Nadia. Simona. Alexandra. O societate suferindă nu poate produce un sport sănătos

Poate că un articol despre societate, care nu se vrea nici moralizator și nici politic, o să vi se pară curios pe Lead.ro. La urma urmei, aici începem mai mereu cu sportul și abia apoi ajungem la rolul său în societate. Pentru că sportul nu funcţionează în vacuum. El a fost mereu, este şi va rămâne expresia şi oglinda societăţii – cu bunele şi relele ei.

Simona s-a născut în 1991. Are 27 de ani şi e, conform unora, cel mai mare sportiv din istoria României. Tocmai a cucerit prestigiosul turneu de la Wimbledon, iar marţi a fost decorată la Cotroceni de Preşedintele României. Unii o numesc eroină. Pentru alţii e o zeiţă. Dar e şi un suflet mare: după US Open se va implica în selecţia de tinere talente, împreună cu Ion Ţiriac. Un milion de copii, atâţia ar vrea să aducă spre „sportul alb” cei doi parteneri. Cifra pare cel puţin ambiţioasă – dar, despre asta, puţin mai târziu.

Nadia nu mai are nevoie de nici o prezentare. În 1976 dădea peste cap nu doar aparatele, ci şi istoria gimnasticii, şi istoria noastră sportivă. Pentru şi mai mulţi, este icoana sportului românesc. Bună prietenă cu Simona, recent a declarat în L’Équipe că „Am traversat o perioadă foarte lungă în care tinerii părăseau țara pentru a se realiza. Simona demonstrează că nu mai e nevoie să pleci din țară pentru a reuși!”.

Alexandra avea, până de curând, 15 ani. Era o tânără obişnuită din România, o tânără cu visele, speranţele, pasiunile specifice vârstei. Poate că Simona era şi idolul ei. După evenimentele tragice de la Caracal, nu vom şti niciodată. Ce ştim, însă, e că datorită curajului Alexandrei, alte tinere nu-i vor împărtăşi soarta. Ce ştim e că Alexandra e cel puţin „la fel de eroină”, dacă se poate spune aşa, ca Simona şi Nadia. Aş zice că mai mult: prin curajul ei, a salvat vieţi. Iar asta e oricând mai important ca sportul.

Am citit cu scepticism declaraţia Nadiei cu privire la tinerii din România. Simona Halep e, fără îndoială, un model de valoare, ambiţie, excelenţă pentru noi toţi, tineri sau în vârstă. Nu e însă produsul României decât genetic şi, poate, educativ: „explozia” ei s-a produs prin contact cu alte lumi şi infrastructura lor exemplară, ce stimulează progresul uman şi sportiv, cu meritocraţia, cu un alt fel de a face lucrurile decât cel de la noi. Dimpotrivă, globetrotter-ul Simona demonstrează că e nevoie să pleci din ţară pentru a reuşi. Probabil că Nadia a vrut să spună altceva: Simona ne arată că, şi dacă pleci, poţi fi un mândru ambasador al României, ce revine mereu acasă cu recunoştinţă şi iubire de ţară, ca bonjuriştii altădată. Dar ce a spus Nadia nu trebuie judecat: America e departe şi noi suntem aici, cu ale noastre. Ochii care se văd rar se înţeleg mai greu.

Dintr-o reclamă la o bancă binecunoscută, Simona ne invită să avem curaj şi iniţiativă. Să facem treabă, că se poate! Mesajul sună sec, post-Caracal. E cam ca planul său şi al domnului Ţiriac de a aduce un milion de copii la tenis. Nu mă-nţelegeţi greşit: cei doi nu trebuie să facă treaba Statului român. E absolut meritoriu, şi absolut nerealist, ce îşi propun.

Hai să ieşim din bula vieţii bune, de oraş. Din bula PR-ului. Hai să vedem ce avem, ce nu merge, şi ce putem face. Hai să ne asigurăm mai întâi că 10.000 – nu un milion – de copii au mâncare şi un transport decent, care îi aduce în siguranţă acasă. Hai să le asigurăm necesităţile de bază, de multe ori nesatisfăcute, mai ales în mediul rural. După care ne putem gândi şi la tenis – un sport notoriu pentru că nu se poate practica pe stomacul gol – şi la construit nave spaţiale.

Avem trei eroine: ultima intrată în panteon, prin sfârşitul ei trist, ne învaţă că e enorm de muncă la baza piramidei noastre sociale. O societate suferindă nu poate produce un sport sănătos.

*

Teodor Burnar este Doctor în Istorie, poet, jurnalist. În cariera lui de peste 15 ani în presă, a fost, printre altele, redactor-șef adjunct al revistei Sport Magazin și a colaborat cu Federaţia Română de Fotbal, dar şi cu Eurosport. A scris prima teză de doctorat din lume despre eroizarea Simonei Halep („Mituri, eroi, sportivi în România contemporană. Studiu de caz: Simona Halep”), pentru care a fost declarat Doctor în Istorie, Summa cum laude, al Universității din București în martie 2023.