„E un moment istoric pentru țara noastră, pentru baschetul nostru.” Reportaj din BT Arena de la victoria Clujului în fața unei audiențe record

„A fost ceva magic, care de azi e în istoria baschetului clujean și românesc.” Așa a descris antrenorul clujean Mihai Silvășan atmosfera din Sala Polivalentă de marți seara, când echipa lui, U BT Cluj Napoca, a învins pe HP Riesen Ludwigsburg, 76-73, în prima manșă a sferturilor de finală ale Basketball Champions League, în fața a 10.000 de spectatori; un record de audiență pentru baschetul românesc și, posibil, pentru tot sportul românesc indoor.

Dar dincolo de cifra impresionantă, ce rămâne cu tine după o noapte ca asta e intensitatea emoției care a plutit în aer, și pe care nu prea știi cum s-o descrii; e sentimentul aproape palpabil de meci mare, de ocazie nemaiîntâlnită, de istorie trăită, și mai mult, construită prin munca de zi cu zi; admirația pentru o echipă care nu cedează niciun moment și reușește să-și ridice nivelul în momentele decisive, de parcă ar fi jucat o viață meciuri europene cu miză, n-ar fi la prima participare.

Și rămâne mai ales atmosfera electrică pe care au creat-o acești 10.000 de oameni îmbrăcați, fără excepție, în tricouri alb sau negre, cu fulare în culorile U la gât, cu fețe pictate și asortate cu zâmbete largi, cu copii de toate vârstele de mână sau în brațe. 10.000 care au aplaudat fiecare coș și fiecare recuperare, care au făcut valuri și coregrafii, au fluturat steaguri și fulare, au dansat și au cântat de la primul fluier până la ultimul și au sărbătorit o seară care s-a simțit cu adevărat magică – chiar și pentru un vizitator din alt oraș, care a venit la meci întrebându-se dacă poate înțelege ce înseamnă un astfel de moment, fără să fi trăit de-aproape istoria baschetului clujean.

E ușor să te îndrăgostești, chiar și privind-o la televizor, de o echipă ca a U BT-ului din acest sezon: te vrăjește cu jocul ei, cu intensitatea și spiritul echipei și cu felul în care fiecare jucător își găsește momentul să strălucească fix când e mai mare nevoie de el, cu energia grupului, care pare că a găsit calea spre o forță interioară, spre o normalitate a victoriilor, spre un flow. Dar e altceva să fi fost acolo, în sală cu ei, meci de meci, să-i văzut și-n momentele grele, să-i fi susținut și înainte de succes. „De câți ani așteptam momentul ăsta”, mi-a zis un jurnalist local, uimit și el de atmosfera creată de suporteri, de cât de repede s-au vândut biletele, de faptul că un meci de baschet se juca cu casa închisă într-o sală de 10.000 de locuri.

Poți să simți însă, chiar și ca vizitator, importanța acestui moment în emoția din privirile celor din sală, în mândria cu care-și poartă tricourile alb-negre, în instensitatea cântecelor, în poveștile lor despre cum au crescut iubind echipa, cum au jucat baschet la juniorii Clujului, cum n-au ratat mai mult de 10 meciuri de atunci, cum au trăit coșul din ultima secundă care le-a adus titlul din 2011, primul după 15 ani. Și îți dai seama cât de mult merită această comunitate povestea frumoasă pe care o scrie echipa în acest sezon, cum se potențează și se pun în valoare una pe alta – pentru că nici cântecele, nici victoriile n-ar cântări la fel una fără cealelaltă – și că despre asta e sportul, de fapt. E despre titluri, medalii și succese, dar și despre a avea cu cine să le împarți, pentru cine să lupți, cine să te ridice atunci când te împiedici. Cum au recunoscut jucătorii că a făcut publicul pentru ei marți seară:

„E cea mai nebună atmosferă pe care am văzut-o în viața mea”, a apus americanul Dustin Hogue, care a terminat meciul cu 8 puncte și 8 recuperări. „Sunt foarte fericit să văd atâția fani care ne-au susținut, de fiecare dată când eram conduși ne-au ajutat să revenim în meci. Au strigat așa de tare că era greu să-mi aud gândurile. Fanii au fost al șaselea jucător, cine știe ce s-ar fi întâmplat fără ei. Am văzut copii care săreau, oameni mai în vârstă care săreau, dar păreau foarte tineri. Ne-au dat multă energie.”

Ce mai rămâne cu tine e senzația de spectacol, de sărbătoare și respect pentru sport, care până la urmă vorbește un limbaj universal de care te poți bucura și ca fan cu tradiție, și ca nou-venit în galerie. Tot ce s-a întâmplat marți în BT Arena s-a simțit a sărbătoare, începând cu activitățile din fan-zone-ul amenajat pe culoarele arenei – face-painting, photobooth-uri, expoziția cu o parte din trofeele câștigate de U de-a lungul istoriei sau meciurile ad-hoc de baschet între copii –, continuând cu coregrafia creată de Peluza Șepcile Roșii, cu momentele pregătite de organizatori în pauze, cu felul impecabil în care arată sala polivalentă, cu conexiunea specială dintre această echipă și suporterii ei. Și, binînțeles, cu jocul de pe parchet.

„A fost un meci incredibil făcut de echipa noastră și o atmosferă incredibilă”, a spus Mihai Silvășan după meci. „Vreau să le mulțumesc tuturor oamenilor care au fost azi în această sală. E un moment istoric pentru țara noastră, pentru baschetul nostru, pentru clubul nostru, pentru jucătorii noștri. E prima oară când un club din România  joacă cu 10.000 de fani în tribune și cred cu adevărat că ne-au dat energie să revenim atunci când am fost conduși și să câștigăm în final.”

Și mai rămâne gândul că, dincolo de istoria din urmă, e istoria care poate fi scrisă de-acum încolo și care poate lua multe forme. Poate printr-o calificare în FINAL4, poate prin inspirația oferită altor cluburi și altor sporturi, poate printr-o creștere a popularității baschetului, poate prin noii fani de toate vârstele, care se vor îndrăgosti de-acum încolo de echipă și-i vor fi aproape toată viața.

Fotografii:
Lavinia Gordan / U-BT Cluj-Napoca