Germania și Italia vin să reașeze fotbalul european în ordine. Dar ce pot face doi giganți nemiloși în fața bucuriei copilărești pe care Islanda și Țara Galilor au adus-o în Franța?

Suntem înzestrați – când vine vorba de sport – cu un organ curios care ne cere ba să-i admirăm sincer pe cei puternici, ba să aplaudăm ca fără noi rarele lor înfrângeri. Probabil că așa se explică entuziasmul general pe care Islanda și Țara Galilor l-au adus la Campionatul European. Pentru că oricât de mult i-am prețui pe campioni, pe cei care sunt mereu acolo în fazele finale, constanți, concentrați și (aproape) de neatins, poveștile buturugilor mici ne transformă în adolescenți.

Islanda și Țara Galilor și-au însușit deja acest turneu final. Orice s-ar întâmpla de acum înainte, Euro 2016 aparține echipelor mici și sprintene și curajoase. Și totuși.

Când Germania și Italia vor descinde pe gazonul din Bordeaux, fotbalul european se va scutura de praf, își va băga cămașa în pantalonii la dungă și se va așeza din nou la masa adulților. Pentru că cele mai titrate echipe europene se întâlnesc nu doar să-și împartă locul din semifinale, ci și să repună fotbalul într-o ordine firească.

E un cuvânt bun – “firesc”. Înseamnă și că ceva corespunde legilor naturii. E natural. Unii ar spune, deci, că acest “firesc” e proiectul Domnului. În orice caz, Germania și Italia s-au instalat în fotbal de parcă au fost trimisele Lui.

Germany have reached at least the semi-finals in their last five major tournaments. ? #GERITA #EURO2016 pic.twitter.com/06w7SdPuzW

— UEFA EURO 2016 (@UEFAEURO) July 2, 2016

Cu câte patru titluri mondiale și încă patru trofee europene (trei pentru Germania, unul pentru Italia), cel puțin una dintre cele două echipe a jucat nouă din cele 14 finale europene și 13 din cele 20 de finale mondiale. Pentru că Germania și Italia descriu perfect clișeul “echipei de turneu”: indiferent dacă au o generație bună sau nu, cele două reușesc să se adune și să ajungă în fazele finale ale marilor competiții. Cum fac asta? Nu există un răspuns precis, dar Spania găsise, până acum doi ani, o rețetă destul de bună: trei victorii consecutive la campionatele din 2008 (finală contra Germaniei), 2010 (semifinală contra Germaniei) și 2012 (finală contra Italiei).

Și nu poți să nu-i admiri, chiar și de la distanță, pe cei care reușesc să strângă mereu rândurile, să tragă de ei (și de ceilalți) ca nebunii pentru a câștiga un centimetru de teren verde. Germania și Italia fac asta de când ne uităm la fotbal și o fac la fel de bine ca oricine.

Italia a bătut deja două dintre favoritele Euro – pe Belgia, în grupe, pe Spania, în optimi – și trebuie să pornească în fața Germaniei ca ușoară favorită, mai ales că nemții nu i-au bătut pe italieni niciodată la turneele finale: patru înfrângeri grele, fie în semifinale, fie în finală, și patru egaluri. Au pierdut dramatic (0-2, goluri în minutele 118 și 120) în semifinalele Cupei Mondiale din 2006, și au pierdut din nou, mult mai clar decât o arată scorul, 1-2, în semifinalele ediției precedente.

Italy have played Germany eight times in major tournaments and never lost. ?#GERITA #EURO2016 pic.twitter.com/hNCL7HqQQz

— UEFA EURO 2016 (@UEFAEURO) July 2, 2016

Și chiar dacă nu-i bănuiești pe campionii mondiali de lipsă de încredere, chiar dacă Germania are jucătorii mai buni, ciocnirea dintre cele două stiluri va avantaja mereu Squadra Azzurra. Și tocmai acest contrast dintre atacul răbdător, dar sufocant al germanilor și apărarea vicleană a italienilor ne garantează că Germania – Italia va fi unul dintre cele mai bune meciuri de la actuala ediție.

Numai că jocul acesta are cumințenia lucrurilor așezate. Nici Italia, nici Germania nu ne mai pot surprinde. Așa cum spun bavarezii: “Mia san Mia”, un fel de “suntem cine suntem”, nici mai mult, nici mai puțin.

Admirăm acestea echipe pentru că sunt cine sunt, pentru că în fiecare zi se bat la fel de tare cum s-au luptat islandezii cu englezii și galezii cu belgienii. Dar Germania – Italia e un frumos meci de categorie grea: fără naivitate, cu garda sus, cele două se vor bate 12 reprize.

Dar reușita acestui European a fost (între altele) faptul că Islanda și Țara Galilor, dar nu doar ele, au boxat deasupra categoriei lor. Au primit fiecare câte-un pumn direct în bărbie de la Anglia, respectiv Belgia, dar s-au ridicat de la podea și mai puternice. Și indiferent ce ne-ar oferi Germania și Italia în cel mai mare derbi european, campionatul din Franța va rămâne turneul echipelor muscă care s-au bătut pentru centura greilor.