchester United cu 10, Barcelona, Bayern Munchen și Fenerbahce cu 9.
  • Cristiano Ronaldo și Zlatan Ibrahimović se vor afla și într-o cursă a recordurilor. Amândoi au înscris câte șase goluri în precedentele trei Europene și sunt la trei distanță de recordul lui Michel Platini (nouă, toate înscrise în 1984, pe pământ francez). Primul dintre ei care va înscrie va deveni primul fotbalist care marchează în patru Campionate Europene (șapte jucători au dat gol în trei ediţii).

13392021_1146175492101962_462084494826149561_o

  • Doar de două ori în istorie echipa care a câștigat Campionatul Mondial a ieșit şi campioană europeană, doi ani mai târziu: Franța în 2000 și Spania în 2012.

Câteva povești de urmărit:

  • Grupa A, din care face parte şi România, aduce în prim plan un duel între fraţii Xhaka, care se vor întâlni ca adversari. Granit Xhaka joacă pentru Elveţia, în timp ce fratele său, Taulent, joacă pentru Albania. Ambii s-au născut în Basel, unde s-a stabilit familia lor albaneză originară din Kosovo, şi acolo au început să joace. În timp ce Granit (25 ani), care tocmai a semnat cu Arsenal, a jucat mereu pentru Elveţia, Taulent (23 ani), fundaş la Basel, a ales Albania la seniori, după ce apăruse de câteva ori în tricoul Elveţiei, ca junior. Nu e prima oară când doi fraţi se întâlnesc la un turneu final – la Campionatul Mondial din 2010, Jerome şi Kevin Prince Boateng s-au întâlnit ca adversari în meciul Germania-Ghana, dar ei sunt fraţi vitregi.
  • Datorită backgroundului etnic şi a locului de naştere (Ucraina), mijocaşul lui Schalke Roman Neustädter avea dreptul de a juca pentru Germania, Ucraina, Rusia sau Kazakhstan în competiţiile internaţionale. După câteva meciuri în naţionala Under 20 a Germaniei, plus două amicale ca senior, şi după ce s-a vorbit de selecţia lui în Ucraina, Neustädter (al cărui tată a jucat pentru Kazakhstan) va reprezenta Rusia la Euro. A primit cetăţenia pe 30 mai şi a debutat pe 1 iunie. Rusia mai are în lot un jucător care-a primit recent cetăţenia (în noiembrie), pe portarul brazilian Marinato Guilherme.
  • Unul din cei doi antrenori ai Islandei, Heimir Hallgrimsson lucrează şi ca dentist. Fost jucător, Hallgrimsson şi-a redus orele de când s-a alăturat naţionalei, în 2011, dar are o clinică în oraşul natal Vestmannaeyjar unde pratică de câte ori îi permite programul naţionalei. După Euro2016, suedezul Lars Lagerbäck, celălalt antrenor se va pensiona, iar Hallgrimsson va continua singur ca manager al naţionalei.
  • Din lotul Suediei face parte psihologul şi videoanalistul englez Paul Balsom, care şi-a petrecut sezonul recent încheiat alături de revelaţia Leicester. Balsom colaborează cu naţionala Suediei din 1998.
  • După un an întrerupt de accidentări, căpitanul Cehiei Tomáš Rosický revine la naţională, unde n-a mai jucat din iunie 2015. Cehul în vârstă de 35 de ani vine în Franţa după încheierea unei perioade de 10 ani pe care a petrecut-o în tricoul lui Arsenal şi urmează să decidă ce va face în continuare după ceea ce probabil va fi ultimul său campionat european. Rosický spune că şi-a dorit să mai joace ca să nu-şi încheie cariera printr-o accidentare şi că un mesaj primit de la un copil refugiat din Siria i-a dat putere:

„Un copil dintr-o tabără de refugiaţi din Siria mi-a spus că una din dorinţele sale e să mă vadă jucând din nou”, le-a spus Rosický jurnaliştilor cehi. „Asta m-a emoţionat, pentru că am văzut ce rol important joacă fotbalul în vieţile oamenilor. M-a inspirat şi m-a ajutat să nu renunţ. A fost un impuls să merg mai departe şi să nu-mi închei cariera stând pe margine.”

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.