„Dacă o să jucăm cu sufletul și cu inima, cred c-o să fie OK”. Cum trăiește Diana Ciucă, mezina lotului României, primul ei turneu final cu Naționala

Andreea Giuclea 23 noiembrie 2019
Proiect susținut de
× Proiect susținut de

Când antrenorii echipei naționale au anunțat, la ultima acțiune a lotului feminin, cei trei portari care urmau să plece spre Campionatul Mondial din Japonia, Diana Ciucă a crezut că n-a auzit bine. Apoi a văzut cum se uitau fetele la ea și a înțeles că va participa, la 19 ani, la primul ei turneu final cu Naționala de senioare. „Nu-mi vine să cred”, și-a zis. A început să plângă de fericire, apoi și-a sunat mama să-i dea vestea. „Îmi doream mult. Făcând parte și din echipa naționalei la junioare, mereu am avut un feeling aparte când jucam pentru România, și-mi place să joc pentru România, joc cu cel mai mare drag”, ne-a spus Diana înainte de plecarea spre Kumamoto, unde România debutează pe 30 noiemebrie, contra Spaniei, la ora 11.00 (ora României).

Diana Ciucă e cea mai tânără handbalistă din lotul ales de Tomas Ryde, și a avut emoții să se alăture jucătoarelor Naționalei, pe care le urmărea cu admirație înainte. „Nu mă așteptam niciodată să ajung unde-am ajuns sau să am ocazia să mă antrenez cu starurile României. Toate jucătoarele erau destul de sus pentru mine, mereu mă gândeam cum ar fi să ajung să vorbesc cu ele, dar să și joc cu ele. Însă mă bucur că sunt aici, fetele sunt foarte OK. Cred că cea mai mare calitate a echipei României e unitatea, faptul că reușesc să integreze sportivele noi foarte repede.”

La antrenamente, când nu împarte minutele în poartă cu celelalte două portărițe valoroase ale României – Denisa Dedu și Yulia Dumanska –, face exerciții fizice cu preparatorul fizic Ștefan Ciuntu, sau pregătire specifică cu antrenorul cu portarii, Jaume Fort. „Mă bucur că simt încredere din partea antrenorilor. Simt foarte multă apreciere, au foarte multă răbdare și chiar mă ajută asta.”

Îmi doresc să ajung cel mai bun portar din lume

Diana a început handbalul destul de târziu, la 13 ani, și în primul an n-a fost portar, ci inter. „M-am apucat de handbal dintr-o întâmplare. O colegă făcea handbal și-am zis să mă duc și eu, să fim amândouă”. A început la HCM Craiova, orașul ei natal, dar abia când a ajuns în poartă, după aproximativ un an de antrenamente, a simțit că și-a găsit locul. „Atunci când am intrat în poartă am început să-mi dau mai mult silința și să mă intereseze mult mai mult handbalul. M-am simțit mai OK în poartă.”

La puțin timp după, a fost transferată la Centrul Național de Excelență de la Vâlcea, un moment pe care acum îl vede ca fiind decisiv pentru cariera ei. „Trebuia să aleg între a rămâne la Craiova, unde nu știam ce se va întâmpla, și a merge la Vâlcea, unde nici acolo nu știam ce se va întâmpla, dar era un mediu mai performant. Așa că am ales să merg la Vâlcea și de acolo s-au întâmplat numai lucruri bune.” La Vâlcea a făcut și pasul spre echipa de senioare, unde a început să adune tot mai multe minute în poartă.

Meciul de care-și amintește mereu cu sclipiri de bucurie în ochi e victoria cu CSM București din sezonul trecut, în care a apărat cinci lovituri de la 7 metri, un moment important în lupta pentru titlul câștigat până la urmă de SCM Râmnicu Vâlcea. Ce simte o jucătoare de 18 ani când apără în fața Cristinei Neagu sau Amandei Kurtovic? „Bucurie pură că am putut să ajut, sincer. Și că am avut cu ce să contribui la victorie. Că la final mi-am dat seama că au fost cinci, am zis: Poate totuși a fost wow. Pe moment, în meci, chiar n-am realizat că sunt cinci, cine le număra.”

A urmat apoi ziua în care-a câștigat primul ei titlu. „Cred c-a fost cea mai fericită zi din viața mea, când ne-au pus medaliile de gât. Pentru că eu niciodată n-am avut medalie la junioare și am simțit că toată munca pe care-am depus-o până acum s-a materializat în sfârșit.” Perioada bună prin care a trecut cu echipa Vâlcei a ajutat-o să prindă și mai multă încredere. „Am mai crescut și eu și mă bucur foarte mult că domnul Pera a căpătat încredere în mine să mă joace. Sper să prind din ce în ce mai multă încredere, îmi doresc să fac parte din echipă cât mai mult și s-o ajut. Acum nu mai sunt atât de emotivă și văd și mai bine aruncările, șuturile, sunt mult mai stăpănă pe mișcări.”

