Power ratings: Franța, Germania și Italia au ajuns în sferturi și se vor bate pentru marea finală. Dar pe cine vor întâlni acolo?

Ce-a fost mai ușor a trecut, ce-i mai greu abia acum urmează: ultimele opt echipe de la Euro se luptă pentru cele patru locuri din semifinale. Gazdă și principală favorită a turneului, Franța a ajuns, nu fără emoții, în sferturile de finală, acolo unde găsim și alte echipe creditate, la începutul Europeanului, cu șanse bune la titlu: Germania, campioana mondială en-titre, sau Belgia, a cărei generație de aur pare să-și țină (în sfârșit!) promisiunile.

Între ultimele opt echipe au ajuns și puternica Italie a lui Conte, Portugalia lui Ronaldo și Polonia lui Lewandowski. Cu toate astea, atenția tuturor s-a lipit ca un magnet de marile surprize ale competiției: Țara Galilor și mai ales Islanda au ajuns mai departe decât ar fi sperat vreodată și s-au așezat confortabil pe locurile Spaniei, Angliei sau Croației, plecate acasă cu noaptea-n cap.

Rezultatul? Un tablou al sferturilor neașteptat, care face inutil orice calcul al hârtiei. Și totuși. Ambițioși cum ne cunoști, am riscat să aliniem favoriții în ordine. Iată ce-a ieșit:

Islanda

Cea mai iubită echipă a Europei, Islanda, ne-a spus până acum o poveste grozavă: neînvinsă în meciurile din grupe, contra Portugaliei, Ungariei și Austriei, Islanda a ajuns în fața Angliei ca o revelație a turneului care urma să-și accepte, într-un final, condiția. Numai că Islanda n-a vrut să audă de așa ceva, a bătut Anglia și a aruncat turneul în aer.

Islanda s-a propus ca exemplu pentru orice Federație care-și propune să dezvolte cu adevărat fotbalul. Fotbaliștii islandezi au devenit modelul perfect al antieroului: fără înzestrări speciale, Sigurdsson, Sigthorsson, Halldorsson și ai lor ne-au arătat că dacă te bați pentru fiecare centimetru și alergi până cazi jos, totul e posibil. Aproape totul, în orice caz. Nimeni nu le poate spune islandezilor că nu pot face încă o surpriză, eliminând și țara gazdă din concurs, dar Islanda trebuie să accepte în continuare rolul de underdog.

Țara Galilor

Tot șanse reduse are și Țara Galilor în fața Belgiei. Dar galezii, ale căror ambiții se sprijină pe excelenții Bale, Aleen și Ramsey, formează și ei o echipă greu de bătut. Solidă în defensivă și explozivă în atac, trupa antrenată de Chris Coleman a pierdut un singur meci în grupe, și acela chiar pe final, cu Anglia, înainte să spulbere Rusia și să se califice în optimi de pe primul loc. Asta a oferit Țării Galilor șansa unui derbi britanic cu Irlanda de Nord și, chiar dacă nu a strălucit, Bale și compania sunt ultimii reprezentanți ai Regatului rămași în Europa…fotbalistică.

Galezii nu sunt deloc generoși și înțelegători cu adversarii lor, și am fi surprinși (neplăcut) să vedem Belgia zburdând din nou pe teren, așa cum a făcut-o cu frumoasa, dar naiva echipă a Ungariei. Bale va profita de orice spațiu liber să alerge ca nebunul spre adversarii direcți, Allen va deschide jocul pe flancuri, iar Ramsey…nimeni nu știe ce va face tânărul jucător al lui Arsenal. Or, ăsta e un lucru îngrijorător pentru orice adversar.

