Jocul României la Euro: zero improvizație și 1% talent, restul muncă. România surprinde cu o echipă reactivă, verticală și, abia apoi, tehnică

Două victorii și un egal, 7 puncte și golaveraj +5, al doilea cel mai bun din competiție: România U21 încha încheiat Grupa C a Europeanului din Italia și San Marino pe locul 1, cu o linie de clasament „de pus în ramă”, peste nume grele ale fotbalului mondial, Franța și Croația – campioana și vicecampioana mondială en titre la seniori – respectiv Anglia, după mulți marea favorită a competiției, o echipă evaluată la peste 300 de milioane de euro.

Am pornit cu șansa a doua în toate meciurile, dar am obținut ce ne-am dorit din fiecare partidă. Au fost trei partide diferite prin miza contextuală, prin condițiile de joc, prin calitățile adversarului și prin scorul de pe tabelă; trei teste în care Mirel Rădoi a trebuit să ajusteze echipa și planul tactic de mai multe ori pentru a-și apropia rezultatul dorit. Nu mai departe de ultimul meci, selecționerul a schimbat jumătate dintre jucătorii de câmp.

Dar, indiferent de conjunctură și de „11”-le aflat în teren, câteva concluzii „la rece” despre jocul „tricolorilor” sunt cât se poate de limpezi. Dincolo de execuțiile entuziasmante din primele două meciuri și dincolo de calculele pragmatice din partida cu Franța, e important să înțelegem ce joacă, de fapt, echipa României: e nu doar o bună „încălzire” pentru semifinala cu Germania și, sperăm, pentru finala de la Udine, e, mai ales, o privire în viitor: cum va juca Naționala mare atunci când Radu, Nedelcearu, Băluță, Cicâldău, Ianis Hagi, Pușcaș și ceilalți vor deveni senatori de drept în tricoul galben purtat zilele acestea cu atâta mândrie pe străzile și pe stadioanele din San Marino și Italia.

Prima lecție de pragmatism: Rădoi a sacrificat mingea

Născute după chipul și asemănarea lui Gică Hagi, fosta trupă U19 și actuala generație U21, care formează împreună grupul de la Euro, ne-au obișnuit să joace deschis, fără complexe, ca Viitorul, indiferent că evoluează acasă sau în deplasare. Și jocul, și rezultatele din preliminarii ne-au întărit această convingere. România U21 a câștigat o grupă dură, cu Portugalia, Elveția și Bosnia-Herțegovina și a făcut-o cu stil.

Mirel Rădoi avertiza, însă, încă înainte de tragerea la sorți a grupelor, că la Euro adversarii vor fi de alt calibru și că jocul trebuie neapărat adaptat la adversar. Zis și făcut! Contrar a ceea ce ne obișnuise în preliminarii, România a început ceva mai cuminte toate cele trei meciuri de la Euro. Cu Băluță și Cicâldău în fața apărării, cu aripile Ivan și Man atente la dublaj în flancuri, cu Pușcaș și Ianis Hagi mai sus, la pressing pe fundașii centrali adverși.

De îndată ce a ieșit din jumătatea sa, România a fost periculoasă. În primul meci, cu băieții proaspeți, asta s-a văzut imediat pe tabela de marcaj. Dar ocazii mari am avut în start de meci și cu Anglia, chiar și cu Franța, de cum am urcat în preajma careului ei: șansa uriașă a lui Ivan, singur cu Henderson, și pătrunderea incisivă a lui Coman, care i-a forțat pe francezi să-și dea, cât pe ce, un autogol.

Chiar dacă a sacrificat mingea, în unele porțiuni de meci până la procentaje mici de posesie, România a rămas mereu periculoasă. Tactica aleasă de Mirel Rădoi în fața unor adversare mult mai bine cotate decât echipa sa a funcționat. La fel de adevărat e că în toate cele trei meciuri scorul a fost mereu de partea noastră. Cu Croația, la 2-1, nu aveam de ce să forțăm în atac; Anglia avea nevoie obligatoriu de victorie, deci era ea cea care trebuia să atace; Franța, la fel, era în postura echipei care risca mai mult decât noi la 0-0 și avea mai multe motive să încerce o deschidere de scor. Prin urmare, marea necunoscută a României U21 e jocul de posesie în regim de stres. Sperăm să nu fie cazul să venim din urmă pe tabela de scor cu Germania. Dar, chiar și așa, Rădoi are destule soluții ofensive, iar ADN-ul Gică Hagi e în sângele alor noștri…

O echipă reactivă

„Când nu ai mingea, trebuie să alergi mai mult, trebuie să suferi mai mult”, spunea Mirel Rădoi. România U21 chiar asta a făcut. Nu doar că a alergat mult, dar s-a dovedit o echipă reactivă, și în apărare, și în atac. Apărarea imediată a funcționat aproape perfect în faza grupelor de la Euro 2019. Și Ionuț Radu, și fundașii săi centrali, și cei laterali, și închizătorii, toți au avut intervenții remarcabile în momente-cheie ale meciurilor. Singurele scăpări au apărut în jumătatea de oră nebună contra Angliei, când Grey a speculat un dublaj întârziat în colțul careului de 16 și când puternicii atacanți adverși s-au cățărat peste apărătorii noștri.

