Leicester City mai face un pas și vede de-acum linia de sosire. Undeva în urmă, Tottenham mai speră

„Wes e fantastic!‟ Trei cuvinte care descriu succint ceea ce oamenii din jurul lui Leicester City simt pentru căpitanul clubului lor, Wes Morgan. Duminică după-amiază, masivul fundaş central a adus-o pe Leicester atât de aproape de titlu încât jucătorii aproape că pot să simtă metalul rece a trofeului în degete.

Omagiul adus de Ranieri lui Morgan, la finalul meciului din weekend, e meritat cu vârf şi-ndesat. Apărătorul jamaican a reuşit să transforme o defensivă care, până la jumătatea sezonului, avea mai multe găuri decât o sită. Portarul Kasper Schmeichel a trebuit să scoată mingea din plasă doar de două ori în ultimele şase meciuri, ambele dăţi într-un 2-2 cu West Brom, acum câteva săptămâni.

Alături de Morgan se ridică cealaltă stâncă din apărarea lui Ranieri, germanul Robert Huth. Intervievat de BBC, atacantul Troy Deeney, căpitanul lui Watford, spune ceva revelator: „Am jucat împotriva fiecărei defensive din Premier League sezonul ăsta, iar Robert Huth, de la Leicester, e cel mai greu adversar pe care l-am întâlnit.‟ Într-o eră în care echipele caută fundaşi „full option‟, care să poată deposeda, dribla, pasa şi, dacă se poate, marca prin foarfecă în careul opus, Huth şi Morgan sunt old-school. Şi asta funcţionează foarte bine, dacă ne gândim că „Vulpile‟ au legat cinci victorii cu scor identic: 1-0, repetat duminică împotriva lui Southampton.

Leicester only need 12 points from 6 games to secure the #BPL title after their win over Southampton. #SSFootball pic.twitter.com/gfaTOFWZER

— SuperSport (@SuperSportTV) April 4, 2016

Poate sună plictisitor, dar nu cred că cineva poate să caşte când Leicester e la patru victorii de titlu. Dacă-i întrebi pe cei mai mulţi, toate cele patru succese necesare pot să vină prin autogoluri marcate de adversari în jocuri anoste; orice, cât timp basmul îşi primeşte finalul fericit. Iar când Wes Morgan, care nu a mai macat de aproape un an, le ţine locul lui Vardy şi Mahrez şi îţi aduce golul salvator, aproape că simţi cum povestea a început să se scrie singură.

Leicester nu mai joacă cu aceeaşi descătuşare jovială şi aproape copilăroasă din prima jumătate a campionatului. Ultimele victorii au devenit mai degrabă stoice şi muncite asiduu. Şi totuşi, nimeni nu se plânge. Lumea e perfect conştientă că abilitatea asta de a câştiga la limită, în special când presiunea apasă mai ceva ca lumea pe umerii lui Atlas, e marca distinctivă a unei campioane. Şi oamenii chiar vor să o vadă pe Leicester campioană.

Leicester's Premier League year of brilliance sees them 18 points clear (@dalejohnsonESPN) https://t.co/T7SVjsXyqy pic.twitter.com/ufJpRdg19J

— ESPN FC (@ESPNFC) April 4, 2016

Tottenham și ai săi probabil nu ar fi de acord. Fără titlu din 1961, Spurs şi suporterii lor cu siguranţă nu fac parte din establishment-ul dominant al Premier League, deci şi-ar dori şi ei puţină simpatie generală. Contra lui Liverpool, însă, echipa lui Pochettino nu a făcut decât să arate cât de greu e să continui să câştigi când nu eşti la turaţie maximă. Un 1-1 care nu a mulţumit pe nimeni, cu siguranţă nu pe Tottenham, căzută la şapte puncte în urma liderului.

Harry Kane a continuat să se detaşeze în fruntea clasamentului de marcatori, dar e singurul capitol la care echipa sa conduce. Putea să fie şi mai rău, având în vedere că Philipe Coutinho deschisese scorul şi Liverpool arăta mai bine. Chiar şi asa, consensul din tabăra londonezilor e că s-au irosit două puncte, nu că s-a câştigat unul.

Harry Kane's 22 leagues goals this campaign is the most ever by a Spurs player in a #BPL season. #SSFootball pic.twitter.com/mpj9cNbVi8

— SuperSport (@SuperSportTV) April 3, 2016

Cu atât mai mult cu cât Arsenal pare că îşi revine încet-încet din stupoarea în care căzuse. După o singură victorie în opt meciuri, două succese la rând reprezintă o performanţă serioasă pentru echipa lui Wenger. Faptul că a fost un 4-0 zdrobitor cu aceeaşi Watford care îi eliminase din FA Cup trebuie să fi fost un bonus pentru jucători. Cea mai puternică sursă de optimism e tânărul nigerian Alex Iwobi, care a găsit al doilea său gol al sezonului.

