„Lucrurile nu se termină atunci când credem noi că se termină.” Ionela Cozmiuc și Gianina van Groningen sunt hotărâte să-și încheie povestea cu o medalie

Andreea Giuclea 18 iulie 2024

Cu puțin timp înainte să plece spre Paris, Ionela Cozmiuc nu voia să se gândească la faptul că va fi ultima ediție a Jocurilor Olimpice la care participă. Încerca să se concentreze pe ce avea de făcut la antrenamente, să se bucure de ultimele săptămâni în cantonamentul de la Snagov și de competiția olimpică, unde urmează să poarte drapelul la ceremonia de deschidere, împreună cu soțul ei, Marius Cozmiuc. „Încerc să înlătur orice presiune și să mă bucur de aceste ultime competiții și să o fac cât pot eu de bine, să las pe pista de concurs tot ceea ce antrenez acasă și să fiu mulțumită de mine la sfârșit.”

Nu voia să se gândească prea mult nici la ediția anterioară, cea de la Tokyo, unde s-a clasat pe 6 împreună cu Gianina van Groningen (Beleagă), dar își amintește ce-a simțit la finalul cursei. „Atunci, pe moment, eram amorțită, nu simțeam nimic. Nici nu am putut să plâng. Mi-am dorit foarte mult o medalie, nu a fost să fie. Și efectiv, cred că în momentul ăla mi s-au blocat așa, toate emoțiile.”

Se simțiseră pregătite să lupte pentru o medalie, dar veneau după un an dificil, cu multe accidentări, mai ales pentru Gianina. Deși au avut timpi foarte buni, în semifinale fiind printre echipele care au bătut recordul mondial, în finală nu a fost suficient.

Deși își revede de obicei toate cursele, indiferent de rezultat, Ionela nu s-a uitat la finala din Japonia. „E un moment pe care nu mi-e comod să mi-l reamintesc. Nu l-am uitat, pentru că face parte din viața mea sportivă, și nu numai. Însă consider că am învățat ce am avut de învățat și că nu este necesar să mi-l reamintesc așa.”

Ce a învățat din acel moment? „Să fiu puternică, să am încredere că lucrurile nu se termină atunci când credem noi că se termină. Și că întotdeauna este loc de schimbare și de mai bine.”

Imediat după finala din Japonia, a declarat jurnaliștilor prezenți că Parisul nu pare așa departe. Mai erau doar trei ani și parcă încerca să se convingă pe ea că poate continua. „Când am spus acele cuvinte, nici eu nu le credeam. Însă după această perioadă, uitându-mă în spate, cred că a fost ceva așa, vizionar. Îmi doream să am puterea să continui, și cred că de asta am și declarat acel lucru.”

**

La Rio, prima ediție a JO la care au participat, erau cele mai tinere din lotul de canotaj; fusese o surpriză și pentru ele să se califice. A fost startul lor ca echipă în canotajul internațional. „Cred că eram cele mai tinere din această probă. Și atunci nu prea știam noi cu ce se mănâncă Jocurile Olimpice”.

Anul următor, au devenit campioane mondiale la Sarasota, surprinzând din nou pe toată lumea. „După primul aur, cel din 2017 de la Sarasota, mi-am zis că e o întâmplare fericită: am muncit, suntem mici, ne-am dus cu încrederea aia, fie ce-o fi. A fost neașteptat, o surpriză și pentru noi, nu ne venea să credem. Dar după al doilea titlu, am zis că dacă am reconfirmat înseamnă că ne merităm locul acolo. Ne-a dat încredere”, spunea Gianina Beleagă acum trei ani.

În 2018, cele două canotoare hotărâte și muncitoare din Bucovina au arătat – și lumii, dar și lor – că nu a fost doar o întâmplare fericită, câștigând din nou aurul mondial, la Plovdiv, în Bulgaria. E momentul cel mai frumos din cariera Ionelei, pentru că soțul ei, Marius, a avut finala la dublu rame chiar înaintea lor. A câștigat argintul împreună cu Ciprian Tudosă, apoi fetele au câștigat aurul și s-au întâlnit pe podium.