Polonia

Dacă n-ar fi avut șansa să se întâlnească una contra celeilalte, Polonia și Portugalia s-ar fi găsit mai jos în clasamentul nostru. Polonia lui Lewandowaski a arătat bine într-un singur meci (iar contra Irlandei de Nord multe echipe arată bine), iar Lewandowski al Poloniei a arătat groaznic în fiecare meci. Lipsită deci de golurile golgeterului lui Bayern, Polonia a trebuit să-și facă loc în sferturi apărându-se cât se poate de bine: victoria la limită, 1-0, din fața Irlandei de Nord a fost urmată de un zero-zero anost cu Germania, și un 1-0 chinuit cu o echipă a Ucrainei care, deși eliminată, a ratat cele mai mari ocazii.

Așa a ajuns Polonia la jocul contra Elveției lui Xhaka și Shaquiri, un meci indecis, din care am păstrat doar amintirea golului grozav marcat de jucătorul lui Swansea. Polonia a câștigat după executarea loviturilor de la 11 metri și privește spre meciul cu Portugalia cu speranța că nici echipei lui Ronaldo nu-i merge prea bine.

Portugalia

Urcată în trenul optimilor în ultimul moment, după un 3-3 contra Ungariei care a fost, pentru mulți, cel mai spectaculos meci al turneului, Portugalia a avut îndrăzneala să elimine din turneu frumoasa echipă a Croației, favorita multora.

La capătul unuia dintre cele mai plictisitoare meciuri din istoria recentă a fotbalului – un chin pentru spectatorii și telespectatorii neimplicați emoțional – Portugalia a câștigat în minutul 118, refuzând celor care au rezistat până acolo chiar și plăcerea crudă a loviturilor de departajare.

Portugalia, deci, la fel ca adversara ei din sferturi, e o echipă a extremelor: fie extrem de spectaculoasă, ca-n fața Ungariei, fie anostă și plictisitoare, așa cum am văzut-o contra Islandei și Croației.

Ce fel de echipă vom vedea joi seară? Nimeni nu știe, dar forma lui Ronaldo va fi, din nou, decisivă. De dragul spectacolului general, nu poți decât să speri că Lewa și Cristiano vor fi la înălțime. Altminteri…

Belgia

Văzută de mulți printre favoritele competiției, Belgia a prins viteză și are șanse bune să prindă finala. Echipa și-a dovedit maturitatea când a reușit să treacă peste anxietatea și peste criticile aduse de înfrângerea din meciul inaugural cu Italia. Elevii lui Marc Wilmots au mers din bine în mai bine: au învins convingător, cu 3-0, o echipă serioasă a Irlandei, după care l-au pensionat pe Zlatan Ibrahimovic de la echipa națională, prin victoria în fața Suediei. Meciul din optimi cu echipa curajoasă a Ungariei a fost cel mai bun făcut de Eden Hazard în particular și de colegii săi în general. De altfel, creșterea de formă a căpitanului de echipă, ca și traseul mai lejer spre semifinale, o reconfirmă pe Belgia printre pretendentele justificate la medaliile EURO 2016. Bine condusă de Hazard și de tot mai lucidul De Bruyne, Belgia construiește frumos și joacă pe contraatac mai năpraznic decât Italia. Îi lipsește mai multă luciditate la finalizare, acolo unde Lukaku s-a dovedit fluctuant pe durata primelor faze ale competiției. Dar și aici Belgia are câțiva ași în mânecă, iar ei s-au văzut chiar împotriva Ungariei, unde banca de rezervă a adus golul desprinderii, prin Batshuayi și a închis tabela prin versatilul Carrasco.

Marile bătăi de cap ale lui Wilmots sunt în apărare, acolo unde Belgia și-a arătat constant fragilitatea. Unde mai pui că Vermaelen va absenta din partida cu Țara Galilor, iar Vertonghen și Meunier au câte un cartonaș galben.

