„Să aștepți competiția asta patru ani și să mergi nepregătit e trist”. Cum au primit sportivii români vestea amânării Jocurilor Olimpice și cum își păstrează motivația
Andreea Giuclea 1 aprilie 2020Robert Glință a intrat ultima oară în bazin pe 18 martie. Gianina Beleagă a părăsit cantonamentul de lângă lacul Snagov pe 22 martie, împreună cu întreg lotul olimpic de canotaj. Marian Drăgulescu a concurat ultima oară pe 13 martie, în calificările Cupei Mondiale de gimnastică artistică de la Baku, suspendată după două zile de concurs.
Rămași fără posibilitatea de a se antrena pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde nu erau doar calificați, dar ținteau medalii, sportivii români au așteptat decizia amânării competiției care urma să aibă loc vara aceasta. „Ar fi nasol pentru toată lumea, ne dă planurile tuturor sportivilor peste cap”, spunea Robert Glință, vicecampion european, cu puțin timp înainte de decizia Comitetului Olimpic. „Însă e în afara controlului și puterii noastre. Până la urmă, nu sunt singurul afectat, toată planeta și toate sporturile sunt afectate de ce se întâmplă. Și cumva ăsta e cel mai greu lucru cu care ne confruntăm noi, sportivii: faptul că trebuie să ne menținem aceeași motivație și același nivel de pregătire pe o perioadă practic nedeterminată de timp.”
Despre incertitudine vorbea și canotoarea Gianina Beleagă, dublă campioană mondială, alături de Ionela Cozmiuc, cu barca de dublu vâsle, categorie ușoară: „Toți sportivii, tot stafful, am vorbit și cu sportivi din alte țări, avem o stare foarte tensionată, mereu stăm cu telefonul în mână, ne uităm pe articole, în ziare, la televizor, să vedem ce se întâmplă. Pentru că nu știm, cumva suntem în aer, și toți suntem bulversați, toți așteptăm să vedem: OK, se țin, dar care e riscul? Că sunt foarte multe riscuri dacă se țin. Pentru sportivi, dar cea mai mare parte pentru spectatori. Pentru că ce e Olimpiada fără spectatori? Și care sunt riscurile ca să vină? Incertitudinea asta cumva te omoară.”
Așa că decizia Comitetului Internațional Sportiv de-a amâna Jocurile Olimpice pentru 2021 le-a adus în primul rând claritate. „A fost cea mai bună veste pe care am primit-o în perioada asta”, spune Marian Drăgulescu, care era deja în autoziolare de două săptămâni, de când se întorsese de la Baku. „Chiar eram un pic stresat, mă gândeam cu panică: când reintru în pregătire, sunt deja în urmă, ce-o să fac. Eram stresat și nu numai eu, cred că toți sportivii eram. Dacă era în iulie cred că foarte mulți dintre noi am fi ajuns nepregătiți acolo. Aștepți competiția asta patru ani de zile, să o aștepți patru ani și să mergi nepregătit e trist. Plus că riscul de accidentare ar fi foarte mare. Acum cred că ne-am mai liniștit și noi puțin, măcar din punctul ăsta de vedere.”
Train with a CHAMPION 🤗💪Ep.12#staiacasa #staysafe #stayhome #gymnastics #power #training #workout #fitness #champion #motivation #health #dragulescu
Gepostet von Marian Dragulescu Official am Montag, 30. März 2020
Pentru Drăgulescu, cel mai medaliat gimnast român, ar fi fost a cincea ediție olimpică, și ultima șansă de a câștiga singura medalie care-i lipsește, aurul olimpic. Era și principalul motiv pentru care continua, la 39 de ani, să facă gimnastică. Plănuia să se retragă după, dar acum vrea să continue încă un an. „Dacă era în 2022, ar fi putut să însemne o problemă. Un an nu e atât de departe, dar doi ani mi s-ar fi părut cam mult.” Ce-l motivează să continue încă un an? „În primul rand, m-am calificat. E atât de grea calificarea la Jocurile Olimpice. Am biletul în buzunar și să nu mai merg acum? E singura medalie care-mi lipsește din palmares, medalia de aur. Și dacă am o șansă, de ce nu? E ca și cum ai avea un bilet la Bingo și nu te duci acolo să vezi dacă ai câștigat sau nu.”
Amânarea Jocurilor vine însă și cu noi întrebări. Pentru Gianina, ar fi fost ultimul an în care ar fi fost inclusă categoria ei, ușoară, și deja visa cum nu va mai trebui să slăbească înainte de competiții. „E o întrebare dacă se va mai ține categoria ușoară dacă se amână. (…) E greu pentru toți sportivii, pentru că înseamnă încă un an. Și ar fi dureros că poate unii sportivi vor să se lase după Jocurile astea.”
Cum fac să-și păstreze motivația, într-un context incert pe care nu-l pot influența? „Încerc să rămân pozitiv, optimist. Motivație am, ambiție am. Eu caut să mă inspir de pretutindeni. Mă uit și la ceilalți gimnaști, ce fac afară. Înțeleg faptul că majoritatea gimnaștilor se pregătesc foarte bine și nu aș vrea să rămân cumva în urmă”, spune Drăgulescu. „Bineînțeles că mă îngrijorează ce se întâmplă, a blocat activitatea noastră a tuturor, dar e o situație în care trebuie să ne adaptăm, trebuie să vedem oportunitățile, trebuie să vedem soluțiile prin care putem merge mai departe și, de ce nu, să fim și productivi, constructivi.”
Primul român calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Robert încearcă și el să vadă partea bună: are mai mult timp de pregătire până anul viitor. „Cu motivația sunt bine. Noroc că sunt călit, sunt trecut prin muncă asiduă și continuă și încerc să rămân concentrat pe ideea că oricum m-aș fi pregătit la cel mai înalt nivel. (…) Nu înseamnă că o să las ștacheta jos, pentru că încerc să pun și amânarea într-o lumină bună, în sensul că voi avea mai mult timp de pregătire și voi încerca să profit. Încerc să le întorc pe toate părțile și să câștig motivație.”
Pentru că nu știu când vor reveni în sălile de antrenament, în bazin sau în barcă, pe lac, fac ce pot în contextul în care se află. Robert lucrează după un program făcut de tatăl său, care se ocupă din toamna trecută de pregătirea sa fizică. Gianina și-a instalat acasă un aparat care simulează mișcările din barcă (ergometru), sub supravegherea din Italia a antrenorului lotului de canotaj. Iar Marian Drăgulescu face în fiecare zi, pe lângă antrenamentul său fizic, exerciții live pe Facebook, ca să motiveze și oamenii de acasă să facă mișcare. „Vreau să promovez mișcarea, vreau să îi ajut pe oameni mai ales în această perioadă în care sunt izolați la domiciliu și organismul are foarte mult de suferit, atât fizic, cât și psihic, și cred că sportul ajută cel mai mult.”
„Toată lumea se află în aceeași situație”, spune Robert. „Ține de fiecare să se adapteze cât mai repede și cât mai eficient.”
