Crina Pintea: „După toată situația din anul ăsta, noi nu facem magie. Sportul ăsta se bazează pe meciuri“

În primele ore, după ce un membru al staff-ului a bătut la ușa camerei pe care o împărțea cu Laura Moisă (Chiper) și i-a spus că rezultatul ei RT PCR a ieșit pozitiv, Crinei Pintea nu i-a venit să creadă. A început să plângă și și-a zis că nu poate să accepte asta. A simțit că e nedrept, pentru că își dorea enorm să ajungă în Danemarca. „Mi-am dorit foarte mult, m-am pregătit mult, gândul meu era acolo. Pentru noi toate, când vine perioada asta abia o așteptăm.“

Nu știa de unde a putut lua virusul, pentru că după meciul echipei de club cu Rostov Don n-a ieșit deloc din casă, până la reunirea lotului, și apoi n-au mai ieșit din hotel. S-a gândit că Federația a avut grijă să se respecte regulile, să fie singure pe etaj, să aibă dezinfectanți și puțină interacțiune cu staff-ul hotelului. „Am fost nervoasă pe virus, pe oameni, foarte supărată. Eram foarte dezamăgită că mi-a luat atât de multe virusul ăsta.“

Dar a doua zi, când s-a trezit, și-a zis că trebuie să accepte situația, pentru că nu o poate controla; că oricât de mult și-ar fi dorit, nu poate pleca cu echipa și n-are sens să-și facă mai mult rău. „Eu m-am supărat, eu mi-am revenit. Trebuie să acceptam și să încercăm să vedem partea pozitivă, mi-am zis că așa a fost să fie. Tu îți dorești atât de mult ceva și nu ține de tine, trebuie să accepți.“

A rămas în camera de hotel, unde primește mesele în fața ușii, și în primele zile s-a simțit bine. A avut însă și zile cu febră și oboseală, zile în care a stat doar în pat. Și-a pierdut mirosul și parțial gustul. N-a făcut decât exerciții ușoare, de mobilitate, yoga și câteva abdomene. În rest, a citit, a reluat cursurile de franceză începute în primăvară, în perioada de lockdown, pe care le-a întrerupt când a reînceput antrenamentele la club, și a încercat să se țină ocupată; să nu se gândească că nu poate fi alături de echipă.

Știe că e o pierdere importantă, nu doar în apărarea centrală, sau în atac, unde se înțelegea bine cu Cristina Neagu, ci și în energia pe care încerca s-o transmită echipei. „Am experiență și probabil conta și energia asta, e nevoie de ea, pentru că fetele de acum sunt multe noi, se concentrează mult pe ele, nu să transmită și celorlalte. Eu deja am trecut de etapa asta.“

Știa și că echipa avusese doar o săptămână de antrenamente împreună, iar ea a ieșit brusc din sistemul pe care-l pregăteau. „Am avut foarte puțin timp la dispoziție să pregătim ceva și, după ce toată săptămâna ne-am antrenat la ceva, eu sâmbătă am ieșit din sistem. Și pentru un antrenor e super greu.“

Dar are, cum are mereu, încredere în colegele ei de echipă.

„Medaliile nu se câștigă numai cu antrenamente“

I-a fost greu să privească primul meci, cu Germania, pentru că nu mai trăise de mult un meci din fața televizorului. „De câțiva ani n-am mai stat în fața televizorului, eu să stau acasă și să joace echipa mea. N-a fost deloc simplu, prefer de 100 de ori să fiu pe teren decât în fața televizorului. Am avut emoții, am strigat, am urlat, am stat pe jos, lângă pat. Nu vreau să dramatizez, dar am plâns. Plângeam și-mi doream să fiu acolo. Nu știu cum ar fi stat lucrurile, că n-am de unde să știu. Poate era mai bine, poate nu era, dar mi-am dorit extrem de mult să fiu acolo și-mi doresc să fiu pe terenul de handbal, eu iubesc ceea ce fac la maxim. Pentru mine să fiu pe terenul ăla e cea mai mare bucurie. Și când nu sunt, e o pedeapsă pentru mine.“

Nu știe dacă lucrurile ar fi stat altfel cu ea în teren, dar știe că e printre puținele care au jucat meciuri în Liga Campionilor anul ăsta (alături de Cristina Neagu și Iulia Dumanska). „Am avut câteva meciuri în picioare și de asta mă simțeam bine, am avut norocul să mă bucur de handbal și să am încredere în mine. Dar sunt multe fete care n-au avut multe meciuri și nu e vina lor. Nu e vina nimănui, până la urmă, așa a fost anul ăsta. E foarte greu să joci contra unei echipe care are 12 jucătoare în Champions League (cum a fost Germania).“

E nevoie de meciuri, a subliniat și Crina, de acasă, la fel cum au făcut-o și colegele ei, din Danemarca.