Franța

Fără să strălucească, echipa gazdă, Franța, s-a strecurat la un singur pas de semifinale, și asta fără să întâlnească hopuri prea serioase în drum: câteva meciuri câștigate pe final, ușor norocos, mai întâi cu România, în meciul de deschidere, mai apoi cu Albania, în al doilea meci din grupe, au condus Franța în optimi, unde Deschamp și băieții lui au tras o sperietură zdravănă înainte să revină și să câștige contra Irlandei. Și aici, la fel ca în precedentele trei jocuri, Franța nu a câștigat datorită așezării nemaipomenite sau a sistemului de joc, ci datorită clasei individuale a jucătorilor. Dacă Payet a câștigat meciul cu România printr-o execuție imposibilă, Griezmann a adus victoriile cu Albania, în minutul 90, și a marcat dubla contra Irlandei, la jumătatea reprizei secunde, chiar înainte ca Les Bleus să intre în criză de timp.

Cu Griezmann, Payet sau Kante în formă bună, cu rezerve inspirate, ca Gignac (jiniac) sau Coman, Franța încă îl așteaptă pe Pogba să arate tot ce poate.

Dar adevărul e că nimeni nu știe cât de puternică e Franța în momentul ăsta. Mai precis, nu știm cât de bine poate juca echipa gazdă. Pentru asta va fi nevoie de un test serios, de o ciocnire cu o adversară care știe să atace și care nu se va baricada în defensivă cu toată echipa. Islanda, oricât de mult ți-ar plăcea, nu-i va oferi Franței testul ăsta.

Germania

Dacă Franța a ajuns aici grație inspirației individuale a unor jucători, Germania a rămas consecventă drumului din ultimii ani, iar vedeta principală e și acum echipa. Doar Mario Gomez a marcat două goluri până acum, restul reușitelor germane venind de la jucători diferiți: Mustafi, Schweinsteinger, Boateng și Draxler. Și chiar dacă pe fiecare post are un fotbalist excelent – fundașul stânga Hector ar putea fi singura excepție – Germania pur și simplu nu stă într-un singur jucător.

Echipa lui Low nu a primit gol la acest turneu, iar cuplul Hummels-Boateng arată tot mai bine. Când ei au derapaje, Neuer e acolo să repare. Să repare și să construiască. Căci Germania are cea mai bună posesie de la acest European și, mai ales în ultimele două jocuri, mingea se mișcă mai repede și mai direct spre poarta adversă. E un compliment pentru Kroos, Ozil, Khedira sau Draxler, care colaborează perfect cu Muller și Mario Gomez, cel care l-a scos deocamdată din echipă pe celălalt Mario – Goetze.

Low a remediat din mers și dezechilibrul de pe partea dreaptă, unde tânărul Kimmich oferă acum mult mai multe opțiuni în atac decât oferea Benedikt Höwedes, iar jocul campionilor mondiali este cât se poate de rotund. Nu încape dubiu, Germania este echipa de bătut în Franța.

Și dacă nu ar fi jucat în sferturi cu Italia, nemții ar fi fost primii și în clasamentul nostru. Numai că Germania nu a învins niciodată Italia la turneele finale, iar stilul “Squadrei Azzurra” este pentru nemți ce e soarele pentru unt.

Italia

Italia a terminat prima una dintre cele mai dure grupe de la acest turneu final. S-a impus confortabil și simetric, 2-0, în ambele derbiuri pe care le-a avut de disputat, atât în meciul de debut cu Belgia, cât și în optimile contra campioanei europene. Apărarea merge ceas, a luat un singur gol până acum, și acela într-un moment în care Buffon și Chiellini, cei mai în formă jucători ai săi, nu erau pe teren.

Peste toate, Italia vine cu avantajul de a fi jucat cu frâna trasă două meciuri, cel cu Suedia, câștigat, totuși, pe final, și cel cu Irlanda, ultimul din grupă, în care și-a menajat vedetele pentru “vendetta” împotriva Spaniei.

Minusurile Italiei în perspectiva unui parcurs până în finală sunt media de vârstă a echipei și numărul mare de cartonașe galbene, 13 deja! Motta va fi suspendat contra Germaniei, în condițiile în care De Rossi e incert, din pricina unei accidentări. Cum sistemul e atuul Italiei lui Antonio Conte, rămâne de văzut dacă banca de rezerve va putea susține visul italian în meciurile dure care urmează.