„Handbal cu zâmbetul pe buze, unitate și forță în apărare.” Asta așteaptă Cristina Laslo la Campionatul Mondial din Japonia

Acum trei ani, Cristina Laslo avea 20 de ani și debuta pentru naționala de senioare la Campionatul European din Suedia, într-un meci cu Norvegia. România venea după Jocurile Olimpice și începea un nou ciclu olimpic cu planul unei întineriri treptate a lotului. Cristina venea după două medalii mondiale cu naționala de tineret, al cărei căpitan și lider era: aur în 2014 și bronz în 2016, turnee la care fusese declarată cel mai bun coordonator de joc. Nu i-a fost însă ușor să joace și la senioare cu aceeași încredere și curaj. În acel prim meci, de câte ori s-a apropiat de poartă, s-a răzgândit în ultimul moment și, în loc să tragă, a pasat fie în dreapta, către Melinda Geiger, fie în stânga, către Cristina Neagu, deși cei din staff îi strigau de pe bancă să arunce, să prindă încredere.

Încrederea a venit însă treptat, de la meci la meci, de la turneu la turneu. Iar acum, după trei turnee finale cu echipa națională și cu un an înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo, simte că e pregatită să-și asume un rol mai important în echipă, începând cu Mondialul din Japonia.

„Sunt la echipă de patru ani și pot să zic că acum, de ceva timp, simt că sunt din ce în ce mai implicată. Până acum mi-a fost destul de greu și cu adaptarea, și cu minutele în teren. Nu e chiar un proces foarte ușor, orice jucătoare care va veni va simți asta, chiar dacă acum poți să ajungi mult mai ușor la națională, ca tânăr sportiv nu-i foarte simplu. Mai ales pe postul meu, centru sau linia de 9 metri, e destul de greu. Dar pot să zic că mă simt mult mai implicată, mai ales după turneul din Franța.”

Mai multă responsabilitate vine și cu așteptări mai mari – din jur, dar și de la ea. „Îmi doresc un turneu mult mai bun ca-n Franța, din toate punctele de vedere, și apărare, și atac. Tomas mi-a zis că pot să merg pe mai multe posturi, pe inter drepata și pe centru, poate și ăsta e un plus, să fiu mai implicată și să am mai multă responsabilitate. Și anul trecut am stat și-n apărare, deci pot să zic că mă simt cu mai multă responsabilitate, oarecum.”

Lecțiile de la Buducnost

Încrederea vine și din forma bună pe care simte că și-a recăpătat-o la Corona Brașov, după cei doi ani la Buducnost în care n-a jucat foarte mult. „Multă lume m-a întrebat de ce am ales Corona. Așa am simțit și mai nou merg după instinct și mi s-a dovedit că e bine. N-aveam o certitudine că va fi bine, nici eu nu eram foarte bine după perioada din Muntenegru, îmi lipseau jocurile. Dar după perioada de pregătire și meciurile amicale totul a revenit la normal, mi-am intrat în formă, am început să mă simt din nou mai bine pe teren, să am încredere din nou.”

Cum se pierde sentimentul ăsta? „Eu știam că eram aceeași, că aveam aceleași calități, plus că erau în spatele meu doi ani de muncă în Muntenegru, deci nu puteam decât să fiu pe plus. Doar încrederea aceea de a merge la poartă, de a avea acțiuni individuale. Trebuie să ai timp, să faci și greșeli, să vezi că totul e OK, să-ți asumi riscul să greșești și să nu te scoată în următoarea secundă.” Iar la Buducnost n-a simțit asta. „Mi-era frică de greșeală, mi-era frică că voi ieși și nu voi mai intra, poate și în următorul meci.”

Chiar dacă n-a jucat la fel de mult, simte însă că a câștigat lucruri importante din experiența din Muntenegru. „Am învățat în primul rând să am răbdare cu mine. Am învățat, de fapt am văzut nivelul adevărat al handbalului, Liga Campionilor, cel mai înalt din punct de vedere al cluburilor. Că nimic nu-i ușor și că dacă vrei ceva cu adevărat trebuie să te lupți până la capăt.”

Atunci când ești jucător român în străinătate, a înțeles centrul Coronei, trebuie să lupți pentru locul tău în echipă, o idee subliniată recent și de Tomas Ryde. „Românii care merg în străinătate nu sunt primiți ca străinii care vin în România. Trebuie pur și simplu să-ți faci loc în echipă și să demonstrezi, s-o iei de la minus. Nu ți se acordă o atenție cum ți se acordă în România.”