Reactivitatea lui Rădoi atunci s-a văzut: l-a trimis în teren pe Nedelcu și l-a tras libero, între fundașii centrali, pe Băluță, ca să fie sigur că nu pierdem meciul. Repetată în finalul meciului cu Franța, schema cu cinci oameni pe linia de fund e o găselniță care a funcționat foarte bine și pe care o vom mai vedea în momentele când adversarii vor alerga disperați după gol.

Parte din modulul de apărare gândit de Rădoi e permanenta poziționare a doi sau trei jucători în bloc-starturi pentru contre. Asta se vede, de pe stadion, cel mai bine la cornerele adverse, unde România stă tot timpul cu trei oameni pe linia de centru, dintre care doi lipiți de tușe, cu distanțe mari între ei, care țin în spate câte 4-5 oponenți. O tactică extrem de agresivă aleasă de Rădoi, care a forțat atât Anglia, cât și Franța să atace fazele fixe cu puțini oameni, de teama contrelor alor noștri.

O noutate absolută: agresivitatea

Esențială în sistemul gândit de Rădoi este răutatea pozitivă a jucătorilor, un capitol la care România nu a excelat niciodată. Chiar și în momentele în care pressingul agresiv nu funcționează, jucătorii noștri apelează la agresivitate în duelurile „unu la unu”. O echipă fără frică, în care nu doar jucători ca Manea sau Băluță pun tare piciorul la minge, dar și unii ca Ianis Hagi și Cicâldău. Despre Pușcaș ce să mai spunem, a băgat spaima în fundași cu cotele și forța fizică a lui Upamecano sau Konate.

Dincolo de calitățile ei tehnice excepționale, România U21 e o echipă extrem de combativă: au ajuns să se plângă de asta până și croații, nu ne-am dat la o parte nici cu englezii, nici cu francezii. Jucătorii lui Rădoi au ieșit plini de lovituri, dar au câștigat grupa.

Marele atu: un jocul vertical, impecabil antrenat

Că știe nu doar să se apere atent, ci și să apeleze la „floricele” când e cazul, România a demonstrat-o cu vârf și îndesat la acest Euro. Cu Ianis în frunte, cu Cicâldău, în unele momente, cu Coman și Man, cu Pușcaș în față, cu Manea pe benzi, România a făcut câteva dintre cele mai spectaculoase faze ale competiției.

Noua generație nu face, însă, „floricele” de dragul „floricelelor”. Marea calitate a echipei lui Mirel Rădoi o reprezintă jocul ei direct, extrem de expeditiv și de vertical, și în situații de joc pozițional, dar mai ales în situații de contraatac.

De cele mai multe ori, Ianis pasează fără să mai preia mingea: e un joc riscant, dar eficiența lui s-a văzut deja în mai multe rânduri, ultima oară când l-a lăsat pe Pușcaș liber cu portarul în finalul meciului cu Franța. Și închizătorii Băluță, Cicâldău și Nedelcu sunt „setați” să joace direct pe omul liber, și fundașii centrali, și portarul Radu caută demarcarea cu minge lungă.

Cu Pușcaș postat între fundașii centrali – ce bine deviază, ce bine ține de minge! – România are în permanență oameni lipiți de tușă în faza de posesie. Și Ștefan, și Boboc urcă la nivelul liniei noastre de atac și cer insistent mingea. Deși de multe ori nu joacă pe ei, Naționala de tineret intră pe centru, pe breșele create de întinderea la maximum, pe lățime, a adversarei. Prin astfel de spații au scăpat ai noștri de nenumărate ori în primele două partide.

Contre ca-n SUA ’94

Chiar dacă a marcat de câte patru ori în ambele meciuri, ai noștri puteau să mai dea lejer încă câte patru, la câte faze bune de contraatac am realizat. La cum a fost jucat până acum la acest Euro și la cât de bine pare să fie pregătit la antrenamente, contraatacul e un moment al jocului pe care generația lui Ianis Hagi îl joacă mai bine decât o făcea, acum mai bine de 20 de ani, generația lui Gică Hagi, care a impresionat în SUA ’94 tocmai prin această tactică. Nu e nici o exagerare, Gică Hagi însuși poate confirma asta.

Diferența: 1% talent

„Dacă veți pune mai multă determinare decât ei, meciul e câștigat, pentru că la calități suntem peste ei!”, dezvăluia Mirel Rădoi îndemnul pentru tinerii săi înainte de partida cu Croația. Iar băieții și-au demonstrat calitățile cu vârf și îndesat. Creativi, oportuniști – au creat câteva goluri de generic pe mingea a doua – și tehnici, jucătorii noștri sunt extrem de periculoși în treimea adversă: au demonstrat-o inclusiv în meciul cu Franța, în care ne-am apropiat mai rar de poarta lui Bernadoni. Eliberați de presiunea accederii în semifinale, „tricolorii” au acum ocazia să puncteze și mai mult la „impresia artistică”. Talent avem! De fapt, talent am avut dintotdeauna, acum avem și tactică și, mai mult decât oricând, și determinare. „Inimă”, cum i-ar spune căpitanul Radu…

Foto: Uefa / Frf