Miercuri, târziu în noapte, ultima conferință de presă din Defense Arena a început fără David Popovici, care încă vorbea cu jurnaliștii din zona mixtă. Înotătorul român a ajuns după ce întrebările pentru chinezul Pan Zhanle, medaliat cu aur, și pentru australianul Kyle Chalmer, clasat pe 2, s-au terminat. Prima întrebare din partea presei străine pentru David a fost despre cum se simte să știe că atunci când concurează îl privește o țară întreagă, având în vedere că el a adus primele două medalii pentru delegația României. Câtă responsabilitate simte?
„Întâi, îmi pare rău că am întârziat”, a început. „Se simte bine să mă privească toată țara și să fi scris istorie acum două zile, astăzi din nou. Iubesc asta. E un privilegiu să fiu aici, să pot face asta. O fac pentru țară, pentru toți cei care mă privesc și mă susțin, dar la finalul zilei o fac pentru mine, pentru copilul de 10 ani care visa la asta. Am făcut copilul acela foarte fericit.”
Din partea presei chineze, a fost întrebat apoi cum ar descrie cursa și recordul mondial stabilit de câștigător. „A fost iar o luptă de câini, am fost la o sutime de locul 2, dar și cel de pe 4 a fost la o sutime de mine. Asta se întâmplă în aceste curse scurte, nu totul e corect, să zicem așa. Dar toți am muncit extrem de mult și la final o sutime poate face diferența. Poate ai vrut să lipsești de la un antrenament într-o zi și n-ai făcut-o. Poate ai vrut să dormi mai mult, dar nu ai dormit. Poate ai vrut să mănânci junk food, dar n-ai mâncat. Acolo se simt sutimile.”
„Cursa lui Pan a fost incredibilă, a spulberat recordul mondial, dar sunt sigur că asta e doar o oportunitate pentru Kyle, pentru mine, pentru ceilalți, să încercăm să-l întrecem în viitor. Despre asta sunt Jocurile Olimpice, despre respect, fairplay și competitivitate. Și despre a concura. Nu doar despre a câștiga și a pierde, e despre a te întrece cu ceilalți.”
La final, a mai fost întrebat ce carte a adus cu el la Paris sau a citit recent, fiind cunoscut faptul că folosește des lecții din ce citește în înot:
„Există o carte pe care am ținut-o lipită de mâini în fiecare după-amiază liberă sau seara, înainte să adorm, și chiar am terminat-o recent. De obicei nu citesc atât de repede pentru că nu am prea mult timp, dar aceasta a fost lipită de mâinile mele și nu are nimic de-a face cu înotul. Se numește «Tigru alb» (în engleză «The White Tiger», de Aravind Adiga), este o carte destul de populară. Când am plecat de acasă nu știam ce carte să iau cu mine, aveam o mulțime de cărți în camera mea, nu știam pe care să o iau, așa că am rugat-o pe mama să-mi dea una și ea a spus să o iau pe asta.”
Foto: Profimedia Images
View this post on Instagram