Printre plusurile cu care s-a întors sunt pregătirea fizică și defensiva. „Ei pun accent pe cantonamentul de vară, e mult mai lung, pentru că competiția începe mai târziu. Și aveam multe cantonamente în timpul anului, în fiecare pauză în care ei nu aveau campionat. Plus faza de apărare, primul lucru pe care am încercat să-l pun la punct, încă din prima zi. Nu mi-a fost frică să merg să învăț și să risc că poate nu voi putea juca sau nu voi putea să mă ridic la nivelul ăsta, asta nu mi-a fost frică niciun pic. De pierdut nu pot să zic c-am pierdut mai mult decât am învățat, nicidecum.”

Handbalul fun de la Brașov

Cu astfel de lecții învățate, s-a întors în vară în campionatul intern, la Brașov, și și-a regăsit repede forma pentru care antrenorii o descriau ca „o handbalistă cu potențial imens, care în următorii ani va fi o jucătoare de bază la echipa națională”, cum spunea secundul Costică Buceschi la debutul ei din 2016.

S-a acomodat repede la Brașov. „Mă simt foarte bine, neașteptat de bine. În primul rând, colectivul e unul foarte bun, și conditile de la echipă sunt foarte, foarte bune, de recuperare, de antrenament. Avem o grămadă de chestii pe care nu mă așteptam să le avem, în România nu știu câte echipe au și recuperare și sală proprie, lucruri care contează destul de mult. Avem spa unde avem saună, jacuzzi, bazin; când ai trei meciuri pe săptămână, contează.”

Așa cum observa și Daria Bucur, îi place entuziasmul pe care-l arată echipa în joc: „Ceea ce simt eu e că handbalul e fun. Cred că asta e important de fapt, dacă aș veni la meciuri ca spectator, indiferent de echipe, aș vrea să văd distracție și bucuria de a juca, faze frumoase. Și cred că asta se vede la Corona în momentul de față. N-aș vrea să vin să văd îngrijorările unei echipe sau cât de greu e sau cât de supărați sunt. Avem un public chiar foarte frunos, o galerie care ne susține și în deplasare, totul e de partea noastră.”

Își dorește o clasare pe podium la finalul anului – acum Corona e pe doi – și un parcurs bun în Cupele EHF. „Eu îmi doresc sincer podium cu echipa asta, simt că se poate. Sper ca acasă să nu pierdem niciun meci. Să vedem, dacă ne calificăm și în grupele europene (duminică, Corona joacă returul cu Gloria Bistrița, după victoria cu 27-25 de la Bistrița) va fi din ce în ce mai greu și sper să avem resursele necesare să rezistăm pe ambele fronturi, dacă ne vom califica. Vor fi deplasări în străinătate, pe unele posturi nu avem foarte multe schimbări, nici în apărare, și se simte. Suntem jucătoare tinere, dar nu înseamnă că nu putem obosi.”

Despre egalul cu CSM București, în care a înscris 10 goluri, spune că a fost cel mai frumos meci din campionat până acum. „Îmi pare rău că n-am câștigat, am avut și un avans de șase goluri. S-a simțit expriența, plus că n-am putut să le oprim atacul Crina-Cristina. Cu toate că știam ce fac, pur și simplu era imposibil în momentul acela să le oprești. Dacă ieșeai, dădea pasă la pivot, dacă nu ieșeai, dădea Cristina gol. Nu știai ce să riști mai tare. Eu sunt mulțumită, dar acasă îmi doresc să câștigăm toate meciurile.”

Gândurile bune pentru Japonia

Spre Campionatul Mondial din Japonia privește cu optimism. „Chiar dacă se vorbește încontinuu de lot și selecție, ceea ce nu mi se pare absolut deloc normal. În loc ca lumea să le încurajeze pe cele care sunt acolo și să accepte situația, pentru că asta va fi echipa României care ne va reprezenta în Japonia, asta nu se mai poate schimba. Dacă cei din țara ta nu te încurajează, cum poți să joci contra adversarilor? Dar gândurile mele sunt foarte pozitive, avem un grup extraordinar, mă simt foarte bine de fiecare dată când merg la echipă și abia aștept să merg și acum. Va fi o perioadă foarte lungă, mergem în Japonia cu vreo 10 zile înainte și apoi vreo două săptămâni, sper să stăm până la final. Trebuie să știm să gestionăm timpul ăsta petrecut împreună. Grupa e una destul de grea, dar eu sunt foarte optimistă, mai ales după locul 4 de anul trecut. Plus că motivația e alta, joci pentru o calificare la Jocurile Olimpice, e anul premergător.”

