Rusia rezistă celor 1.000 de pase ale Spaniei, câștigă la penaltiuri și se califică în sferturile de finală ale Cupei Mondiale!

Lead.ro 1 iulie 2018
Fast
Împarte cu alții acest articol

La capătul unui meci salvat de loviturile de departajare, Rusia a eliminat Spania și s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei Mondiale – la Moscova e sărbătoare! La Madrid, lumea își va aminti de demiterea lui Lopetegui și problemele jocului de posesie fără intenție.

*

Spania a deschis scorul repejor, când bătăiosul Sergio Ramos a reușit să-l forțeze pe Ignashevich să și-o bage în poartă – fundașul Realului era oricum acolo, ar fi făcut-o el. Dar cine a sperat la încă un meci spumos, ca cele de sâmbătă, și-a văzut speranțele acoperite de 1.000 de pase și…atât.

Spania a început fără Iniesta, iar Spania fără Iniesta e o echipă săracă: idei fixe și puține. Pasele acestea repetate în jumătătea adversă nu mai deranjează pe nimeni de câțiva ani, așa că nu i-au încurcat cu nimic nici pe ruși. Înarmați cu răbdare – ce altceva puteau face? – jucătorii gazdă s-au mulțumit să aștepte erori, faze fixe, prelungiri, ceva. Poate frigul.

Norocul le-a zâmbit la hențul lui Pique, sărit cu mâna (foarte) sus în aer la una dintre puținele mingi ajunse în careul său: penalti clar, transformat la fel de clar de uriașul Dzyuba, care n-a uitat un salut milităresc de care, ca să o spunem direct, ne puteam lipsi. În fine, o egalitate care le-a dat rușilor, chiar înainte de pauză, speranța că se poate.

Încurajați de cei 75.000 de compatrioți din tribună (pe Lujinski încap mai bine de 80.000, dar au primit și ibericii niște bilete), jucătorii lui Cherchesov și-au mai amintit de ambițiile ofensive arătate în grupe și au încercat, în prima parte a reprizei secunde, câteva contre. Au fost subțiri, dar măcar au oferit tribunei prilejul să facă gălăgie. A fost cam tot ce am primit pe marele stadion din Moscova – gălăgie. Și timp de gândire: parcă această morișcă a Spaniei, oricât de familiară, n-a fost așa de prăfuită cu Lopetegui pe bancă. Spania lui juca ceva mai direct, pasele mergeau mai des spre înainte. Dar Lopetegui a fost demis (cu câteva zile înainte de start), iar echipa lui Hierro, care a preluat-o și el din mers, pare acum fără busolă.

Abia după intrarea lui Iniesta, în preajma minutului 70, urgența și intenția s-au întors în jocul Spaniei, dar până la finalul celor 94 de minute n-a venit decât jumătate de ocazie: șutul bun, dar de la mare distanță, a lui Ineista. În rest, pase și pase. Și pase. Posesia ca formă de apărare. Siguranța paselor scurte înaintea riscurilor – fără devieri, fără ruperi de ritm, fără schimbări de pe-o parte pe alta. Driblinguri sau șuturi ambițioase? Nu.

În schimb, prelungiri și drama cu care prelungirile pot salva și un meci anost. Ce să vezi, Spania a început să o plimbe mai iute. Iniesta a început să-i pună în valoare (și în mișcare) pe Isco și pe Asensio, iar Carvajal și Aspas, intrați și prin minutul 80, au început să dea din coate pe flancurile Spaniei. Cu toate astea, prima repriză de prelungiri va fi reținută dintr-un singur motiv: ambele echipe au avut voie să facă a patra schimbare. Ce premieră frumoasă!

Altă premieră a fost marea ocazie a Spaniei, ratată de Rodrigo și Carvajal, blocați la sacrificiu în minutul 109. Spania a mai avut timp de câteva proteste pentru o eventuală ținere în careul rușilor, apoi o ploaie furioasă a injectat ceva energie în ultimele cinci minute. Dar orice chin își primește, la un moment dat, sfârșitul: penaltiurile de departajare au venit să închidă această lungă optime de finală. A câștigat Rusia! Și Akinfeev va primi un grad înalt acolo unde contează mai mult: în conștiința alor săi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Top Stories