De atunci, Ionela și Gianina au trecut împreună prin antrenamente lungi și chinuitoare, prin dureri și accidentări, printr-o pandemie. Pentru Ionela, cel mai greu moment a fost în anul de după Jocurile Olimpice de la Tokyo, când Gianina s-a retras. „Am suferit mult în acea perioadă. Am avut și eu gânduri de retragere, însă ceva m-a ținut pe loc. Mai mult cineva decât ceva. Am avut foarte multe persoane dragi alături care m-au susținut și nu m-au lăsat să renunț.”

Neavând cu cine să vâslească la dublu, Ionela a trecut în barca de simplu. Nu era o probă olimpică, dar i-a redat încrederea în ea. I-a înlăturat și gândurile de retragere când, în vara lui 2022, a câștigat atât aurul european, cât și pe cel mondial. A înțeles că trebuie să continue indiferent ce se întâmplă, pentru că își dorea să participe la o nouă competiție olimpică. „Eu știam că sunt o sportivă puternică și că pot face performanțe foarte bune în barca de simplu. Am dovedit acest lucru câștigând două campionate europene și un campionat mondial în această probă. Și din punct de vedere tehnic, simplul m-a ajutat foarte mult să-mi schimb lovitura, să mi-o perfecționez, să o fac mai eficientă; și, atunci când am avut din nou o parteneră de dublu, barca a mers foarte bine.”

Proba de dublu i-a plăcut întotdeauna mai mult. „Eu mă consider un om de echipă, mereu mi-a plăcut să fac echipă, și dublul este proba mea de suflet. Însă și proba de simplu îmi place foarte mult, pentru că acolo efectiv ține de tine.” A revenit la dublu împreună cu tânăra Mariana Dumitru. Împreună, au câștigat bronzul la Campionatul Mondial din 2023 de la Belgrad și au calificat barca la Jocurile Olimpice de la Paris, sub privirile Gianinei, care le aplauda din public.

**

Anul trecut, Gianina a revenit la canotaj, după 10 luni de pauză, pentru că simțea că povestea ei e neterminată. Pentru că a ales să se întoarcă, știind cât de greu e acest sport, cât de mulți kilometri are de vâslit zilnic, cât de cald e vara pe lacul Snagov, simte că se bucură mai mult de canotaj. Îl vede altfel acum, cu ochii celei care a simțit și bucuria victoriilor și durerea de a fi aproape de podium. Știe cum e să te îndepărtezi și să te întorci la sportul căruia i-ai dedicat aproape toată tinerețea și care ți-a schimbat viața.

Ca să aleagă componența bărcii pentru Paris, antrenorul principal al lotului de canotaj, italianul Antonio Colamonici (acum cetățean român), a organizat o selecție în primăvara asta, în cantonamentul din Italia, atât la simplu, cât și la dublu. Ionela le-a câștigat pe ambele, iar cea mai rapidă formulă de dublu a fost cea cu Ionela și Gianina, în varianta cu Ionela stroc. „Atunci am rămas așa și antrenorul ne-a spus că dacă această barcă nu câștigă Campionatul European, atunci probabil că va interveni asupra ei să mai facă modificări.”

În aprilie, au câștigat Europenele de la Szeged, primul lor titlu european împreună, după cele două titluri mondiale din 2017 și 2018. „A însemnat foarte mult. Într-adevăr, asta ne lipsea din palmares și a venit ca o confirmare că suntem pe drumul bun și să continuăm să facem ceea ce facem, pentru că facem bine.”

E un drum pe care l-au început împreună când erau copii, un drum în care au câștigat și au pierdut împreună, au trecut prin accidentări și momente dificile, atât în plan sportiv, cât și personal. S-au maturizat, s-au schimbat și acum merg împreună la a treia ediție olimpică, ultima la care proba lor, dublu vâsle categorie ușoară, va fi în programul olimpic. Amândouă simt că barca merge acum mai bine ca niciodată, iar cronometrul le confirmă și le dă încredere. Simt că sunt mai rapide și mai mature și vor vâsli la Paris cu hotărârea să-și scrie singure finalul.

„Noi am construit această echipă practic de la zero. Și, dacă stau să mă uit în spate, mă gândesc că toate lucrurile se întâmplă cu un scop. Și vreau să cred acest lucru, vreau să cred că Gianina nu s-a întors întâmplător, că mai aveam ceva de terminat, anume de câștigat o medalie olimpică. Poate pe cea mai strălucitoare.”

 

„Eu cred acum suntem în cea mai bună formă noastră. Antrenamentele decurg foarte bine și cred că aceste Jocuri vor fi diferite pentru noi.”

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.