Totuşi, în ciuda speranţelor lui Arsene Wenger, pe reuşitele echipei sale scrie cu litere mari „prea târziu‟ – ca în aproape fiecare stagiune din 2004 încoace, implozia previzibilă a lui Arsenal face ca astăzi să fie prea multe de recuperat.

Arsenal must be realistic and not dream too much, says Arsène Wenger https://t.co/fF9X5BeQ3e

— Arsenal FC news (@GOONERteam) April 4, 2016

Că tot veni vorba de tineri promiţători, puştii lui Van Gaal continuă să ofere motive de optimism pentru viitorul lui Man Utd. În victoria cu 1-0 contra lui Everton, patru jucători sub 24 de ani au fost decisivi. Lingaard, Rashford şi Martial încep să lege o relaţie foarte productivă, ultimul cu un gol făcut de centrarea altui absolvent al academiei clubului, Timothy Fosu-Mensah. Meciul a fost echilibrat şi Van Gaal crede că United „a furat victoria‟. Însă, în ziua în care tribuna sud a stadionului Old Trafford a fost botezată după legenda Sir Bobby Charlton, să vezi clubul bazându-se din nou pe vigoarea şi imaginaţia tinereţii e extrem de potrivit.

Peste drum, vecinii de la City au o vârstă medie considerabil mai ridicată, ceea ce probabil i-a dat deja destule de gândit lui Guardiola pentru sezonul viitor. De data asta, experienţa şi-a spus cuvântul pentru „Cetăţeni‟, într-o ciomăgeală cu 4-0 acasă la Bournemouth. Concluzia principală de tras din meciul ăsta e că City e cu totul altă echipă cu belgianul Kevin De Bruyne pe teren. Revenit după două luni petrecute pe tuşă, atacantul a demonstrat totodată cât de dependent e clubul său de inventivitatea lui. Pe lângă golul marcat după o combinaţie ameţitoare cu Aguero şi David Silva, De Bruyne a făcut tot ce a vrut pe teren şi a controlat fluxul jocului timp de 57 de minute, cât a stat pe teren. Locul întâi e deja probabil prea departe pentru Pellegrini, dar revenirea piesei sale de rezistenţă exact înainte de turul din sferturile Champions League contra lui PSG e o veste grozavă într-o stagiune dezamăgitoare pentru ambiţiile clubului.

Pellegrini: I was sure De Bruyne would return the same player https://t.co/naOvJprb5e pic.twitter.com/X2IaC93neh

— Goal (@goal_intl) April 2, 2016

În fine, Aston Villa reuşeşte cumva să îşi sape o groapă din ce în ce mai adâncă. Haosul de la echipa cu o tradiţie atât de lungă şi venerabilă s-a accentuat după ce antrenorul Remi Garde şi-a dat demisia, marţi, după doar două victorii obținute în 20 de meciuri şi doar patru luni petrecute în Anglia. Atmosfera pe Villa Park a fost una de revoltă deschisă, iar patronul american Randy Lerner a fost ţinta principală.

Villa e ca şi retrogradată, însă declinul e atât de alarmant încât ar putea avea consecinţe grave pe termen lung. Nu-i de mirare, deci, că Chelsea le-a aplicat o corecţie aspră, 4-0. Brazilianul Alexandre Pato a marcat la debut şi Pedro a arătat în sfârşit, printr-o dublă, de ce s-au plătit 27 milioane de euro pentru a-l aduce de la Barcelona. În momentul ăsta, Chelsea e echipa cu cea mai lungă serie de invincibilitate din Premier League – 15 meciuri consecutive. Ceea ce nu va fi o consolare pentru nimeni din preajma clubului cât timp clasamentul o surprinde pe campioană pe locul 10.

Într-un sezon dat peste cap complet, s-a mai adăugat o intrigă scoasă parcă din filme după ce ziarul Sunday Times a publicat o investigaţie din care reiese că un medic londonez, Mark Bonar, a fost implicat în dopajul unor fotbalişti din prima ligă engleză. Ştirea a aruncat în aer nu numai publicul britanic, ci şi guvernul, care s-a autosesizat şi a ordonat o anchetă oficială. Episodul pune din nou sub lupă problema dopajului în fotbal, probabil sportul care se încăpăţânează cel mai mult să închidă ochii şi urechile în faţa posibilităţii ca multe echipe să le ofere jucătorilor ceva mai mult decât un ceai şi un spray analgezic în vestiare. Dacă tot se schimbă atât de multe anul ăsta în lumea fotbalului britanic, odată cu ascensiunea lui Leicester, poate nu ar fi cel mai rău lucru ca şi acest status-quo să dispară.

TABLE After a thrilling Matchweek 32, the latest #BPL standings look like this… pic.twitter.com/X25uHhqqoz

— Premier League (@premierleague) April 4, 2016