Una din întrebările pe care le are despre turneu e cum va rezista fizic echipa. „Noi n-am prea rezistat fizic; primele meciuri sunt OK, toată lumea e bine, dar ceva se întâmplă după un anumit moment, cam după cinci meciuri, ceva de genul, după care intervine oboseala aia și rutina zilnică, nu ne recuperăm atât de repede după mai multe meciuri. Bineînțeles că pregătirea ta fizică poate să te ajute la un turneu de opt meciuri să obosești un pic mai greu, dar durerile fizice și loviturile și căzăturile, toată lumea le simte. Am observat că asta e diferența dintre anumite echipe și echipele noastre. Dacă vrei să ajungi în semifinale sau finală, ăsta e un factor important, părerea mea.”

Revenirea Cristinei Neagu, chiar dacă le-a dat bătăi de cap în campionat, e o veste bună pentru echipa națională: „Din câte am văzut, Cristina joacă, nu e sută la sută, dar important este că e acolo și că va veni cu noi. E liderul și căpitanul echipei naționale, contează enorm să avem pe cineva care să ne conducă în teren și în afara lui.”

Pentru Laslo, e prima oară când lucrează cu Tomas Ryde, care i se pare „unul din cei mai isteți antrenori cu care am lucrat. Are ceva adiferit, ceva ce n-am mai văzut și n-am mai lucrat până acum. Se adaptează foarte repede la situație, e genul de antrenor care e în căutare după soluții și nu după cauză. Nu se concentrează asupra a ceea ce s-a întâmplat și ceea ce-am făcut, dar pe ce vom face și putem face cu ceea ce s-a întâmplat. Asta mi se pare un plus foarte mare pentru echipa noastră. Îmi place cum lucrează, îmi plac antrenamentele. E foarte creativ și pe parte de teambuiling; și când nu suntem în teren, e la fel de implicat.”

Din discuțiile pe care le-a avut cu el, a înțeles că trebuie să fie pregătită să joace mai mult inter dreapta decât centru. „Mi s-au dat sarcini clare și cred că sunt în stare să le duc. Mi-a zis Tomas că el acolo mă vede și crede că acolo pot să fac anumite lucruri. Nu se așteaptă să fiu ca un stângaci, dar el crede că acolo e o soluție pentru România.”

Indiferent de obictivul setat de Federație (locurile 1-6), Cristina știe că pentru a-l atinge trebuie bifate câteva criterii: „Handbal cu zâmbetul pe buze, unitate și forță în apărare, fără ele nu poți să ajungi acolo. Până să ajungi să spui că-mi doresc o clasare în 1-6, trebuie să avem tot ce-am avut până acum și ne-a adus până la locul 4 în Franța. Îmi doresc să arătăm ca o echipă unită ce suntem, să ne simțim bine în teren, de aici încolo eu personal îmi doresc locul 1. Cred că fiecare echipă care e în concurs, indiferent că e Azerbaijan sau Japonia sau Rusia își dorește să ia locul 1 și medalia. Într-o oarecare mică părticică din creier, toți ne dorim locul 1, sunt ferm convinsă. Sper ca atuul nostru să fie în continuare cel care a fost și până acum, unitatea și atmosfera, voința cu care s-a văzut că ne dorim să trecem de orice adversar.”

Și suporterii, subliniază Cristina, care au impresionat-o de la prima convocare și cărora vrea să le mulțumească pentru eforturile pe care le fac să le fie alături la fiecare turneu: „Îmi doresc să fie suporterii alături de noi ca și până acum și am înțeles că vor fi, au făcut eforturi foarte mari să vină, din ce-am înțeles. Și n-am cuvinte pentru asta, abia aștept să fim cu ei, le mulțumesc că fac eforturile astea, ne gândim la ei. Va fi încă un turneu frumos împreună.”

*

La Campionatul Mondial din Japonia (30 noiembrie – 15 decembrie), România va juca în Grupa C, alături de Ungaria, Spania, Muntenegru, Kazakhstan și Senegal. Primul meci va fi contra Spaniei, pe 30 noiembrie. Primele trei clasate se califică pentru grupele principale, unde vor intra cu punctele luate celorlalte două echipe calificate. În Main Round, cele trei echipe din grupa României se vor întâlni cu echipele venite din Grupa D, unde Rusia, Suedia și Japonia sunt favorite în fața Chinei, Argentinei și Republicii Congo.

Foto: Nebojsa Tejic / kolektiff