Desemnată cel mai bun portar al Campionatului European pentru Junioare Under17 în 2017, Diana a fost inclusă în septembrie 2018 de EHF într-un top al celor mai promițătoare 20 de tinere handbaliste din Europa, din care mai fac parte interul stânga al Ungariei, Noemi Hafra, Elena Mikhaylichenko din Rusia, MVP-ul Campionatului Mondial de junioare din 2018, sau Sorina Tîrcă, interul stânga de la Corona Brașov.

Diana își cunoaște bine calitățile de poartar – „faptul că am segmente lungi e un mare atuu pentru mine, dar în același timp am și viteză, am o tehnică destul de curată. Cred că sunt multe lucruri native, sincer, le am de mică și doar le-am perfecționat în timp” – și știe unde-și dorește să ajungă: „Îmi doresc să ajung cel mai bun portar din lume”, lucru pe care i-l prevede și suedezul Ryde: „Diana are ceva ce alte portărițe nu au. Chiar dacă e tânără, în câțiva ani, dacă-și joacă bine cărțile, va fi cea mai bună portăriță. Citește jocul foarte bine, are un echilibru foarte bun în poartă, o poziție foarte bună, și poate ridica piciorul la un unghi foarte ridicat, zici că face karate. Punctul slab, dar asta e normal, e cum rezolvă aruncările de pe extremă. Asta vine cu experiența.”

„Am de gând să mă bucur”

Asta face Diana acum, adună experiență, și își dorește să se bucure de ce trăiește în Japonia, unde echipa națională a ajuns miercuri seară, a făcut deja primele antrenamente și încearcă să se obișnuiască cu diferența de fus orar de șapte ore.

„Încă e o problemă de jetlag, unele fete s-au trezit noaptea. Va mai dura cam trei zile până când vor fi pregătite de antrenamente la capacitate maximă”, a spus Tomas Ryde la finalul primului antrenament. Până la debutul turneului, selecționerul a gândit un plan cu nouă antrenamente și două meciuri amicale, primul cu o echipă locală, al doilea cu Naționala Olandei. „Am împărțit antrenamentele: ne vom concentra întâi pe apărare, apoi pe contratac, iar spre finalul săptămânii ne vom focusa și pe atac. Știm cum să jucăm, dar trebuie să exersăm. Acum, că le avem pe Elena Dache și pe Patricia  Vizitiu în echipă, au nevoie de mai mult timp să cunoască sistemul în care jucăm. E puțin complicat să rezolvi asta, dar jucătoarele se ajută, comunică mult, a fost un prim antrenament foarte bun.”

Diana a simțit și ea momentul dificil prin care trece echipa, nevoită să lase acasă patru jucătoare suspectate că au făcut la echipa de club, Corona Brașov, un tratament cu laser intravenos interzis de WADA. „Cred că în viață ai parte și de momente frumoase, și de momente mai puțin frumoase, și trebuie să știi să le gestionezi, pentru că așa reușești să mergi mai departe, să ieși câștigător. Cred că e o provocare, e ca un test înainte de un alt test și tot așa.”

Și grupa din care face parte România e o provocare de depășit. „Contează foarte mult ce facem noi, nu ce se întâmplă în celelalte meciuri. Dacă noi o să avem meciuri bune și o să jucăm cu sufletul și cu inima, cum jucăm de fiecare dată, cred c-o să fie OK.”

Tânăra jucătoare din poartă își dorește să învețe cât mai mult și să adune experiență valoroasă pentru viitor. „Mă bucur enorm că sunt aici și am de gând să mă bucur de fiecare lucru care se întâmplă, indiferent dacă o să joc sau o să joc mai puțin, eu am de gând să mă bucur, pentru că e o experiență unică în viață.”

*

Citește și povestea Lorenei Ostase, campioană mondială cu naționala de junioare în 2014, aflată și la debut la un turneu de senioare.

La Campionatul Mondial (30 noiembrie – 15 decembrie), România va juca în Grupa C, alături de Ungaria, Spania, Muntenegru, Kazakhstan și Senegal. Primul meci va fi contra Spaniei, pe 30 noiembrie. Primele trei clasate se califică pentru grupele principale, unde vor intra cu punctele luate celorlalte două echipe calificate. În Main Round, cele trei echipe din grupa României se vor întâlni cu echipele venite din Grupa D, unde Rusia, Suedia și Japonia sunt favorite în fața Chinei, Argentinei și Republicii Congo.

*

Povestea Dianei Ciucă face parte din seria Rising Stars, unde scriem despre formarea și încercările sportivelor și sportivilor care vor duce handbalul românesc mai departe.

 

Foto: Ionut Buharu/Sport Pictures, FRH

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.