Round-up Premier League: Riyad Mahrez îi onorează amintirea lui Vichai Srivaddhanaprabha, City câștigă derbiul cu Tottenham

Danny Coposescu 30 octombrie 2018

Premier League e o instituție obsedată de valoarea propriei imagini. E drept, nu ajungi cea mai bogată ligă din lume dacă nu te vinzi în cel mai atent și agresiv mod cu putință și nu condiționezi o legiune de fani să-ți trâmbițeze superioritatea cu orice ocazie. Așa că imaginea gazonului apocaliptic de pe Wembley le va fi dat apoplexii directorilor de marketing. Nu dă bine să-ți prezinți unul dintre evenimentele de top – derbiul dintre Tottenham și Man City – în condiții care seamănă mai degrabă cu un câmp de cartofi, peste care cineva a desenat linii fără noimă și logoul NFL.

Așa e când toată lumea aleargă după branding internațional. Stadionul național a găzduit duminică seară un meci de fotbal american (al treilea în doar câteva zile), iar nici o sumedenie de profesioniști presați de timp n-au reușit să repare daunele. La finalul acestei confruntări presărate cu greșeli și imprecizii necaracteristice, câștigată de campioană cu 1-0, e greu să ignori rolul gazonului pârjolit.

Un argument în plus e că momentul decisiv a venit după degajarea lungă a lui Ederson, cu doar șase minute pe ceas. Sigur, responsabilitatea îi aparține în totalitate lui Kieran Trippier, care l-a lansat practic pe Sterling într-un sprint care s-a încheiat cu o pasă perfectă pentru Riyad Mahrez. Algerianul i-a dedicat golul lui Vichai Srivaddhanaprabha, patronul lui Leicester alături de care și-a început povestea remarcabilă în fotbalul englez. 

Rețeta asta a funcționat și anul trecut pe Etihad, când mingile lungi ale portarului brazilian au creat haos în apărarea șubredă a lui Spurs. Dar desfășurarea dezordonată de mai departe nu prea are de-a face cu tactica. Tottenham a răspuns cu mult curaj și suflet, dar ambele adversare s-au întrecut în pierderi de posesie și ratări stridente. O parte din risipă se datorează serii proaste prinse de Harry Kane sau Sergio Aguero. În cazul ratării lui Erik Lamela, venită în ultimele minute, starea suprafeței și-a spus cuvântul.

La urma urmei, City a ieșit triumfătoare pe merit. Și într-un mediu care a ofensat probabil toate sensibilitățile puristului Guardiola, formația sa și-a făcut treaba cu autoritate, chiar dacă nu neapărat cu același fler irezistibil. Mahrez, un transfer care pare mai inspirat cu fiecare etapă trecută, a încheiat cu un omagiu emoționant: „Mi-a fost foarte, foarte greu. A fost ca un tată pentru mine și n-am putut să dorm, m-am tot gândit la el. Am insistat să joc pentru că știu că asta și-ar fi dorit și el.‟

Rezultatul o coboară pe Liverpool de pe primul loc în clasament. Oamenii lui Klopp n-au trebuit să iasă decât ocazional din viteza a treia pentru a trece sâmbătă de Cardiff cu 4-1. La Match of the Day, Phil Neville s-a concentrat pe criteriul după care se judecă adesea candidatele serioase la titlu: profunzimea lotului. Da, pe lista marcatorilor au apărut numele obișnuite – Mane cu o dublă și Mo Salah – dar impactul unor jucători văzuți mai mult pe bancă sezonul ăsta a fost cel puțin la fel de important. Alberto Moreno, Adam Lallana, Fabinho și în special Xherdan Shaqiri, care a marcat primul său gol în tricoul roșu, au adus exact genul de contribuție necesară pentru o rotație de succes.

N-a fost cea mai convingătoare prestație, dar pur și simplu n-a trebuit să fie. Imediat ce Cardiff a ieșit din vizuină, prin reușita de 2-1 a lui Callum Paterson, gazdele au călcat instantaneu accelerația și nimeni de pe Anfield n-a avut emoții serioase în ceea ce privește rezultatul. Totuși, pata de pe scor l-a deranjat pe antrenorul neamț: „Mă enervează că am primit gol, la fel și pe băieți. Dar 26 de puncte nu-i deloc rău.‟ 

Cam același lucru l-ar putea spune, cu o modestie exagerată, și Maurizio Sarri. Avântul pe care l-a adus cu sine din Italia nu dă semne că se va risipi prea curând. Dimpotrivă, un 4-0 zdrobitor la Burnley a confirmat cel mai bun start de carieră pe care l-a avut vreodată cineva la Chelsea în era Premier League. Nu-i vorba doar de statistici, ci și de un factor estetic, capitol la care londonezii cu siguranță n-au excelat de obicei. Doar City a înscris mai multe goluri în ediția asta și într-o zi bună, cum a fost cea de pe Turf Moor, jocul lor rivalizează cu tot ce-i mai bun de găsit în Anglia – chiar și fără Eden Hazard, accidentat.

Personificarea progresului ăsta fulgerător e Ross Barkley, al cărui potențial nedisputat e mulat de către Sarri în forma unui „fotbalist complet‟, cum l-a numit italianul duminică. Un gol, două assist-uri (pentru Morata și Willian) și o prestație de playmaker adevărat te fac să te întrebi dacă urmărim același mijlocaș ca acum câteva luni, când până și regulile fundamentale ale fotbalului păreau peste puterile sale. Alt exemplu e Ruben-Loftus Cheek, un tânăr extrem de talentat care bate la ușa primei echipe de ani buni. El a pus cireașa pe tort, la trei zile după un hat-trick în Europa League.

Și Arsenal s-a putut lăuda recent cu efectul pozitiv al unui nume nou pe bancă. Începutul dificil al lui Unai Emery s-a transformat într-o serie de 11 victorii consecutive. Încă vreo zece minute de concentrare pe Selhurst Park și numărul ar fi crescut la 12. Dar nesăbuința lui Mustafi și Xhaka în propriul careu i-a dăruit lui Crystal Palace două penaltiuri, transformate de Luka Milivojevic, și un punct din egalul 2-2. Xhaka și Aubameyang îi aduseseră pe oaspeți în frunte până târziu într-un meci pe care nu l-au putut controla în totalitate. Putea să fie mai rău dacă arbitrul observa hențul lui Lacazette la faza golului de 2-1, un incident care l-a revoltat pe sanguinul Roy Hodgson: „A fost un henț atât de clar, deci n-am cum să fiu fericit de rezultat.‟

Pe Old Trafford, Jose Mourinho poate fi ceva mai mulțumit de un 2-1 cu Everton. Chiar dacă United n-a rupt gura târgului, când ești sub un nor negru ca noaptea, important e doar scorul final. În sensul ăsta, Anthony Martial e o rază de soare constantă. Francezul a marcat o bijuterie în partea secundă și a obținut lovitura de pedeapsă din care Pogba a deschis balul în minutul 27. Problema cu cel din urmă e că alternează sistematic una caldă cu una rece. Felul în care a abordat penaltiul ar putea fi patentat ca rutină de comedie și norocul său e că mingea, respinsă inițial de Pickford, s-a întors tot în gheata sa. Un pic de modestie nu i-ar strica, deși dacă e să ne luăm după reacția ostentativă la gol, sunt mai multe șanse să-l vedem cu o tunsoare standard.

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.