„După toată situația din anul ăsta, noi nu facem magie. OK, te antrenezi, dar sportul ăsta se bazează pe meciuri. Spun din proprie experiență, că eu n-am progresat doar că m-am antrenat. Da, antrenamentele sunt importante: dacă te antrenezi poți să joci. Dar dacă nu joci și nu prinzi echipa sau nu sunt meciuri, nu e același lucru. Te trezești la Campionatul European și n-ai avut meciuri din februarie. E foarte greu, nu poți să vii și să zbori pe teren, e nevoie de timp.“

„Nu vreau să caut scuze, dar e normal. Cei de acasă, oamenii își doresc mult de la noi, își doresc medalii, și noi ne dorim. Dar medaliile nu se câștigă numai cu antrenamente.“

„Oamenii își doresc să vadă handbal, își doresc să vadă victorii“

Știe că oamenii, iubitori de handbal, își doresc mereu rezultate de la echipa națională, cu atât mai mult într-un an ca ăsta. „Sunt sigură că sunt așteptări, că oamenii reacționează, pentru că ei își doresc foarte mult de la noi, și mai ales în vremurile astea de acum, cred că le-ar aduce și lor o bucurie. Mai ales că nu a fost handbal atât timp, n-au fost meciuri, și acum își doresc să vadă handbal, își doresc să vadă victorii, înțeleg lucrul ăsta. Și noi ne dorim același lucru, dar trebuie s-o luăm ușor și să avem încredere că vor veni lucrurile, dar nu peste noapte. Avem echipă, eu cred că avem, dar e nevoie de timp și de multe meciuri. Eu am încredere în grup, pentru că dacă stăm să ne gândim, sunt jucătoare foarte tinere.“

„E nevoie de timp să se construiască echipa, nu se poate într-o săptămână de antrenamente în care am încercat să construim ceva, și la finalul săptămânii s-a dărâmat. E ca o casă, te apropii de vârf și la final zici: Acum pun acoperișul, dar se dărâmă tot, exact așa s-a întâmplat. Și peste trei zile ai meci.“

„E important că nu au cedat“

Cu toate astea, a văzut și lucruri bune în meciul de debut. „Am văzut multe lucruri bune, eu mereu încerc să iau partea pozitivă. În primul rând, nu au cedat. E foarte important, ești condusă cu 8-2 și ai putere să revii. Au început destul de greu și s-au ținut tot meciul. Păcat că atunci când a fost egal nu am avut putere să trecem în fața lor. Dar mi se pare că au tras de ele și au încercat să se apere și să le oprească, m-a surprins Cristina (Laslo) acolo central, n-o mai văzusem să se apere central, dar s-a descurcat foarte bine. Mi s-a părut foarte tare că au avut putere să revină. Noi suntem niște luptătoare, chiar dacă nu se vede poate de acasă, dar în momentul ăla nu cedăm.“

Apoi, e încrederea pe care o are în Lorena Ostase, pivotul de 23 ani. „Lorena s-a descurcat foarte bine, eu am încredere foarte mare în ea, e o jucătoare foarte bună. Nici ea n-a avut parte de multe meciuri, dar e o jucătoare foarte bună, cu potențial.“

Și nu în ultimul rând, crede în capacitatea echipei ei de a găsi resurse în interior și de a reveni în momentele grele. „Totul vine din interior, o să încerce, cum o fac de fiecare dată; noi suntem foarte inventive. Căutăm în interiorul nostru forță și o să încercăm să facem un meci bun mâine. Eu cred că o să-și revină, o să fie bine. Nu au cum să cedeze, trebuie să-și revină, s-a terminat meciul, nu mai putem schimba nimic. Erau puncte foarte importante, da, dar nu mai putem să ne gândim la ce-a fost ieri, ne gândim la ce va fi mâine.“

Deși încă speră să ajungă în Danemarca, știe că trebuie să aibă grijă și de sănătate, acum că a avut simptome. „Eu îmi doresc mult, trebuie să fac niște analize, să văd cum stau cu sănătatea. Dar o să fac tot ce ține de mine și, dacă sunt OK, normal că vreau să mă alătur echipei. Discutasem cu medicul ca după opt zile să mai fac un test, sunt în a șaptea zi, dar vom vedea.“

La final, am întrebat-o pe Crina ce le-ar trasmite suporterilor care privesc, ca și ea, meciurile naționalei din fața televizorului: „Să fie alături de ele și să le susțină indiferent de situație, și la bine și la greu. Vreau să știe că noi ne dorim cel mai mult să avem rezultate bune, doar că trebuie să înțelegem că așa stau lucrurile acum și să fie alături de ele. Asta aș vrea.“

Fotografii: FRH