Debutul perfect: Crina Pintea a strălucit în derbiul cu Ferencvaros, și-a început grozav cariera la Gyor

La scurt timp după ce vestea transferului la Gyor trecuse în public – chiar înaintea meciului cu Olanda din finala mică a Europeanului din decembrie – Crina Pintea ne spunea că știe foarte bine că nu-i va fi ușor la Gyor, dar că e pregătită să muncească, cum a făcut-o mereu, de la 16 ani, când și-a început drumul neobișnuit în handbal.

După excelentul debut de miercuri seară – opt goluri din opt aruncări în victoria clară, 39-33, contra lui Ferencvaros, principala rivală – nimeni nu va avea emoții pentru acomodarea Crinei: ea pare perfect pregătită pentru pasul ăsta.

„Sunt foarte bucuroasă pentru jocul de azi. Cred că am jucat așa de bine și pentru că toată lumea m-a primit bine, cu mare deschidere, la club. Vreau să felicit întreaga echipă pentru victoria asta, dar aș vrea să felicit și adversarele pentru că au luptat de la început până la final. Aș vrea să continuăm la fel și mai departe. Eu vă asigur că voi continua să dau 100% pentru echipă. Sunt foarte bucuroasă că mă aflu aici”, a declarat Crina la finalul meciului.

Ajunsă acum la 28 de ani, Crina Pintea are maturitatea, încrederea și experiența să joace la Gyor, fosta echipă a lui Ambros Martin, club care a dominat în ultima vreme Liga Campionilor: patru titluri în ultimii șase ani, inclusiv trofeele din 2017 și 2018. 

Creșterea Crinei – aleasă cel mai bun pivot al Europeanului francez – a fost sănătoasă, pas cu pas, experiență cu experiență, dar cel mai mult a ajutat-o încrederea pe care a simțit-o de la antrenorii străini. 

De când a plecat din România, de la Zalău, să joace în Germania, la Thuringer, și a simțit că antrenorii au încredere în ea, că joacă un rol important în echipă, a început să joace tot mai bine, atât la club, cât și la națională. Transferul la Issy Paris a dus-o un pas mai departe. A fost numită cel mai bun pivot din campionatul francez sezonul trecut și a devenit una din principalele marcatoare.

Nu i-a fost ușor de la început. „Dar eu sunt obișnuită cu lucrurile grele, În Germania, am jucat foarte bine, mă simțeam bine, dar în Franța n-am început bine. Venind și din România, nu am fost văzută foarte bine la început. Dar pe parcurs au văzut cine sunt, au văzut cât de mult muncesc, cât de mult îmi doresc, au văzut că după fiecare meci și antrenament rămâneam la individualizări și munceam în plus, și acum fac la fel. Am trecut peste dureri și n-am stat să mă plâng, nici nu am avut accidentări grave. Au văzut asta și mi-au dat șansa să joc, mi-au dat libertatea de a juca și de a face ce vreau eu în teren. De aia am spus că mi s-a schimbat viața, pentru că mi s-a oferit șansa să exprim ceea ce eu pot și în teren, și afară. Fetele mi-au spus de multe ori că eu sunt locomotiva și ele vin după mine și că orice-aș face eu, ele mă urmează. E foarte important să simți asta, în România nu aș fi putut face asta.”

E motivul pentru care și-a făcut un tatuaj cu Turneul Eiffel în spatele urechii și pentru care ne spunea, în timpul Europeanului, că la Paris i s-a schimbat viața.

Tot la Paris a semnat cu Gyor, o nouă etapă importantă din cariera ei, una începută cum nu se poate mai bine.

Pentru Crina și Gyor – trecută la două puncte în fața lui Ferecvaros – urmează acum o suită de cinci meciuri în campionatul Ungariei, înainte de ciocnirea cu CSM București în Liga Campionilor, pe 26 ianuarie. Cele două sunt favorite la primele locuri într-o grupă principală pe care Gyor a început-o cu maximum de puncte, 8, iar CSM cu 6, două în plus față de Kristiansand. În aceeași grupă mai joacă Krim (3 puncte), Ferencvaros (două) și Thuringer (unul singur).

CSM, rămasă fără Cristina Neagu pentru tot restul sezonului, va avea primul meci oficial din 2019 pe 10 ianuarie, contra Gloriei Buzău. Pentru prima dată în ultimii ani, CSM are o adversară serioasă la titlu: Râmnicu Vâlcea are trei puncte avans după primele nouă etape.

*

Povestea Crinei este aici. Iată un pasaj:

Crina Pintea își dorea să facă sport de mică și se ruga de părinți încă din clasa a V-a s-o lase. Era deja înaltă – 1,85 la 16 ani – și voia să-și valorifice fizicul, dar părinții se temeau că o să crească și mai mult. În plus, era cea mai mare dintr-o familie cu patru copii, care trăia din munca câmpului și creșterea animalelor, și era nevoie de ea acasă, în satul Slobozia din județul Bacău. „Noi asta am știut să facem, să muncim, să mergem la școală și să ascultăm de părinți”, își amintește Crina de copilăria în care se trezea la cinci și până la 12 noaptea nu se oprea.

Visa însă să facă sport, iar handbalul i-a intrat în suflet după ce-a văzut un meci la televizor; deși profesorul de matematică încercase s-o îndrume către volei, i-a plăcut mai mult handbalul și și-a convins în cele din urmă părinții spunându-le că altfel pleacă de acasă. A plecat oricum, dar de comun acord cu ei. S-a mutat la Vâlcea și a început să învețe baza pe care colegele ei o învățaseră cu ani în urmă.

Foto: EHF EURO © Nebojsa Tejic / kolektiff