Așa cum merită sportul. Clujul trăiește o seară magică, câștigă un duel intens cu Riesen și face primul pas spre Final Four în Champions League

Adrian Țoca 5 aprilie 2022

U-BT a făcut primul pas către calificarea în Final Four al Champions League la baschet, câștigând 76-73 cu Riesen în primul meci din sferturile de finală. Meciul al doilea are loc săptămâna viitoare, pe 13 aprilie, în Germania. Dacă va fi nevoie de un meci decisiv, el va avea loc la Cluj, pe 22 aprilie.

A fost căldură. A fost emoție. Au fost fani. Au fost cântece. A fost coregrafie. Au fost 10.000. Au fost tunurile cu tricouri, dansurile din pauză, valurile mexicane, obrajii pictați, alb și negru și inimitabilul “Toată sala / în picioare!”. Au fost apoi senzațiile reci când începutul sfertului patru n-a arătat bine. Și, mai apoi, au fost momentele acelea inconfundabile când o echipă e mânată de la spate de o energie nevăzută și găsește o resursă nebănuită de puteri pentru a-și eleva jocul la un nivel la care adversarul nu mai poate ajunge. 

Clujul s-a depășit pe sine însuși în seara asta, și, făcând asta, și-a oferit amintiri greu imposibil de uitat. Echipa s-a sprijinit pe fani, iar fanii s-au alimentat din aceeași energie specială pe care U-BT face cumva și o generează din nou și din nou, cu o constanță fascinantă, meci după meci. Împreună sunt mai puternici, împreună sunt mai buni, împreună au reușit cel mai mare succes de până acum din istoria europeană a acestui club. Cel mai mare de până acum, pentru că sunt toate semnele și motivele de speranță că acest drum, ajuns deja foarte departe, va continua și de aici înainte. Meci cu meci, pas cu pas, dar U e acolo, la un succes distanță de o calificare în Final Four. O performanță după care sportul românesc tânjește.

U-BT a câștigat, așadar, primul meci din sferturile de finală ale Champions League, 76-73 cu germanii de la Riesen. Ca să ajungă aici, știți deja, campioana României a învins în trei meciuri preliminarii, apoi a câștigat, una după alta, două grupe, depășind în drumul său echipe puternice și foarte puternice, din țări cu tradiție, ca Spania, Turcia, Israel sau Italia. A primit, drept răsplată, avantajul terenului propriu în sferturile de finală, disputate în formatul cel mai bun din trei meciuri, ceea ce înseamnă că a putut juca acasă primul meci. Dacă va fi nevoie de un meci decisiv, îl va juca tot acasă și pe ultimul. Și cât de important e asta, cât de mult contează acest detaliu s-a lămurit toată lumea marți seară, într-o BT Arena care a primit cea mai mare audiență la un eveniment sportiv indoor organizat vreodată în România. Pentru că meciul s-a terminat cu o diferență de trei puncte și să-i spună cineva lui Richard, lui Guzman sau lui Stipe că alea trei puncte n-au fost fix contribuția senzațională a fanilor. 

Pentru că, într-un final jucat cu sufletul la gură, cu fiecare persoană din sală în picioare și cu scorul pe muchie, riscai să surzești atunci când Jonah Radebaugh a încercat să transforme de la linia de libere două aruncări obținute cu numai 54 de secunde rămase. Scorul era 74-73, fiecare punct conta dublu, triplu, iar o reușită acolo a lui Radebaugh, 4 din 4 de la libere până la acel moment, ar fi dat un avantaj important germanilor. Dar sub o presiune uriașă din tribune, cu Richard și cu Bircevic implorându-i pe fani să facă și mai multă gălăgie, Radebaugh le-a ratat pe ambele. Hogue a recuperat, iar pe acțiunea următoare Bircevic a pus alte două puncte în coș, mărind diferența și aducând victoria atât de aproape. Același Radebaugh a ratat, când ceasul agoniza către ultimele secunde, o triplă care ar fi forțat prelungirile, și sala a luat-o razna de-a dreptul, într-o nebunie colectivă cum nu s-a mai trăit niciodată la un meci de baschet în toată istoria sportivă a României. Și cum de prea puține ori s-a trăit în vreun sport de sală din România. 

Până la acele momente de final, a fost greu înainte să devină frumos. Meciul a stat echilibrat trei sferturi, fără ca vreuna din echipe să construiască o diferență semnificativă. Riesen, cel mai greu adversar pe care-l putea primi Clujul în sferturi, și-a lăsat și el toate resursele pe parchet, cum clujenii erau avertizați. A jucat arțăgos, s-a apărat ultra-agresiv pe tot terenul, folosindu-și banca foarte lungă pentru a pune presiune pe fiecare moment al meciului și i-au limitat pe clujeni din spatele liniei de trei. Finalmente, și-au arătat colții în prima parte din sfertul patru, când avantajul germanilor a urcat la șapte puncte. Erau momente complicate, aruncările Clujului nu mai intrau, atacurile nu se mai legau, iar după câteva decizii de arbitraj la limită, Mihai Silvășan a primit un fault tehnic pentru proteste. Riesen a urcat, așadar, la șapte puncte și se poziționa excelent pentru o victorie care i-ar fi transformat în mari favoriți la calificare. 

Dar astfel de momente în care un antrenor face un fault tehnic au și rolul lor ascuns și asumat. Acela de a-și energiza suplimentar și echipa, și fanii. Ambele au primit mesajul și de acolo a început o serie grozavă, care a sucit direcția în care mergea meciul și l-a decis, practic. Cinci aruncări consecutive de la trei puncte, reușite de greii Clujului: Brown, Bircevic, Richard și Stewart. Cinci găleți de apă rece peste spiritul lui Riesen, cinci injecții de bucurie într-o sală care a gustat fiecare moment precum te bucuri de revederea cu cineva special.

Clujul face astfel 1-0, iar seria se mută în Germania, săptămâna viitoare. Mai trebuie o victorie. În seara asta clujenii au obținut două: una pentru ei, alta pentru sportul românesc, pentru sport și pentru comunitate. A Fost O Seară Așa Cum Merită Sportul.

 

 

Citește și

Cum a crescut proiectul Clujului


Cea mai bună echipă de Cluj din România nu e cine crezi: cum a decurs prima parte a sezonului Clujului

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.