Ce pierde echipa națională – și chiar handbalul feminin românesc – când handbaliste emblematice sunt tratate cu indiferență

În martie 2016, Eliza Buceschi înscria 11 goluri împotriva Danemarcei la turneul preolimpic din Aarhus, iar România se califica la Jocurile Olimpice de la Rio, ultima ediție la care a Naționala feminină a participat. La finalul meciului – al cărei MVP a fost -, a dat interviuri desculță, cu o pungă de gheață bandajată în jurul gleznei drepte. Cu o zi înainte, nu putea să calce, iar tatăl ei, pe atunci secundul echipei naționale, nu credea c-o s-o vadă mergând mai devreme de 10 zile.

I-am pozat atunci glezna bandajată pe parchetul sălii din Aarhus. Cu toții – jurnaliști, suporteri, antrenori, colege de echipă –, i-am admirat și lăudat sacrificiul, dar nu ne-am întrebat și ce-a urmat pentru ea după acel meci. Faptul că a forțat, jucând cu infiltrații și medicamente pentru durere, i-a agravat accidentarea și a făcut-o indisponibilă pentru restul sezonului, un scenariu care s-a repetat de mai multe ori în următorii ani. Cel mai recent, la Campionatul Mondial din 2023, unde a jucat din nou accidentată – și a fost folosită mult, chiar și după ce România, antrenată de Florentin Pera, pierduse șansele de calificare la turneul preolimpic. Eliza Buceschi a fost cea mai bună marcatoare a echipei la turneul din Danemarca, dar a pierdut din nou restul sezonului, fiind indisponibilă următoarele patru luni pentru echipa de club. Ce a primit în schimb? Niciun semn din partea selecționerului în lunile care au urmat. N-a mai fost convocată la următoarele acțiuni ale echipei naționale, Florentin Pera spunând că vrea să testeze jucătoare tinere -, cum a povestit Eliza în postarea prin care și-a anunțat, toamna aceasta, retragerea de la echipa națională: „Nu vârsta sau accidentările m-au făcut să iau această decizie, ci mai degrabă modul în care s-au desfășurat lucrurile după Campionatul Mondial, turneu în care am jucat practic la sacrificiu, în dorința imensă de a ne califica la turneul preolimpic.”

Buceschi a devenit astfel a patra jucătoare care s-a retras de la echipa națională în ultimele luni, după Cristina Neagu, Crina Pintea și Nicoleta Dincă, fără ca vreuna să primească o recunoaștere reală din partea Federației Române de Handbal, fără un mesaj autentic de mulțumire sau un moment care să le marcheze retragerea.

România a pierdut dintr-un foc mai multe jucătoare care au fost emblematice în ultimii ani. Trei dintre ele au fost pe teren la ultimul rezultat important – bronzul mondial din 2015 –, au contribuit la ultima calificare la Jocurile Olimpice și au menținut echipa la un nivel ridicat. Conducătorii sportului n-au făcut nimic – cu siguranță nu suficient – să le convingă să se răzgândească, sau măcar să găsească un mod de a le folosi în continuare experiența și valoarea.

Un schimb de generații – unul despre care se vorbește de ani de zile în handbalul feminin și pe care actualul selecționer îl folosește ca explicație pentru fiecare decizie pentru care e criticat -, nu se face ștergând trecutul cu buretele și înlocuindu-l cu ceva complet nou, mai ales când trecutul e atât de valoros. Echipe mari, cum sunt Norvegia sau Franța, integrează treptat și coerent jucătoare tinere în sisteme funcționale, după ce trec printr-un proces de formare la echipele de junioare care urmează aceeași filosofie. Învață apoi de la colegele senioare și de la antrenori care au și ei longevitate pe bancă; de la jucătoare și antrenori care au fost deja acolo, care știu ce înseamnă să câștigi, pentru că așa se transmite o identitate și o cultură câștigătoare: trăind în mijlocul ei, simțind-o, preluând-o. Cine poate da mai departe o astfel de cultură în actuala echipă a României?

**

După retragerea Cristinei Neagu, selecționerul Florentin Pera i-a oferit banderola de căpitan coordonatoarei de joc Cristina Laslo, așezând-o astfel în centrul reconstrucției noii echipe. Laslo avea 27 de ani, era liderul generației care în 2014 câștiga aurul mondial la junioare și care acum formează nucleul naționalei de senioare, și era căpitanul echipei de club, antrenată de același selecționer.

Dar nici ea nu face parte momentan din echipa României. A fost exclusă din lotul convocat de Florentin Pera pentru Trofeul Carpați, un turneu amical care are loc în acest weekend la Cluj, unde e însă în prim-planul afișelor de promovare. În urma unui conflict între cei doi la echipa de club, Pera a trimis-o pe Cristina Laslo la echipa de tineret a Bisitriței, apoi a exclus-o și din lotul Naționalei, o decizie susținută de conducerea Federației.

Trofeul Carpați nu e orice turneu amical. Are un scop important, de pregătire pentru Campionatul European care urmează la finalul anului în Austria, Elveția și Ungaria. Va fi primul turneu final fără jucătoare ca Neagu, Pintea sau Buceschi, și e greu de înțeles de ce căpitanul și una din jucătoarele de bază lipsește din această pregătire. Cu atât mai mult cu cât motivul invocat de selecționer e lipsa ei de formă (motiv contrazis de Cristina și de președintele Federației): cele trei meciuri i-ar fi dat șansa să reintre în formă și să sudeze relațiile de joc cu colegele de echipă. La fel de greu de înțeles e și de ce sunt invitate șase echipe străine, dar nu a fost loc pentru o a doua echipă a României (România B) care să dea șansa mai multor handbaliste tinere să joace, dacă scopul declarat e construirea unei noi echipe pentru Jocurile Olimpice din 2028. La fel de greu de înțeles e de ce jucătoarele românce sunt atât de rar folosite de echipele de club în campionatul intern, inclusiv de echipa selecționerului, care spune însă că la echipa națională vrea să le „genereze încredere”.

României nu i-au lipsit niciodată handbalistele talentate, și nici din echipa de azi, așa tânără și neexperimentată cum e, nu lipsește talentul, însă el nu poate fi suficient.

Una din aceste tinere jucătoare e Alisia Boiciuc, medaliată cu bronz la Campionatul European U19 din 2023, unde a fost a treia marcatoare a turneului. Alisia are 19 ani, e coordonatoare de joc la Corona Brașov și a debutat în 2023 la echipa națională de senioare, dar nu a fost în lotul pentru Mondialul din 2023. La conferința de presă de dinaintea Trofeului Carpați, Alisia a vorbit despre onoarea de a juca pentru echipa națională și despre jucătoarele pe care le-a urmărit de mică, visând să ajungă în locul lor. Când a fost întrebată ce jucătoare au inspirat-o în mod special, a numit trei: Cristina Neagu, Eliza Buceschi și Cristina Laslo.

Toate trei lipsesc din echipa în care începe să-și facă loc Alisia, care ar fi avut cu siguranță multe de învățat de la fiecare din ele. Deși contextele pot părea diferite, absențele lor vorbesc, într-un fel sau altul, despre cum sunt tratate sportivele care au adus cele mai importante rezultate în ultimii ani, într-unul din sporturile cele mai iubite din România, dar tot mai puțin îngrijit și respectat de conducătorii săi.

Imagini: Sorin Pană / Sport Pictures (foto main) și  Nebojsa Tejic / kolektiff (foto text)