Constantin Popovici: „Succesul pe care l-am avut în ultimii ani mă motivează să arăt că pot și mai mult”

(corespondență Lead.ro de la Fukuoka, Japonia)

Constantin Popovici a revenit în sportul de performanță după opt ani în care a participat la spectacole de sărituri în apă pe vase de croazieră și în Cirque du Soleil, o decizie pe care a luat-o pentru că era dezamăgit de condițiile de antrenament din România, unde se antrena pe bureți. După multe accidentări, reveniri și căutări, la 30 de ani și-a găsit vocația prin high diving, cum ne spunea chiar el.

Îi place libertatea pe care o simte când sare de la 27 de metri, de pe cele mai spectaculoase stânci în Red Bull Cliff Diving World Series, și îi place că la unele sărituri simte că zboară. „Ai trei secunde care parcă nu se mai termină. Ai o senzație în care zici că ești în avion, mai ales cum te coordonezi și te poziționezi în aer, cu mișcări din mâini, ești ca un avion care aterizează.”

Anul trecut, Constantin Popovici (34 de ani) a devenit campion european la high-diving, fiind prima oară când această probă a fost introdusă la Campionatele Europene de Natație. Iar acum țintește o nouă medalie la Mondialele de Natație din Fukuoka (Japonia): nu a prins finala la sărituri de pe platforma de 10 metri, dar are șanse mai bune la sărituri de la mare înălțime (high diving de la 27 metri).

Vara asta s-a antrenat pentru ambele probe. A făcut un test în iunie, la Jocurile Europene, când a terminat pe locul 5 la general. Apoi a urmat un stagiu de pregătire în Austria, unde în timpul săptămânii făcea antrenamente de 10 metri în Graz, iar în weekend mergea la Tirol, un drum de cinci-șase ore cu mașina, pentru a antrena și săriturile de la mare înălțime, unde simte că potențialul e mai mare.

L-am întrebat pe Constantin despre parcursul lui, despre așteptările și ambițiile personale.

Când erai mic și ai început sportul, ce visai să realizezi?

Aveam vise să merg la Olimpiadă, dar nu mă gândeam la medalii. Sau mă gândeam, normal, dar erau foarte greu de realizat, pentru că aveam și mentalitatea asta, să zic, românească: noi suntem din România, nu avem șanse. Dar, ușor-ușor, mi-am schimbat mentalitatea cu plecările astea, unde am lucrat eu, pe vas, în Las Vegas, concursurile Red Bull. Și de când am revenit în sport, am altă viziune. Dar când eram mai mic, am fost la Olimpiadă în 2008. Speram să mai prind, eu știu, două, trei Olimpiade pe vremea aia.

Dar nu aveai încredere că poți să realizezi ceva acolo?

Aveam încredere că puteam să fiu acolo, un finalist. Dar mi se părea foarte greu de realizat. Nu imposibil, foarte greu de realizat. Cel puțin stând în România. Noi nu aveam bazin în România și era greu să visez să devin campion olimpic.

Și după ce ai revenit, îți era mai ușor?

Da, am altă mentalitate. Și știi, când ai deja niște succese, deja următoarele țeluri ți se par mai ușor de realizat. Ai mai multă încredere în tine. Succesul pe care l-am avut în ultimii ani, pot spune, mă motivează să arăt că pot și mai mult. Asta cred că mă motivează.

Și ce ar însemna mai mult?

Pot fi recorduri. De exemplu, anul trecut am avut două sau trei recorduri, nu mai știu. La noi nu e un record care să fie măsurabil din ceas, și atunci nu e omologat. Noi avem recorduri pe săritură: ce punctaj faci record în istoria sportului sau a unui campionat. Și anul trecut am avut cel mai mare punctaj dintr-o competiție ever și cel mai mare punctaj pe o săritură anume, ever. Anul ăsta mi-am bătut recordurile de anul trecut.

Ar fi fost frumos să câștig totul în high diving anul ăsta. Și eram singurul bărbat care câștigă tot într-un an. A fost Rhiannan Iffland, care a câștigat la fete, a intrat în cartea recordurilor. Ăsta poți spune că e recordul nostru. În rest, nu prea ai recorduri care să rămână. Dar sunt tot felul: vrei să câștigi totul anul ăsta; vrei să ai o distanță mai mare de la locul 1 la locul 2. Adică tot felul de lucruri din acestea, care arată valoarea din ce în ce mai mare a unui sportiv.

Sau să fii campion mondial, nu?

Sau să fii campion mondial, dar poți să fii campion mondial cu – dau un exemplu – 420 de puncte. Sau poți să fii campion cu 500 de puncte. Și deja e altceva. Și poate să fie distanța de 3 puncte de la locul 1, locul 2. Sau poate să fie de 60 de puncte.

Adică, eu aș vrea să fie ceva spectaculos. Uite, cum e David Popovici. A ieșit campion mondial cu record. Și noi avem aceleași țeluri. Puțin diferite, da.

Cât timp te mai vezi făcând asta?

Sărituri de la 27 de metri aș vrea să mai fac până la, nu știu, 39-40 de ani. Noi tot sperăm să se introducă la Olimpiadă. Acum, să vedem dacă va fi introdus în 2024 la Paris ca demonstrație măcar, ar fi o șansă în plus. Să vedem la următoarea ediție a Jocurilor Olimpice. Deci, de ce să nu continui până atunci? Și să sper la o medalie olimpică acolo, știu eu?

• A 20-a ediție a Campionatului Mondial de Natație are loc între 14-30 iulie, în Fukuoka (Japonia) și include șase discipline: înot, sărituri în apă, înot sincron, polo pe apă, înot în ape deschise și sărituri în apă de la mare înălțime/high diving. România va fi prezentă în concursurile de sărituri în apă, sărituri în apă de la mare înălțime și înot.

Componența lotului României:

Sărituri în apă: Constantin Popovici (platformă 10 m și high-diving), Cătălin Preda (high-diving), Alexandru Avasiloae (trambulină 1 m și 3 m), Angelica Muscalu (platformă 10 m), Amelie Foerster (trambulina 1 m și 3 m); Staff tehnic: Adrian Gavriliu, Florin Avasiloae, Adrian Cherciu (antrenori), Ludovic Culotta (kinetoterapeut).

Înot: David Popovici (100 m și 200 m liber), Andrei Anghel (50 m și 100 m spate);

Staff tehnic: Adrian Rădulescu, Marius Grigore (antrenori), Dragoș Luscan (kinetoterapeut), Marcel Ivan (psiholog), Silviu Anastase (antrenor federal) și Matei Giurcăneanu (secretar general). Conducător de delegație: Camelia Potec, Președinta Federației Române de Natație și Pentatlon Modern.

Calendarul Campionatului Mondial: 

14-22 iulie – sărituri în apă;
23-30 iulie – înot;
25-27 iulie – high-diving.

Foto: Red Bull Content Pool