Corespondență din Paris
După ce s-a calificat în finala la 200 de metri liber cu cel mai bun timp, într-o cursă pe care a condus-o în întregime și în care a dat impresia că a controlat-o așa cum și-a propus, David Popovici le-a spus jurnaliștilor prezenți în bazinul olimpic din Defense Arena că nu a fost o cursă ușoară, dar că e mulțumit de cum a decurs. „Sunt foarte mulțumit. Singurul lucru pe care puteam să îl fac, singurul obiectiv pe care îl aveam pentru astăzi era să mă calific către următoarea etapă. Și m-am calificat în finală – și primul, foarte tare! A fost o cursă nu ușoară, dar nu a zis nimeni că trebuie să fie ușor.”
Puțin mai deveme, un alt jurnalist l-a întrebat cum i s-a părut atmosfera din bazin. Chiar atunci, în impunătoarea arenă tocmai începuse imnul Franței, cântat de 17.000 de spectatori la unison pentru Leon Marchand, proaspătul campion olimpic la 400 metri mixt. În loc de răspuns, David s-a întors și a arătat către public.
„Publicul e incredibil”, le-a spus apoi și jurnaliștilor români. „Am mai fost la Jocurile Olimpice, dar în pandemie nu era public, așa că mă bucur că acum văd și eu ce înseamnă de fapt publicul de la Jocurile Olimpice și cum înotul, care la noi în țară nu e un sport atât de popular, umple o astfel de arenă; sau hală, e un stadion de fapt.”
Să înoate într-o astfel de arenă îl și copleșește, îl și încarcă, spune tânărul înotător. „Mă și motivează, mă și sperie, mă și entuziasmează, e foarte tare.”
Când cineva l-a întrebat dacă îl sperie ceva, a spus că „mă sperie același lucru care vă sperie și pe voi, numai că, din fericire, am destul de multă experiență cu concuratul la acest nivel. Și, da, deși sunt om și mă sperie multe lucruri, înotând aici și la acest nivel, simți că trăiești. Adică, da, e o frică, dar frica aia te ajută și te face să simți că trăiești cu adevărat.”
View this post on Instagram
