Lorena Ostase: „Suntem și mai unite, și mai încrezătoare. Am creat o conexiune și sper să fie din ce în ce mai bine“
Andrei Năstase 7 decembrie 2019(Kumamoto, Japonia)
După un meci de poveste – peste care nimeni nu a trecut încă definitiv -, jucătoarele României au intrat în sala de antrenament din Kumamoto Prefectural Gymnasium liniștite, atente parcă să nu piardă prea multă energie cu ecourile acestei reveniri. Și victoria, dar mai ales calificarea în grupele principale ale Mondialului le face fericite – și asta se vede încă pe chipul lor -, dar atmosfera din sala asta friguroasă e destul de măsurată. În liniște, unele handbaliste își bandajează degetele, altele își pun bandă pe glezne și adeziv pe talpa adidașilor, în timp ce Cristina Neagu și Jaume Fort, antrenorul portarilor, improvizează (deși Neagu ar vrea să câștige și aici) câteva schimburi de tenis de câmp pe latul terenului. Abia când fetele încep jocurile de încălzire motrică, unde se râde mult, simți că apăsarea de dinainte de Ungaria nu mai există.
În ultima repriză a ultimului meci din grupe, echipa asta nouă, legată cum a fost ea legată, și-a obținut nu doar calificarea în Main Round, dar alte (cel puțin) trei meciuri și alte câteva zile în care să-și continue dezvoltarea. Pentru întregul grup, dar mai ales pentru jucătoarele tinere sau fără experiență la turneele finale, acest timp câștigat e foarte important.
Înțelegem asta dacă revedem ultimele minute ale meciului cu Ungaria, șase-șapte atacuri consecutive când orice ratare ar fi însemnat înfrângerea; iar înfrângerea ar fi adus ratarea calificării în grupele principale; și de aici, ratarea unui moment important pentru evoluția acestei echipe noi, în care mai multe componente încep să-și demonstreze că aparțin, că pot fi importante și chiar decisive acum, nu la un eventual turneu viitor.
Una dintre tinerele acestea e Lorena Ostase. Cu Ungaria, intrată iar și iar ca al doilea pivot dintr-un atac 7 contra 6 decisiv în revenirea României, Lorena (22 de ani), care e la primul turneu final de senioare, a făcut cel cel mai bun meci al ei la echipa națională.
Spune că nu va uita niciodată jocul ăsta. Își amintește de recuperarea și finalizarea ei la 21-24, unul din acele momente când Ungaria putea închide definitiv ușa, dar spune că „nu e vorba doar de golul acela, e vorba de tot ce a făcut echipa noastră în a doua repriză. Și asta mă face foarte fericită. Sunt fericită pentru mine, pentru colegele mele, pentru toată lumea… Victoria de aseară a fost ceva unic, mai ales că pentru mine și pentru multe dintre fetele tinere de la echipă este primul turneu cu echipa națională. Suntem foarte bucuroase că am contribuit.“
Lorena simte că toate jucătoarele sunt importante pentru echipa națională, indiferent de experianța lor. „Noi, cele tinere, avem un curaj, o nebunie a tinereții, nu știu cum să-i zic, care trebuie șlefuită și care, alături de experiența celorlalte fete, poate duce la ceva bun.“
Or cu Ungaria, mixul acesta a condus la ceva foarte bun. Cum au reușit să revină după o repriză în care nu prea multe le-au ieșit? „La pauză, toate am vrut să credem, să credem în cea din stânga, în cea din dreapta, din față și din spate. Iar la final, când pur și simplu ne-am uitat una în ochii celeilalte, n-a fost nevoie de prea multe cuvinte. Au fost doar emoții.”
Campioană mondială cu naționala de junioare în 2014, Lorena, pivotul lui CSM Slatina, crede că toată experiența de până acum, cu meciurile mai slabe sau mai bune, e importantă așa cum e ea. „Mai ales că am crescut de la meci la meci și asta ne dă multă încredere în noi. Ne exprimăm altfel acum față de primul meci de la turneu. Suntem și mai unite, și mai încrezătoare, am început să ne simțim pe teren, multe scheme ne ies mult mai bine, am creat o conexiune și sper să fie din ce în ce mai bine“, spune Lorena.
Dacă privește spre cele două săptămâni de când echipa a ajuns în Japonia și lucrează în fiecare zi pentru a face pași înainte, ea e mulțumită că au lucrat bine, deși cu problemele dinainte plecării, cu drumul lung și cu fusul orar (7 ore mai devreme în Japonia) n-a fost mereu ușor. „Dar am avut antrenamente bune, am și comunicat mult, am făcut teambuilding la cel mult două zile distanță, cred că și asta a contat. Și cred că ne ajută și că experiențele meciurilor de până acum au fost diferite – câte o șansă unică să învățăm ceva în plus.”
Cum privește spre următoarele trei meciuri, în care obiectivul clasării cât mai sus se așază lângă celălalt obiectiv important – creșterea și mai departe a nivelului de joc -, e mulțumită că „avem șansa să jucăm cu alte echipe puternice, trebuie să ne dovedim în continuare, ca echipă, că putem să ne luptăm cu toată lumea, indiferent de nume.“
*
Lorena Ostase a început handbalul la Vaslui, la 10 ani, după o selecție în școală. „La început era ca o joacă, n-am perceput c-o să ajung așa departe, era ceva amuzant atunci, aveam prietene, mergeam împreună la antrenament. Când au început turneele, era foarte interesant să pleci de acasă trei-patru zile, sau chiar o săptămână în cantonamente.”
Momentul în care și-a dat seama că drumul spre performanță devine unul serios a fost, ca în cazul multor tinere jucătoare, transferul la Centrul de Excelență de la Vâlcea. „Am plecat la o vârstă fragedă, la 12 ani, și după un an, când am intrat la liceu, am zis: Băi, chiar e pe bune. Eram mică, nu știu cum m-au lăsat ai mei. A fost greu, doar că am fost acolo un grup de 15 fete care ne-am înțeles foarte bine, și cumva am trecut peste, fiind toată ziua împreună. Eram prea mică să realizez, acum m-aș gândi de două ori. Dar m-a ajutat experiența foarte mult, la 13-14 ani călătoream cu o colegă singure cu trenul.”
**
România va întâlni în grupele principale Rusia, Suedia și Japonia. Primul meci e duminică, cu Rusia, antrenată de fostul selecționer Ambros Martin.
Rusia și Spania vor deshide grupa de șase cu 4 puncte, Muntenegru și Suedia intră cu două, în timp ce România și Japonia pornesc fără puncte.
Franța, campioana europeană și mondială en-titre, învinsă vineri de Danemarca, e marea absentă a grupelor principale.
Programul României în Main Round:
Duminică, 8 decembrie, 08:00 – România – Rusia
Marţi, 10 decembrie, 13.30 – România – Suedia
Miercuri, 11 decembrie, 11:00 – România – Japonia
Imagini: FRH
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 3 săptămâni