“Un-doi” cu Dorinel Munteanu: “Cel mai bine am stat la declarații, acolo nu ne-a întrecut nimeni”

L-a flancat pe Hagi la echipa națională în cei mai frumoși ani ai “Generației de aur” și a dat cea mai cunoscută pasă de un metru din istoria fotbalului nostru, pasa din care Gică a dat fabulosul gol împotriva Columbiei de la Mondialul din ’94. E liderul selecțiilor la echipa națională, nimeni n-a stat mai mult ca el în vestiarul “tricolorilor”, așa că e cel mai în măsură să judece evoluția alor noștri la EURO 2016. Munti vorbește fără menajamente despre slaba pregătire a acestui turneu final și acuză, dincolo de orice, lipsa de responsabilitate a liderilor actualei generații.

Dorinel, cum ai trăit acest turneu final? Aveai speranțe înaintea meciului cu Franța?

Aveam mari speranțe și multă încredere în echipă, dar finalul a fost dezamăgitor, iar cine nu recunoaște asta nu știe la ce a lucrat în ultimii doi ani. Pentru că, să fim onești, rezultatul a ce s-a făcut în acești ani este ilustrat de performanța noastră la acest turneu final.

Să critici e simplu acum, dar rezultatele ne-au dovedit că am fost mai mult decât nepregătiți, din toate punctele de vedere. Am început foarte bine meciul cu Franța, dar în rest am fost chiar sub nivelul nostru obișnuit.

Mulți trăim cu senzația că nu ne-am autodepășit, că la un turneu final jucătorii ar trebui să dea ce-i mai bun din ei. Ai simțit și tu asta?

Așa e, trebuia să ne autodepășim. Am sperat, după primul meci cu Franța, dar apoi a venit o scădere drastică, dramatică, nici nu știu cum să îi spun. Cel mai bine am stat, în schimb, la declarații, acolo nu ne-a întrecut nimeni. Atâta doar că declarațiile nu te ajută cu nimic pe teren, la acest nivel.

Cei mai tehnici jucători din generația actuală au fost lăsați multe minute pe bancă cu argumentul că nu fac ambele faze. Tu ai jucat alături de Gică Hagi. Îți era teamă că nu ne vom putea apăra în fața echipelor mari când erai cu el pe teren?

Când îl aveam pe Hagi în echipă sau pe vreun alt jucător care putea decide jocul, eram toți conștienți că asta era spre binele echipei, că era un plus pentru noi, nu aveam nici un moment de dubiu că el, Răducioiu sau Ilie Dumitrescu aveau să ne ajute. Dar, în primul rând, noi, ceilalți, ne gândeam la ce aveam de făcut fiecare. Eu știam că trebuie să îl marchez pe unul sau pe altul dintre adversari, ne ajutam cu toții, era o coeziune totală atac – apărare, apărare – atac.

Crezi că am fost prea prudenți, că trebuia, totuși, să ne facem și noi jocul, cu jucătorii mai talentați din echipă?

Ce înseamnă prudent în fotbalul de acum? Prudent înseamnă să joci la 0-0, să joci închis, să aștepți să pice un contraatac. Amintiți-vă că noi nu jucam prudent, noi eram consecvenți, atenți, adversarii nu aveau ocazii, iar noi puteam să avem în orice moment faze de gol, pentru că știam să speculăm greșelile celorlalți.

De unde crezi că ar trebui să începem schimbarea la echipa națională? Pare că am ajuns la un moment în care nu ne mai putem minți…

Minciuna are picioare scurte, iar noi ne tot mințim de vreo 10-15 ani. Ceva trebuie schimbat, în primul rând la mentalitatea jucătorilor care au plecat în Franța, la Europene, plini de optimism, erau pe la toate televiziunile, iar acum e mai mare rușinea să nu vină căpitanul de echipă sau cineva din lot să dea declarații la final de meci. Cum se poate așa ceva? Asta trădează o lipsă de responsabilitate. Înainte de Campionatul European și Torje, și Chiricheș, și Hoban erau plini de optimism, că mergem, că facem, că dregem, că nu facem România de rușine. Ce au făcut și au dres se știe, nu mai e nimic de comentat. Ne-am întors acasă! Auf wiedersehen!